ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1023/2003

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la

Tribunalul Olt, Slatina, la 29 decembrie 1999, reclamanta, SC B.E. SRL

Constanța, a chemat în judecată pârâta SC M.C. SRL Scornicești, solicitând

obligarea acesteia la plata sumei de 2.316 dolari S.U.A., la cursul BNR de la

data executării hotărârii, sumă ce reprezintă valoarea unor produse

confecționate și livrate pârâtei, care le-a exportat.

Prin sentința nr. 163, pronunțată la

20 martie 2000, Tribunalul Olt, secția civilă, a admis acțiunea reclamantei și

a obligat pârâta la plata sumei de 2.316 dolari S.U.A., în lei la cursul B.N.R.

de la data executării, precum și la plata sumei de 5.231.657 lei, cheltuieli de

judecată în favoarea reclamantei.

Pentru a pronunța această sentință,

instanța de fond a reținut că reclamanta a livrat pârâtei, la 6 martie 1999, cu

aviz de expediție un număr de 1.203 bucăți veste, model 3732, pentru care s-a

întocmit factura nr. 3106275, pentru suma de 236 dolari S.U.A.

Societatea pârâtă a exportat

produsele în Marea Britanie, așa cum rezultă din declarația vamală nr. 5410648,

însă, a refuzat plata, deși a fost pusă în întârziere, cu motivarea că are neînțelegeri

cu partenerul extern asupra calității și a modului de executare a produselor.

Susținerea societății pârâte, în

sensul că produsele livrate de reclamantă nu au corespuns din punct de vedere

al execuției, fiind refuzate de partenerul extern, a fost înlăturată de

instanța de fond, care a reținut că, în cauză, raporturile comerciale dintre

reclamantă și pârâtă au fost dovedite, cu atât mai mult, cu cât pârâtei i-au

fost expediate un număr de 10 mostre, pentru care nu s-au făcut obiecțiuni, iar

relațiile dintre pârâtă și societatea străină nu privesc societatea reclamantă,

care și-a îndeplinit obligația contractuală asumată.

Curtea de Apel Craiova, secția comercială,

prin decizia nr. 1648, pronunțată la 4 decembrie 2000, în dosarul nr. 1516/C

din 2000, cu apelul declarat de societatea pârâtă, a reținut că instanța de

fond a făcut o apreciere greșită a probelor administrate și a situației de

fapt, executarea necorespunzătoare a produselor fiind imputabilă firmei B.,

care era obligată să stabilească cu exactitate fața și dosul materialului și să

ceară relații reprezentantului firmei SC B.E. SRL de pe lângă SC M.C. SRL, nu

unei persoane neautorizate.

În aceste împrejurări, firmei SC M.C.

i-a fost imputat un prejudiciu ce depășește valoarea execuției produselor.

Decizia pronunțată de instanța de

apel a fost atacată cu recurs de societatea reclamantă, care o critică pentru

nelegalitate și netemeinicie, invocând dispozițiile art. 304 pct. 8 și 10 C.

proc. civ.

În primul motiv de recurs invocat,

reclamanta susține că instanța de apel a interpretat greșit actul juridic dedus

judecății și a schimbat natura acestuia, reținând că ar exista raporturi

juridice între toate cele 3 părți, inclusiv între reclamantă și firma B. din

Suedia, raporturi care, în realitate, nu existau.

Raportul juridic s-a încheiat numai

între reclamantă și pârâta SC M.C. Scornicești, nu între reclamantă și firma

străină.

Astfel, aprecierea instanței de apel,

potrivit căreia problemele legate de executarea comenzii trebuiau lămurite cu

reprezentantul firmei străine, nu poate fi susținută de probele dosarului.

Pe de altă parte, instanța de apel a

ignorat faptul că societatea pârâtă a recepționat, fără obiecții, produsele

executate de recurenta-reclamantă la 6 martie 1999, reținând că societatea

străină a exercitat controlul de calitate la 27 martie 1999.

În plus, instanța de apel nu a

reținut nici inadvertențele din reclamația firmei SC B.E. SRL, care nu a transmis,

conform uzanțelor, prin documentația tehnică, specificația față-dos a

materialului ce urma să fie prelucrat.

Recursul declarat de reclamantă este

fondat.

Din probele administrate în cauză,

rezultă cu certitudine că societatea reclamantă nu a avut relații contractuale

cu beneficiara externă, ci numai cu societatea pârâtă, care a transmis și

indicațiile referitoare la modul de execuție și care, la 6 martie 1999, a

preluat cele 1.203 veste confecționate, cu mențiunea că, din această cantitate,

au fost livrate în avans 10 bucăți, fără obiecțiuni.

În aceste împrejurări, instanța de

fond a reținut corect că relațiile dintre pârâtă și beneficiarul extern nu

privesc societatea reclamantă, care și-a îndeplinit corect obligațiile

contractuale asumate, iar pârâta îi datorează suma pretinsă prin acțiune.

Faptul că beneficiarul a întocmit

reclamație, la data de 27 martie 1999, nu poate produce efecte în relațiile

dintre reclamantă și pârâtă, care a preluat fără obiecțiuni produsele

confecționate, iar, pe de altă parte, în cauză, după ce s-a făcut dovada că

executarea confecțiilor s-a realizat cu respectarea indicațiilor transmise de

reclamantă, afirmația societății străine, privind deficiențele constatate și

menținând daunele pretinse de aceasta, nu poate să atragă răspunderea

societății reclamante.

Așa fiind, în baza dispozițiilor

art. 312 C. proc. civ., recursul declarat de reclamantă urmează să fie admis,

iar decizia instanței de apel modificată în sensul respingerii apelului

declarat de societatea pârâtă împotriva sentinței nr. 163, pronunțată de

Tribunalul Olt-Slatina, la 20 martie 2000, în dosarul nr. 1147 din 2000.

În baza dispozițiilor art. 274 C.

proc. civ., intimata-pârâtă, SC M.C. SRL Scornicești, urmează să fie obligată

la 13.597.831 lei, reprezentând taxă de timbru, onorar avocat și cheltuieli de

deplasare, cu titlul de cheltuieli de judecată, în favoarea societății

reclamante.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite

recursul declarat de reclamanta SC B.E. SRL Constanța împotriva deciziei nr.

1648 din 4 decembrie 2001 a Curții de Apel Craiova, secția comercială.

Modifică decizia atacată, în sensul

că respinge apelul declarat de pârâta SC M.C. SRL Scornicești împotriva

sentinței nr. 163 din 20 martie 2000 a Tribunalului Olt-Slatina, secția civilă.

Obligă intimata-pârâtă la plata

sumei de 13.597.931 lei cheltuieli de judecată în apel și recurs, în favoarea

recurentei-reclamante.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică,

astăzi, 19 februarie 2003.