ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2394/2003
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2394/2003 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2003)
S-a luat în examinare, în camera
de consiliu, conflictul de competență ivit între Curtea de Apel Timișoara și
Tribunalul București privitor la soluționarea plângerii contestatorului
S.M.N.împotriva Hotărârii nr.41 din 26 septembrie 2002 a Comsiei de Jurisdicție
a Imputațiilor de pe lângă Ministerul de Interne.
În
lipsa părților a căror citare nu s-a dispus conform art.22 (5) C.proc. civ.
CURTEA,
Asupra
conflictului de competență de față:
Din
examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
S.M.N.a
chemat în judecată Ministerul de Interne solicitând desființarea hotărârii
nr.41/26.09.2002 a Comisiei de Jurisdicție a imputațiilor de pe lângă
Ministerul de Interne, ca și a hotărârii nr.384/29.07.2002 a Comisiei de
soluționare a contestațiilor a M.I. și respectiv a deciziei
nr.12/0/130343/27.06.2002 emisă de M.I. prin care i s-a imputat suma de
969.600 lei reprezentând contra-valoarea unor curse efectuate cu
autovehicolele I.P.J. Arad în perioada concediului de odihnă
(20.07.2000
– 2.08.2000) fără a putea prezenta documente legale care să certifice prezența
la serviciu și executarea unor acțiuni ordonate.
Curtea
de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios administrativ, prin
sentința civilă nr.372/3.XII.2002 a declinat competența de soluționare a
acțiunii în favoarea Tribunalului București.
Instanța
a reținut că independent de instituirea prin O.G. nr.121/1998 a unor
jurisdicții administrative în cazul deciziilor de imputare, art.43 din
ordonanță prevedea și posibilitatea sesizării instanței judecătorești
competente după epuizarea lor. Cum litigiul dedus judecății era un litigiu de
muncă, respectviv un conflict de drepturi, conf. art.5 din Legea nr.168/1999
competența de soluționare a plângerii revenea potrivit art.72 din lege
tribunalului în a cărui circumscripție se afla sediul unității emitente a
deciziei de imputare, în speță Tribunalul București.
La
rândul său, Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și litigii
de muncă, prin sentința civilă nr.988/7.03.2003 și-a declinat competența de
soluționare a plângerii în favoarea Curții de Apel Timișoara și constatând
existența conflictului negativ de competență a sesizat Curtea Supremă de
Justiție pentru emiterea regulatorului de competență.
În
motivarea soluției instanța a reținut că întrucât hotărârea Comisiei de
Jurisdicție a Imputațiilor de pe lângă Ministerul de Interne este un act
administrativ cu caracter jurisdicțional emis de un organ al autorității
administrative centrale (Ministerul de Interne) competența de soluționare a
contestației aparține Curții de Apel Timișoara pe raza teritorială a căreia își
avea domiciliul contestatorul. A mai precizat că petentul a sesizat instanța cu
plângere împotriva hotărârii Comisiei de jurisdicție a imputațiilor de pe lângă
Ministerul de Interne și nu cu o contestație la decizia de imputare emisă de
M.I. cum greșit a reținut Curtea de Apel Timișoara.
Din
exainarea conflictului de competență ivit se rețin cele ce urmează.
Potrivit
art.43 din O.G. nr.121/1998 privind răspunderea materială a militarilor, dacă
după epuizarea căilor administrative de atac persoanele obligate la repararea
prejudiciului în condițiile prezentei ordonanțe consideră că au fost lezate
într-un drept legitim se pot adresa instanției judecătorești, competente
potrivit legii.
În speță, S.M.N.a parcurs procedura administrativă jurisdicțională
prev. de art.30 și urm. din O.G. nr.121/1998 și a sesizat instanța în
condițiile art.43 din ordonanță cu plângere împotriva hotărârii Comisiei de
jurisdicție a imputațiilor de pe lângă Ministerul de Interne.
Astfel
fiind, obiectul litigiului îl constituie plângerea împotriva unui act
administrativ, cu caracter jurisdicțional și prin urmare nu intră sub incidența
art.72 din Legea nr.168/1999.
Dimpotrivă,
față de modul de redactare al art.43 din O.G. nr.121/1998 rezultă că hotărârea
Comisiei de jurisdicție a imputațiilor de pe lângă Ministerul de Interne poate
fi atacată pe calea contenciosului administrativ și din această perspectivă
competența de soluționare a cauzei revine Curții de Apel Timișoara pe raza
teritorială a căreia își are sediul reclamantul.
Față
de cele ce preced, în conformitate cu dispozițiile art.220 alin.3 din
C.proc.civ., urmează a stabili în favoarea Curții de Apel Timișoara competența
de soluționare a pricinii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Stabilește competența de
soluționare a plângerii contestatorului S.M.N.împotriva Hotărârii nr.41 din 26
septembrie 2002 a Comisiei de Jurisdicție a Imputațiilor de pe lângă Ministerul
de Interne, în favoarea Curții de Apel Timișoara.
Pronunțata în ședință publică, astăzi
4 iunie 2003.