ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2825/2003

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la data de 7 mai 2002, reclamantul T.V. a chemat în judecată Ministerul Administrației și Internelor, solicitând ca pârâtul să-i răspundă la petiția trimisă la data de 28 mai 2001, prin care cerea să i se comunice drepturile salariale. Totodată, a solicitat ca pârâtul să fie obligat să achite reclamantului daune morale de un Euro pentru fiecare zi întârziere, până la data executării definitive a sentinței. În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că prin sentința civilă nr. 246 din 15 ianuarie 2001 a Judecătoriei sectorului 5 București, pârâtul a fost obligat să-i achite drepturile bănești corespunzătoare gradației cuvenite de la data de 9 iunie 1997, până la data pronunțării.

Prin petiția trimisă Ministerului Administrației și Internelor, la data de 28 mai 2001, reclamantul a solicitat să-i comunice veniturile nete realizate în perioada de referință, pentru fiecare lună calendaristică, cuantumul soldei de funcție – solda de grad, respectiv cât reprezintă 6% din acestea nereactualizate. Menționează că nu a primit răspuns în scris la petiție și că a refuzat o sumă de bani, pentru că lipsea expertiza contabilă și nu era actualizată. Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 901 din 9 octombrie 2002, a respins ca neîntemeiată acțiunea. Pentru a soluționa astfel, instanța a reținut că în cauză, reclamantul nu se află în situația unui refuz nejustificat al pârâtei de a răspunde, ci de o confuzie a reclamantului în a-și recupera sumele de la pârât, în cuantumul reactualizat.

Împotriva sentinței a declarat recurs reclamantul T.V., invocând nelegalitatea hotărârii. În motivarea cererii de recurs s-a arătat, în esență, că instanța a confundat refuzul nejustificat de a comunica reclamantului cuantumul unei gradații, cu reactualizarea sumelor arătate de sentința civilă nr. 246/2001. Recurentul reclamant a precizat că a refuzat să ridice suma de 6.681.760 lei, deoarece a apreciat că suma este prea mică față de cea pe care pârâtul o datora pentru perioada 9 iunie 1997 – 19 aprilie 2001. Recursul este nefondat. Prin sentința civilă nr. 246 din 15 ianuarie 2001, Judecătoria sectorului 5 a obligat pârâtul la plata către reclamant a drepturilor bănești corespunzătoare gradației cuvenite la data de 9 iunie 1997, până la data pronunțării hotărârii.

La data de 28 mai 2001, reclamantul a notificat pârâtul, solicitând să i se reactualizeze sumele datorate cu coeficientul ratei inflației și să-i comunice veniturile realizate, cuantumul soldei de funcție și soldă de grad, respectiv cât reprezenta 6% din acestea nereactualizate. Ca urmare a notificării formulate de reclamant, Ministerul Administrației și Internelor, la data de 22 iunie 2001, a întocmit un stat de plată cu suma de 6.681.760 lei reprezentând „diferență gradație pentru perioada 1997 – 2000”, cu mențiunea făcută de reclamant că refuză să ridice suma stabilită, întrucât nu s-a calculat reactualizarea. Așa fiind, nu se poate reține împrejurarea că pârâtul nu a rezolvat o cerere referitoare la un drept recunoscut de lege, conform art. 1 din Legea nr. 29/1990.

În consecință, soluția instanței de fond fiind legală și temeinică, recursul se privește ca nefondat și urmează să fie respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de T.V., împotriva sentinței civile nr. 901 din 9 octombrie 2002 a Curții de Apel București, secția de contencios administrativ, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 26 septembrie 2003.