ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1023/2003

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la Tribunalul Olt, Slatina, la 29 decembrie 1999, reclamanta, SC B.E. SRL Constanța, a chemat în judecată pârâta SC M.C. SRL Scornicești, solicitând obligarea acesteia la plata sumei de 2.316 dolari S.U.A., la cursul BNR de la data executării hotărârii, sumă ce reprezintă valoarea unor produse confecționate și livrate pârâtei, care le-a exportat. Prin sentința nr. 163, pronunțată la 20 martie 2000, Tribunalul Olt, secția civilă, a admis acțiunea reclamantei și a obligat pârâta la plata sumei de 2.316 dolari S.U.A., în lei la cursul B.N.R. de la data executării, precum și la plata sumei de 5.231.657 lei, cheltuieli de judecată în favoarea reclamantei.

Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că reclamanta a livrat pârâtei, la 6 martie 1999, cu aviz de expediție un număr de 1.203 bucăți veste, model 3732, pentru care s-a întocmit factura nr. 3106275, pentru suma de 236 dolari S.U.A. Societatea pârâtă a exportat produsele în Marea Britanie, așa cum rezultă din declarația vamală nr. 5410648, însă, a refuzat plata, deși a fost pusă în întârziere, cu motivarea că are neînțelegeri cu partenerul extern asupra calității și a modului de executare a produselor.

Susținerea societății pârâte, în sensul că produsele livrate de reclamantă nu au corespuns din punct de vedere al execuției, fiind refuzate de partenerul extern, a fost înlăturată de instanța de fond, care a reținut că, în cauză, raporturile comerciale dintre reclamantă și pârâtă au fost dovedite, cu atât mai mult, cu cât pârâtei i-au fost expediate un număr de 10 mostre, pentru care nu s-au făcut obiecțiuni, iar relațiile dintre pârâtă și societatea străină nu privesc societatea reclamantă, care și-a îndeplinit obligația contractuală asumată.

Curtea de Apel Craiova, secția comercială, prin decizia nr. 1648, pronunțată la 4 decembrie 2000, în dosarul nr. 1516/C din 2000, cu apelul declarat de societatea pârâtă, a reținut că instanța de fond a făcut o apreciere greșită a probelor administrate și a situației de fapt, executarea necorespunzătoare a produselor fiind imputabilă firmei B., care era obligată să stabilească cu exactitate fața și dosul materialului și să ceară relații reprezentantului firmei SC B.E. SRL de pe lângă SC M.C. SRL, nu unei persoane neautorizate. În aceste împrejurări, firmei SC M.C. i-a fost imputat un prejudiciu ce depășește valoarea execuției produselor. Decizia pronunțată de instanța de apel a fost atacată cu recurs de societatea reclamantă, care o critică pentru nelegalitate și netemeinicie, invocând dispozițiile art. 304 pct. 8 și 10 C. proc.

civ. În primul motiv de recurs invocat, reclamanta susține că instanța de apel a interpretat greșit actul juridic dedus judecății și a schimbat natura acestuia, reținând că ar exista raporturi juridice între toate cele 3 părți, inclusiv între reclamantă și firma B. din Suedia, raporturi care, în realitate, nu existau. Raportul juridic s-a încheiat numai între reclamantă și pârâta SC M.C. Scornicești, nu între reclamantă și firma străină. Astfel, aprecierea instanței de apel, potrivit căreia problemele legate de executarea comenzii trebuiau lămurite cu reprezentantul firmei străine, nu poate fi susținută de probele dosarului. Pe de altă parte, instanța de apel a ignorat faptul că societatea pârâtă a recepționat, fără obiecții, produsele executate de recurenta-reclamantă la 6 martie 1999, reținând că societatea străină a exercitat controlul de calitate la 27 martie 1999. În plus, instanța de apel nu a reținut nici inadvertențele din reclamația firmei SC B.E.

SRL, care nu a transmis, conform uzanțelor, prin documentația tehnică, specificația față-dos a materialului ce urma să fie prelucrat. Recursul declarat de reclamantă este fondat. Din probele administrate în cauză, rezultă cu certitudine că societatea reclamantă nu a avut relații contractuale cu beneficiara externă, ci numai cu societatea pârâtă, care a transmis și indicațiile referitoare la modul de execuție și care, la 6 martie 1999, a preluat cele 1.203 veste confecționate, cu mențiunea că, din această cantitate, au fost livrate în avans 10 bucăți, fără obiecțiuni. În aceste împrejurări, instanța de fond a reținut corect că relațiile dintre pârâtă și beneficiarul extern nu privesc societatea reclamantă, care și-a îndeplinit corect obligațiile contractuale asumate, iar pârâta îi datorează suma pretinsă prin acțiune.

Faptul că beneficiarul a întocmit reclamație, la data de 27 martie 1999, nu poate produce efecte în relațiile dintre reclamantă și pârâtă, care a preluat fără obiecțiuni produsele confecționate, iar, pe de altă parte, în cauză, după ce s-a făcut dovada că executarea confecțiilor s-a realizat cu respectarea indicațiilor transmise de reclamantă, afirmația societății străine, privind deficiențele constatate și menținând daunele pretinse de aceasta, nu poate să atragă răspunderea societății reclamante. Așa fiind, în baza dispozițiilor art. 312 C. proc. civ., recursul declarat de reclamantă urmează să fie admis, iar decizia instanței de apel modificată în sensul respingerii apelului declarat de societatea pârâtă împotriva sentinței nr. 163, pronunțată de Tribunalul Olt-Slatina, la 20 martie 2000, în dosarul nr. 1147 din 2000. În baza dispozițiilor art. 274 C. proc.

civ., intimata-pârâtă, SC M.C. SRL Scornicești, urmează să fie obligată la 13.597.831 lei, reprezentând taxă de timbru, onorar avocat și cheltuieli de deplasare, cu titlul de cheltuieli de judecată, în favoarea societății reclamante.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de reclamanta SC B.E. SRL Constanța împotriva deciziei nr. 1648 din 4 decembrie 2001 a Curții de Apel Craiova, secția comercială. Modifică decizia atacată, în sensul că respinge apelul declarat de pârâta SC M.C. SRL Scornicești împotriva sentinței nr. 163 din 20 martie 2000 a Tribunalului Olt-Slatina, secția civilă. Obligă intimata-pârâtă la plata sumei de 13.597.931 lei cheltuieli de judecată în apel și recurs, în favoarea recurentei-reclamante. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi, 19 februarie 2003.