ÎCCJ, decizie (scj.ro #85375)

Conflict negativ de competență. Răspunderea materială a militarilor C. proc. civ., art.3 alin.1 Legea nr. 29/1990, art.6 Reglementarea specifică răspunderii materiale a militarilor conferă hotărârii comisiei de jurisdicție a imputațiilor din cadrul Ministerului de Interne caracterul de act administrativ-jurisdicțional de autoritate emis de un organ al administrației publice centrale. Competența de soluționare a cererii prin care se solicită anularea unui asemenea act revine, potrivit Legii nr.29/1990, instanței de contencios administrativ. Cât privește competența teritorială de soluționare a acțiunii în contencios administrativ, aceasta aparține, conform reglementării art.6 din Legea nr.29/1990, curții de apel în a cărei circumscripție își are domiciliul reclamantul.

(Secția de contencios administrativ, decizia nr.2549 din 25 iunie 2003 ) Reclamantul MI a chemat în judecată Ministerul de Interne, solicitând anularea hotărârii nr.43 din 26 septembrie 2002 a Comisiei de jurisdicție a imputațiilor din cadrul acestui minister, precum și a hotărârii nr.386 din 29 iulie 2002 a Comisiei de soluționare a contestațiilor din cadrul Direcției audit intern a aceluiași minister, prin care a fost respinsă contestația pe care a formulat-o împotriva deciziei de imputare nr.12/0/130.343 din 27 iunie 2002, emise de pârât în sarcina reclamantului pentru suma de 1.272.600 lei, reprezentând cota-parte dintr-un prejudiciu total de 4.735.700 lei.

Totodată, reclamantul a solicitat anularea deciziei de imputare sus-menționate, prin care a fost stabilită în sarcina sa răspunderea materială pentru un prejudiciu reprezentând curse efectuate în interes personal cu autoturismul de serviciu al unității operative la care acesta activează . Curtea de Apel Timișoara, Secția comercială și de contencios administrativ a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Municipiului București, apreciind că litigiul dintre părți este un litigiu de muncă, respectiv un conflict de drepturi, în reglementarea art.5 din Legea nr.168/1999, iar competența de soluționare revine tribunalului în a cărui rază teritorială se află sediul unității emitente a deciziei de imputare, conform art.72 al aceleiași legi.

În aprecierea instanței, împrejurarea că O. G. nr.121/1998 a instituit căi de atac administrative împotriva deciziilor de imputare emise în sarcina militarilor, obligatoriu de parcurs, nu prezintă relevanță în ceea ce privește instanța competentă să soluționeze acțiunea. La rândul său, Tribunalul Municipiului București, Secția a VIII-a conflicte de muncă și litigii de muncă, a declinat competența în favoarea Curții de Apel Timișoara, reținându-se următoarele: - contestatorul a epuizat căile de atac împotriva deciziei de imputare, așa cum acestea sunt prevăzute de O.G.

nr.121/1998, iar potrivit art.43 din aceeași ordonanță s-a adresat instanței judecătorești competente să soluționeze acțiunea pe care a formulat-o împotriva hotărârii Comisei de jurisdicție a imputațiilor din cadrul Ministerului de Interne; - hotărârea Comisiei de jurisdicție a imputațiilor este un act administrativ cu caracter jurisdicțional emis de un organ al autorității administrației centrale, iar competența de soluționare a acțiunii îndreptate împotriva acestei hotărâri, revine curții de apel în a cărei circumscripție își are domiciliul reclamantul. Constatând că s-a ivit un conflict negativ de competență, în sensul prevederilor art.20 pct.2 din C. proc. civ., Curtea urmează să stabilească instanța competentă să soluționeze cauza în raport cu obiectul real al acțiunii formulate de reclamant și cu dispozițiile legale incidente cauzei.

Răspunderea materială a militarilor este reglementată de O.G. nr.121 din 28 august 1998, iar art.30 din această ordonanță instituie pentru persoana care contestă decizia de imputare prin care a fost obligată la repararea prejudiciului, parcurgerea unor căi de atac administrative care, în prima fază, sunt soluționate de comandantul, respectiv șeful care a emis decizia de imputare sau de o Comisie de soluționare a contestației, numită de acesta, iar în cea de-a două fază, de către comisia de jurisdicție a imputațiilor a cărei hotărâre este definitivă. Potrivit reglementării art.43 din ordonanța sus-menționată, în situația în care, după epuizarea căilor de atac administrative, persoana obligată la repararea prejudiciului consideră că a fost lezată într-un drept al său legitim, se poate adresa instanței judecătorești competente, potrivit legii.

Prin urmare, însăși reglementarea specifică răspunderii materiale a militarilor conferă hotărârii comisiei de jurisdicție a imputațiilor din cadrul Ministerului de Interne caracterul de act administrativ-jurisdicțional de autoritate emis de un organ al administrației publice centrale. Competența de soluționare a cererii prin care se solicită anularea unui aemenea act, revine potrivit Legii nr.29/1990, instanței de contencios administrativ. Conform art.3 alin.(1) din C. proc. civ., competența de soluționare a cererilor în materie de contencios administrativ, privind actele autorităților publice centrale, aparține curții de apel. Cât privește competența teritorială de soluționare a acțiunii în contencios administrativ, aceasta aparține, conform reglementării art.6 din Legea nr.29/1990, curții de apel în a cărei circumscripție își are domiciliul reclamantul, care, în cazul de față, este Curtea de Apel Timișoara.

Pentru considerentele arătate, Curtea a stabilit competența de soluționare a acțiunii formulată de reclamantul MI, în favoarea Curții de Apel Timișoara