ÎCCJ, decizie (scj.ro #85228)

Polițist

trecut în rezervă la cerere. Decizie de imputare a cheltuielilor de școlarizare

și întreținere. Legalitatea deciziei

O.G.

nr. 121/1998

Legea

nr. 80/1995

Conform art. 9 din H.G. nr.

137/1991, absolvenții Academiei de Poliție „Al .I. Cuza”, după absolvire

trebuie să îndeplinească serviciul de minim 10 ani în unitățile și garnizoanele

Ministerului de Interne, sub sancțiunea suportării cheltuielilor de întreținere

pe timpul școlarizării.

Potrivit dispozițiilor alin. (3) al art. 9 din H.G. sus-menționată, în cazul

nerespectării angajamentului, absolventul este obligat să restituie

cheltuielile de școlarizare și întreținere, ținându-se seama de timpul servit.

I.C.C.J.,

secția de contencios administrativ,

decizia

nr.1713 din 4 mai 2004

Prin acțiunea formulată la 11 decembrie 2002, reclamanta I.F.C. a chemat în

judecată Ministerul de Interne, solicitând anularea hotărârii nr. 54 din 13

noiembrie 2002 a Comisiei de jurisdicție a imputațiilor de pe lângă Ministerul

de Interne, a hotărârii nr. 390055 din 7 august 2002 a comisiei de soluționare

a contestațiilor din Ministerul de Interne și a deciziei de imputare nr. 204223

din 28 mai 2002, ca fiind netemeinice și nelegale.

De asemenea, reclamanta a solicitat  recunoașterea dreptului său de a lua

cunoștință de modalitatea de calcul a sumei imputate, prin prezentarea

calculului justificativ al acesteia și obligarea pârâtului de a-i prezenta în

mod defalcat paguba pe care a creat-o Ministerului de Interne, prin luarea în

calcul a tuturor sumelor cheltuite cu școlarizarea sa în perioada 1991 – 1995.

În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că prin Ordinul Ministerului de

Interne nr. II/02332 din 28 februarie 2002, a fost trecută în rezervă la

cerere, iar prin procesul – verbal de cercetare administrativă nr. 34292 din 28

mai 2002 s-a reținut că a provocat Ministerului de Interne o pagubă de

48.431.159 lei, pentru recuperarea căreia a fost emisă decizia de imputare nr.

204223 din 28 mai 2002.

Plângerea formulată împotriva deciziei de imputare a fost respinsă prin

hotărârea nr. 39055 din 7 august a Comisiei de soluționare a contestațiilor,

care a fost menținută prin hotărârea nr. 54 din 13 noiembrie 2002 a Comisiei de

jurisdicție a imputațiilor de pe lângă Ministerul de Interne.

Reclamanta a susținut că actele administrative atacate sunt netemeinice și

nelegale, cuantumul prejudiciului fiind stabilit pe baza unor texte de lege

contradictorii. În acest sens, a arătat că, potrivit art. 50 din O.G. nr.

121/1998, evaluarea pagubei se face la data constatării acesteia, costul

actualizat al cheltuielilor efectuate de Ministerul de Interne la data trecerii

în rezervă  a cadrului militar constând în sumele efectiv cheltuite pe

perioada școlarizării, actualizate cu indicele de inflație. Cu toate acestea,

pârâtul a stabilit suma imputată în mod artificial, luând ca bază prețurile

aferente lunii aprilie 2002.

Curtea de Apel București, secția contencios administrativ, prin sentința civilă

nr. 345 din 18 martie 2003, a admis acțiunea și a anulat actele administrative

contestate.

Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut, în esență, că decizia de imputare

este lovită de nulitate pentru încălcarea prevederilor imperative ale art. 23

alin. (3) din O.G. nr. 121/1998, iar pe de altă parte, în cauză este incident

motivul de nulitate prevăzut de art. 105 alin. (2) C. proc. civ., reclamanta

nefiind citată la soluționarea cauzei  de către Comisia de jurisdicție a

imputațiilor, a fost pusă în imposibilitate de a prezenta probe și argumente în

susținerea prestației sale, fiindu-i încălcat dreptul la apărare.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul Ministerul de Interne, în

prezent Ministerul Administrației și Internelor, criticând-o pentru

netemeinicie și nelegalitate.

În motivarea recursului, invocând dispozițiile art. 304 pct. 9 și 10 din C.

proc. civ., a susținut, în esență următoarele:

- Reclamanta nu a făcut dovada că s-a adresat Ministerului de Interne cu

solicitarea de a lua cunoștință de modalitatea de calcul a sumei imputate, iar

această instituție a refuzat să-i pună la dispoziție datele cerute;

- Decizia de imputare a fost emisă cu respectarea dispozițiilor H.G. nr.

137/1991 și ale Legii nr. 80/1995; iar reclamanta a fost citată, cu confirmare

de primire, la domiciliul  pe care l-a indicat, în fața Comisiei de

Jurisdicție a Imputațiilor.

Recursul este întemeiat.

Potrivit prevederilor O.G. nr. 121/1998 privind răspunderea materială a

militarilor, obligarea la plata contravalorii bunurilor și serviciilor

nedatorate, precum și obligarea la restituirea sumelor încasate fără drept se

face prin decizia de imputare sau, după caz, prin angajament de plată.

În cauză, reclamanta I.F.C. a semnat la data admiterii în cadrul

Academiei  de Poliție „Al.Ioan Cuza”, potrivit art. 9 din H.G. nr.

137/1991, angajamentul prin care se obliga ca după absolvire să îndeplinească

serviciul de minim 10 ani în unitățile și garnizoanele Ministerului de Interne,

sub sancțiunea suportării cheltuielilor de întreținere pe timpul școlarizării.

Potrivit dispozițiilor alin. (3) al art. 9 din H.G. sus-menționată, în cazul

nerespectării angajamentului, absolventul este obligat să restituie

cheltuielile de școlarizare și întreținere, ținându-se seama de timpul servit.

Reclamanta a absolvit Academia de Poliție și a lucrat în structurile

Ministerului de Interne până la data de 28 februarie 2002, când, la cererea sa,

potrivit dispozițiilor art. 85 alin. 1 din Legea nr. 80/1995, a fost

trecută  în rezervă, prin ordinul nr. II/02332 al ministrului de interne.

În atare situație, în sarcina reclamantei a fost reținută producerea unei

pagube în sumă de 48.431.159 lei, pentru recuperarea căreia instituția

recurentă a procedat, în mod corect, la emiterea deciziei de imputare, potrivit

dispozițiilor art. 22 și următoarele din Ordonanța Guvernului nr. 121/1998.

Din înscrisurile depuse la dosar rezultă că cercetarea administrativă a fost

efectuată cu respectarea prevederilor imperative ale art. 23 alin. (3) din O.G.

nr. 121/1998, intimata fiind citată de Comisia  de Jurisdicție a

Imputațiilor de pe lângă Ministerul de Interne pentru a fi ascultată în cauză.

În ce privește cuantumul cheltuielilor de școlarizare imputată

intimatei–reclamante se reține că acesta a fost  calculat cu respectarea

dispozițiilor art. 9 din Hotărârea Guvernului 137/1991 și ale art. 50 din

Ordonanța Guvernului 121/1998, aprobată prin Legea nr. 25/1999.

Față de cele ce preced, se constată că răspunderea  materială reglementată

de Ordonanța Guvernului 121/1998 a fost corect angajată în sarcina intimatei –

reclamante.

În

consecință, recursul  a fost admis.