ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1944/2003

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 88 din 26 ianuarie 2001, Tribunalul Argeș a admis acțiunea reclamantei S.A.R.A., sucursala Pitești, împotriva pârâtului P.A., obligându-l pe acesta să-i plătească reclamantei suma de 75.677.041 lei cu titlu de despăgubiri și dobânda comercială calculată la nivelul taxei de scont a B.N.R. Pentru a hotărî astfel, Tribunalul a reținut, în baza înscrisurilor de la dosar și a dispozițiilor legale, incidente cauzei, că pârâtul, în timp ce conducea autoturismul marca Dacia 1310, a intrat în coliziune cu autoutilitara, proprietatea SC A.T.

SRL Argeș, provocându-i avarii a căror reparații s-au ridicat la valoarea de 155.677.041 lei și că, din moment ce o parte din paguba produsă autoturismului avariat a fost suportată de reclamantă în baza contractului de asigurare, prin efectul legii, diferența trebuie suportată de pârâtul din culpa căruia s-a produs accidentul, culpă necontestată de acesta. Apelul declarat de pârât, împotriva sentinței tribunalului, prin care a susținut că greșit a fost obligat să suporte o parte din pagubă, deoarece, la rândul său, posedă asigurare auto obligatorie, a fost admis prin decizia nr. 525 din 1 octombrie 2001, pronunțată de Curtea de Apel Pitești în dosarul nr. 4200/2001, care a constatat că pârâtul nu se încadrează în cazurile limitativ prevăzute de art. 58 din Legea nr. 136/1995, care dă dreptul asiguratului să recupereze sume plătite de la persoana vinovată de producerea evenimentului ce constituie riscul asigurat.

Împotriva acestei ultime hotărâri a declarat recurs reclamanta, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie sub aspectul greșitei interpretări a dispozițiilor Legii nr. 136/1995, în sensul că acțiunea sa se întemeiază pe dispozițiile art. 22 din respectiva lege și nu pe cele ale art. 58, cum greșit a motivat instanța de apel. Critica este întemeiată, iar recursul se va admite pentru considerentele ce urmează. Așa cum în mod corect a reținut situația de fapt, instanța de fond, care a făcut și o corectă aplicare în speță a prevederilor Legii nr. 136/1995, respectiv art. 998 C. civ., autoturismul avariat, proprietatea SC A.T.S. SRL, era asigurat facultativ în baza contractului nr. 40052/1998, în temeiul căruia reclamanta a achitat societății păgubite contravaloarea reparațiilor autoturismului, în sumă de 155.677.041 lei.

Din această sumă, reclamanta a recuperat 80.000.000 lei de la SC A.S.R. SA, în baza contractului de asigurare prin efectul legii, de care beneficia autoturismul condus de pârât.

Cum, pentru diferența înregistrată ca pagubă în patrimoniul reclamantei, aceasta are, potrivit prevederilor art. 22 din Legea nr. 136/1995, prin subrogare în drepturile asiguratului (odată ce a făcut plata către aceasta) și în limitele sumei plătite, deschisă calea acțiunii în contra celor răspunzători de producerea pagubei, acesta fiind temeiul de drept al acțiunii reclamantei și nu art 58 din aceeași lege, cum greșit a reținut Curtea de Apel Pitești, prin decizia recurată, care se referă la dreptul la acțiune directă a asigurătorului în cazul când el a plătit despăgubiri persoanei păgubite, în temeiul unui contract de asigurare obligatorie prin efectul legii, ceea ce nu este cazul în speță, când acest drept este limitat la cazurile anume prevăzute la acest text (art. 58). Față de considerentele ce preced, criticile recurentei sunt întemeiate, soluția instanței de apel este netemeinică și pronunțată cu încălcarea legii.

În temeiul dispozițiilor art. 274 C. proc. civ., intimatul-pârât va fi obligat la cheltuieli de judecată în recurs, către recurenta-reclamantă. Astfel fiind, Curtea:

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Modifică decizia atacată, în sensul că respinge apelul declarat de reclamantă împotriva sentinței nr. 88/C din 26 ianuarie 2001 a Tribunalului Argeș. Obligă intimatul-pârât la plata sumei de 2.592.811 lei, reprezentând cheltuieli de judecată în recurs către recurenta-reclamantă. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi, 28 martie 2003.