ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2408/2003

S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul R.C.R împotriva deciziei nr.521/A/C din 24 septembrie 2001 a Curții de Apel Pitești. La apelul nominal s-au prezentat recurentul personal și asistat de avocat L.N. și intimata pârâtă SC „A” SA Sucursala Vâlcea prin consilier juridic C. D… Procedura legal îndeplinită. Reprezentantul recurentei pune concluzii de admitere a recursului, modificarea deciziei în sensul respingerii apelului pârâtei, susținând că în sensul art.969 cod civil pârâta era obligată să îl despăgubească în funcție de valoarea pagubei asigurate, care includea și suma de 182.505.181 lei, cu cheltuieli de judecată. Reprezentanta intimatei pune concluzii de respingere a recursului, ca nefondat, susținând că în cauză trebuie coroborate dispozițiile art.48 din contract cu art.21.

C U R T E A Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamantul R. C. R., a chemat în judecată pe pârâta SC „A.” SA, solicitând plata sumei de 184.000.000 lei reprezentând diferența între suma acordată cu titlu de despăgubire și suma reală cu care trebuia despăgubit conform contractului de asigurare. Tribunalul Vâlcea, prin sentința civilă nr.574/C din 27 aprilie 2001, a admis acțiunea, obligând pe pârâtă la 182.505.181 lei diferență între despăgubirea achitată și suma reală ce trebuia plătită pentru asigurare și la 47.251.341 lei dobânzi. Instanța de fond a reținut, în esență, că în baza contractului de asigurare, reclamantul avea asigurat autoturismul pentru valoarea de 112.103 DM, furtul acestuia determinând pe pârâtă să plătească numai o parte din suma asigurată – 89.793 DM.

Curtea de Apel Pitești, prin decizia nr.521/A-C din 24 septembrie 2001 a admis apelul pârâtei și schimbând în tot sentința atacată a respins acțiunea, obligându-l pe reclamant la 7.304.000 lei cheltuieli de judecată. Instanța de apel a considerat că precizarea acțiunii făcută de reclamant la 9 martie 2001 – în sensul că a solicitat dobânzi în loc de penalități – reprezintă o modificare a obiectivului acțiunii. Pe de altă parte în aplicarea dispozițiilor H.G. 1054/1999, stabilirea valorii autovehiculului la data producerii evenimentului asigurat este aceea care rezultă din scăderea uzurii. Împotriva deciziei astfel pronunțate, reclamantul a declarat recurs la data de 29 noiembrie 2001, întemeiat pe dispozițiile art.304 pct.8 și 9 cod procedură civilă.

Astfel recurentul susține că instanța de apel a ignorat dispozițiile art.970 cod civil privind executarea cu bună – credință a obligațiilor asumate și deși achitase prima de asigurare în raport cu coeficientul de uzură de 7% s-a avut în vedere un coeficient mult mai mare. Mai susține recurentul că instanța a schimbat înțelesul art.48 și 56 din contractul de asigurare care prevedea cuantumul despăgubirilor în raport cu paguba suferită și suma asigurată. Recursul este fondat și va fi admis pentru considerentele ce se vor expune: Contractul de asigurare, așa cum este prevăzut de art.1635 cod civil și 422 cod comercial este unul din contractele aleatorii, ale cărui efecte depind de un eveniment incert.

„Asigurarea este un contract prin care asigurătorul se asigură ca, drept o primă, să despăgubească pe asigurat de pierderile sau daunele ce aceasta ar încerca din oarecare întâmplări fortuite ori de forță majoră”. În situația asigurărilor de bunuri, asiguratul e dator să nu declare o valoare mai mare decât cea reală, iar dacă o face asigurarea este valabilă numai până la concurența valorii reale a bunurilor. Asigurătorul însă are îndatorirea de a plăti asiguratului dauna pricinuită iar despăgubirea reprezintă dauna reală încercată de asigurat. Art.460 cod comercial, prevede ipoteza în care bunul asigurat a fost evaluat, dovada valorii bunului fiind considerată acceptată de asigurător care nu mai poate să atace evaluarea.

Contractul de asigurare încheiat între părți, prevedea o valoare de asigurare pentru autoturism de 112.103 D.M., uzura fiind considerată în procent de 7%. În limita acestei sume asigurătorul e obligat la desdăunare. Acceptând gradul de uzură de 7% și încasând prima de asigurare la această uzură, asigurătorul, după producerea evenimentului (furtului) nu mai poata ataca evaluarea pe baza unor date teoretice: starea medie de întreținere, gradul de întrebuințare și potrivit unor tabele. De altfel, prin expertiza întocmită la instanța de fond s-a stabilit fără echivoc valoarea bunului asigurat, iar despăgubirea trebuie să reprezinte dauna reală, riscul suportându-l asigurătorul. Art.21 și 48 din Regulamentul de asigurare prevede că despăgubirea să nu depășească valoarea autovehiculului din momentul producerii evenimentului asigurat.

Clauza privind despăgubirea care să nu depășească 90% din valoarea de nou a autovehiculului este în contradicție cu toate celelalte dispoziții contractuale susmenționate, dar și cu principiile generale de drept și achitate astfel încât nu poate fi lăsată să-și producă efectele. Inechitatea rezultă fără putință de tăgadă:, asiguratul plătește primele de asigurare pentru o anumită valoare a bunului, iar asiguratorul îl va despăgubi în limita unei evaluări ulterioare, pentru o valoare mai mică decât cea asigurată,fără a ține cont de prejudiciul real. Așa fiind, în temeiul art.312 cod procedură civilă, Curtea va admite recursul reclamantului, va modifica decizia nr.521/A/C din 24 septembrie 2001 pronunțată de Curtea de Apel Pitești în sensul că va respinge apelul declarat împotriva sentinței civile nr.574/C din 27 aprilie 2001 pronunțată de Tribunalul Vâlcea.

Având în vedere culpa procesuală și dispozițiile art.274 cod procedură civilă, Curtea va obliga pe intimata pârâtă la 6.497.527 lei cheltuieli de judecată către recurent. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E : Admite recursul formulat de reclamantul R. C. R. împotriva deciziei nr.521/A/C din 24 septembrie 2001 a Curții de Apel Pitești, pe care o modifică și respinge apelul declarat de pârâta SC „A.” SA – Sucursala Vâlcea împotriva sentinței nr.574/C din 27 aprilie 2001 a Tribunalului Vâlcea și obligă intimata SC ASIROM SA – Sucursala Vâlcea la 6.497.527 lei cheltuieli de judecată. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 aprilie 2003.