ÎCCJ, decizie (scj.ro #83616)
ÎCCJ, decizie (scj.ro #83616) (Înalta Curte de Casație și Justiție)
Contract de asigurare. Despăgubiri. Cuantum
După ce a acceptat gradul de uzură, într-un anumit procent și a încasat prima
de asigurare la această uzură, asigurătorul nu mai poate ataca evaluarea pe
baza unor date teoretice, ca starea medie de întreținere a bunurilor, gradul de
întrebuințare etc., după producerea riscului asigurat.
(Secția
comercială, decizia nr.2408 din 18 aprilie 2003)
Reclamantul R.C. a chemat în judecată pe pârâta SC „A” SA, solicitând plata
sumei reprezentând diferența între suma acordată cu titlu de despăgubire
și suma reală cu care trebuia despăgubit, conform contractului de asigurare.
Tribunalul Vâlcea, prin sentința civilă nr.574/C din 27 aprilie 2001, a admis
acțiunea.
Curtea de Apel Pitești, prin decizia nr.521/A-C din 24 septembrie 2001 a admis
apelul pârâtei și a schimbat sentința, respingând acțiunea.
Instanța de apel a considerat că precizarea făcută de reclamant, în sensul că a
solicitat dobânzi în loc de penalități, reprezintă o modificare a obiectului
acțiunii. Pe de altă parte, stabilirea valorii autovehiculului la data
producerii riscului asigurat este aceea care rezultă din scăderea uzurii,
potrivit HG nr.1054/1999.
Reclamantul a declarat recurs, în temeiul art.304 pct.8 și 9 C.proc.civ.,
susținând că instanța de apel a ignorat dispozițiile art.970 C.civ. privind
executarea cu bună – credință a obligațiilor asumate deși achitase prima de
asigurare în raport cu coeficientul de uzură de 7% și s-a avut în vedere un
coeficient de uzură mult mai mare. Totodată instanța a schimbat înțelesul
art.48 și art.56 din contractul de asigurare, care prevedeau cuantumul
despăgubirilor în raport cu paguba suferită și suma asigurată.
Recursul este fondat.
Contractul de asigurare, prevăzut de art.1635 C.civ. și 422 C.com. este
unul din contractele aleatorii, ale cărui efecte depind de un eveniment incert.
„Asigurarea este un contract prin care asigurătorul se asigură să despăgubească
pe asigurat de pierderile sau daunele pe care acesta le-ar suferi din oarecare
întâmplări fortuite ori de forță majoră”.
În situația asigurărilor de bunuri, asiguratul e dator să nu declare o valoare
mai mare decât cea reală, și chiar dacă o face asigurarea este valabilă până la
concurența valorii reale a bunurilor.
Asigurătorul, însă, are îndatorirea de a plăti asiguratului dauna pricinuită
iar despăgubirea reprezintă dauna reală încercată de asigurat.
În ipoteza în care bunul asigurat a fost evaluat, dovada valorii bunului este
considerată acceptată de asigurător, fără ca acesta să mai poată să atace evaluarea.
Contractul de asigurare încheiat între părți, prevedea o anumită valoare de
asigurare pentru autoturism, uzura fiind considerată în procent de 7%.
În limita acestei sume asigurătorul era obligat la desdăunare.
Acceptând gradul de uzură de 7% și încasând prima de asigurare la această
uzură, asigurătorul, după producerea evenimentului (furtului), nu mai poata
ataca evaluarea pe baza unor date teoretice: starea medie de întreținere,
gradul de întrebuințare sau potrivit unor tabele.
De altfel, prin expertiza întocmită s-a stabilit fără echivoc valoarea bunului
asigurat, iar despăgubirea trebuia să reprezinte dauna reală, riscul
suportându-l asigurătorul.
Art.21 și 48 din Regulamentul de asigurare prevede ca despăgubirea să nu
depășească valoarea autovehiculului din momentul producerii evenimentului
asigurat.
Dar clauza privind despăgubirea, care să nu depășească 90% din valoarea de nou
a autovehiculului este în contradicție cu dispozițiile menționate și
principiile generale de drept și echitate, astfel încât nu poate fi lăsată
să-și producă efectele.
Inechitatea ar rezulta fără putință de tăgadă când asiguratul va plăti primele
de asigurare pentru o anumită valoare a bunului, iar asigurătorul îl va
despăgubi în limita unei evaluări ulterioare, pentru o valoare mai mică decât
cea asigurată, fără a ține cont de prejudiciul real.
În consecință recursul a fost admis și decizia a fost modificată
prin respingerea apelului declarat împotriva sentinței civile.