ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2825/2003

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la data

de 7 mai 2002, reclamantul T.V. a chemat în judecată Ministerul Administrației

și Internelor, solicitând ca pârâtul să-i răspundă la petiția trimisă la data

de 28 mai 2001, prin care cerea să i se comunice drepturile salariale.

Totodată, a solicitat ca pârâtul să

fie obligat să achite reclamantului daune morale de un Euro pentru fiecare zi

întârziere, până la data executării definitive a sentinței.

În motivarea acțiunii, reclamantul a

arătat că prin sentința civilă nr. 246 din 15 ianuarie 2001 a Judecătoriei

sectorului 5 București, pârâtul a fost obligat să-i achite drepturile bănești

corespunzătoare gradației cuvenite de la data de 9 iunie 1997, până la data

pronunțării.

Prin petiția trimisă Ministerului

Administrației și Internelor, la data de 28 mai 2001, reclamantul a solicitat

să-i comunice veniturile nete realizate în perioada de referință, pentru

fiecare lună calendaristică, cuantumul soldei de funcție – solda de grad,

respectiv cât reprezintă 6% din acestea nereactualizate.

Menționează că nu a primit răspuns

în scris la petiție și că a refuzat o sumă de bani, pentru că lipsea expertiza

contabilă și nu era actualizată.

Curtea de Apel București, secția de

contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 901 din 9 octombrie 2002, a

respins ca neîntemeiată acțiunea.

Pentru a soluționa astfel, instanța

a reținut că în cauză, reclamantul nu se află în situația unui refuz

nejustificat al pârâtei de a răspunde, ci de o confuzie a reclamantului în a-și

recupera sumele de la pârât, în cuantumul reactualizat.

Împotriva sentinței a declarat

recurs reclamantul T.V., invocând nelegalitatea hotărârii.

În motivarea cererii de recurs s-a

arătat, în esență, că instanța a confundat refuzul nejustificat de a comunica

reclamantului cuantumul unei gradații, cu reactualizarea sumelor arătate de

sentința civilă nr. 246/2001.

Recurentul reclamant a precizat că a

refuzat să ridice suma de 6.681.760 lei, deoarece a apreciat că suma este prea

mică față de cea pe care pârâtul o datora pentru perioada 9 iunie 1997 – 19

aprilie 2001.

Recursul este nefondat.

Prin sentința civilă nr. 246 din 15

ianuarie 2001, Judecătoria sectorului 5 a obligat pârâtul la plata către

reclamant a drepturilor bănești corespunzătoare gradației cuvenite la data de 9

iunie 1997, până la data pronunțării hotărârii.

La data de 28 mai 2001, reclamantul

a notificat pârâtul, solicitând să i se reactualizeze sumele datorate cu

coeficientul ratei inflației și să-i comunice veniturile realizate, cuantumul

soldei de funcție și soldă de grad, respectiv cât reprezenta 6% din acestea

nereactualizate.

Ca urmare a notificării formulate de

reclamant, Ministerul Administrației și Internelor, la data de 22 iunie 2001, a

întocmit un stat de plată cu suma de 6.681.760 lei reprezentând „diferență gradație

pentru perioada 1997 – 2000”, cu mențiunea făcută de reclamant că refuză să

ridice suma stabilită, întrucât nu s-a calculat reactualizarea.

Așa fiind, nu se poate reține

împrejurarea că pârâtul nu a rezolvat o cerere referitoare la un drept

recunoscut de lege, conform art. 1 din Legea nr. 29/1990.

În consecință, soluția instanței de

fond fiind legală și temeinică, recursul se privește ca nefondat și urmează să

fie respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de T.V.,

împotriva sentinței civile nr. 901 din 9 octombrie 2002 a Curții de Apel

București, secția de contencios administrativ, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 26 septembrie 2003.