ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1713/2004

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată la 11 decembrie 2002, reclamanta I.F. a chemat în judecată pe pârâtul Ministerul de Interne, solicitând anularea hotărârii nr. 54 din 13 noiembrie 2002 a Comisiei de jurisdicție a imputațiilor de pe lângă Ministerul de Interne, a hotărârii nr. 390055 din 7 august 2002 a Comisiei de soluționare a contestațiilor din Ministerul de Interne și a deciziei de imputare nr. 204223 din 28 mai 2002, ca fiind netemeinice și nelegale.

De asemenea, reclamanta a solicitat recunoașterea dreptului său de a lua cunoștință de modalitatea de calcul a sumei imputate, prin prezentarea calculului justificativ al acesteia și obligarea pârâtului de a-i prezenta în mod defalcat paguba pe care a creat-o Ministerului de Interne, prin luarea în calcul a tuturor sumelor cheltuite cu școlarizarea sa în perioada 1991 – 1995. În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că prin Ordinul Ministerului de Interne nr. II/02332 din 28 februarie 2002, a fost trecută în rezervă la cerere, iar prin procesul-verbal de cercetare administrativă nr. 34292 din 28 mai 2002, s-a reținut că a provocat Ministerului de Interne, o pagubă de 48.431.159 lei, pentru recuperarea căreia a fost emisă decizia de imputare nr. 204223 din 28 mai 2002. Plângerea formulată împotriva deciziei de imputare a fost respinsă prin hotărârea nr. 39055 din 7 august a Comisiei de soluționare a contestațiilor, care a fost menținută prin hotărârea nr. 54 din 13 noiembrie 2002 a Comisiei de jurisdicție a imputațiilor de pe lângă Ministerul de Interne.

Reclamanta a susținut că actele administrative atacate sunt netemeinice și nelegale, cuantumul prejudiciului fiind stabilit pe baza unor texte de lege contradictorii. În acest sens, a arătat că potrivit art. 50 din O.G. nr. 121/1998, evaluarea pagubei se face la data constatării acesteia, costul actualizat al cheltuielilor efectuate de Ministerul de Interne, la data trecerii în rezervă a cadrului militar, constând în sumele efectiv cheltuite pe perioada școlarizării, actualizate cu indicele de inflație. Cu toate acestea, pârâtul a stabilit suma imputată în mod artificial, luând ca bază prețurile aferente lunii aprilie 2002. Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 345 din 18 martie 2003, a admis acțiunea și a anulat actele administrative contestate.

Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut, în esență că decizia de imputare este lovită de nulitate pentru încălcarea prevederilor imperative ale art. 23 alin. (3) din O.G. 121/1998, iar pe de altă parte, în cauză este incident motivul de nulitate prevăzut de art. 105 alin. (2) C. proc. civ., reclamanta nefiind citată la soluționarea cauzei, de către Comisia de jurisdicție a imputaților, a fost pusă în imposibilitate de a prezenta probe și argumente în susținerea prestației sale, fiindu-i încălcat dreptul de apărare. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul Ministerul de Interne, în prezent Ministerul Administrației și Internelor, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.

În motivarea recursului, invocând dispozițiile art. 304 pct. 9 și 10 C. proc. civ., a susținut, în esență următoarele: - Reclamanta nu a făcut dovada că s-a adresat Ministerului de Interne, cu solicitarea de a lua cunoștință de modalitatea de calcul a sumei imputate, iar această instituție a refuzat să-i pună la dispoziție datele cerute; - Decizia de imputare a fost emisă cu respectarea dispozițiilor H.G. nr. 137/1991 și ale Legii nr. 80/1995, iar reclamanta a fost citată, cu confirmare de primire, la domiciliul pe care l-a indicat, în fața Comisiei de jurisdicție a imputațiilor. Din examinarea sentinței atacate, în raport cu motivele de recurs invocate și normele legale incidente cauzei, se constată că recursul este întemeiat.

Potrivit prevederilor O.G. nr. 121/1998, privind răspunderea materială a militarilor, obligarea la plata contravalorii bunurilor și serviciilor nedatorate, precum și obligarea la restituirea sumelor încasate fără drept, se face prin decizia de imputare sau, după caz, prin angajament de plată. În cauză, reclamanta I.F.C a semnat la data admiterii în cadrul Academiei de Poliție Al. Ioan Cuza, potrivit art. 9, angajamentul înregistrat la nr. 5326 din 23 octombrie 1991, prin care se obliga ca după absolvire să îndeplinească serviciul de minim 10 ani în unitățile și garnizoanele Ministerului de Interne, sub sancțiunea suportării cheltuielilor de întreținere pe timpul școlarizării. Potrivit dispozițiilor alin. (3) al art. 9 din legea sus-menționată, în cazul nerespectării angajamentului, absolventul este obligat să restituie cheltuielile de școlarizare și întreținere, ținându-se seama de timpul servit.

Reclamanta a absolvit Academia de Poliție și a lucrat în structurile Ministerului de Interne până la data de 28 februarie 2002, când, la cererea sa, potrivit dispozițiilor art. 85 alin. (1) din Legea nr. 80/1995, a fost trecută în rezervă, prin Ordinul nr. II/02332 al ministrului de interne. În atare situație, în sarcina reclamantei a fost reținută producerea unei pagube în sumă de 48.431.159 lei, pentru recuperarea căreia instituția recurentă a procedat în mod corect la emiterea deciziei de imputare, potrivit dispozițiilor art. 22 și urm. din O.G. nr. 121/1998. Din înscrisurile depuse la dosar rezultă că cercetarea administrativă a fost efectuată cu respectarea prevederilor imperative ale art. 23 alin. (3) din O.G.

nr. 121/1998, intimata fiind citată de Comisia de jurisdicție a imputațiilor de pe lângă Ministerul de Interne, pentru a fi ascultată în cauză. În ce privește cuantumul cheltuielilor de școlarizare imputată intimatei-reclamante, se reține că acesta a fost calculat cu respectarea dispozițiilor art. 9 din H.G. 137/1991 și ale art. 50 din O.G. 121/1998, aprobată prin Legea nr. 25/1999. Față de cele ce preced, se constată că răspunderea materială reglementată de O.G. 121/1998, a fost corect angajată în sarcina intimatei-reclamante. În consecință, recursul este întemeiat și va fi admis, se va modifica sentința atacată și în fond, se va respinge acțiunea, ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Ministerul Administrației și Internelor împotriva sentinței civile nr. 345 din 18 martie 2003 a Curții de Apel București, secția de contencios administrativ. Modifică sentința atacată și în fond, respinge acțiunea reclamantei I.F., ca neîntemeiată. Pronunțată în ședință publică, astăzi 4 mai 2004.