ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 474/2003

S-a luat în examinare recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Vaslui împotriva sentinței civile nr.38/CA din 12 martie 2002 a Curții de Apel Iași. La apelul nominal s-a prezentat recurenta Casa Județeană de Pensii Vaslui reprezentată de consilierul juridic Ciudin Elena. A lipsit intimata I.N. Procedura completă. Instanța a ridicat, din oficiu, excepția tardivității declarării recursului în raport cu data comunicării sentinței atacate. Reprezentanta Casei Județene de Pensii Vaslui a arătat că lasă la aprecierea instanței cu privire la excepția de tardivitate a declarării recursului, ridicată din oficiu. C U R T E A Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin acțiunea formulată la data de 5 aprilie 1999, reclamanta I.N.

a chemat în judecată Direcția Generală de Muncă și Solidaritate Socială Vaslui, în prezent Casa Județeană de Pensii Vaslui, solicitând anularea deciziilor emise de pârâtă cu nr.19250/ 24.04.1998 și 19250/ 25.05.1998. Curtea de Apel Iași a dispus prin sentința civilă nr.87/ 14.06.1999 respingerea acțiunii. Prin decizia civilă nr.457/ 10.02.2000, Curtea Supremă de Justiție a admis recursul declarat de reclamantă și a dispus casarea hotărârii cu trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță în vederea suplimentării probelor. În fond după casare, prin sentința nr.38/ 12.02.2002, Curtea de Apel Iași a admis acțiunea, a desființat decizia emisă de pârâtă nr.44/ 10.03.1999 și a modificat deciziile din 24.04.1998 și 25.05.1998 cu același număr, 19250/1998, în sensul înlăturării dispozițiilor privind obligarea reclamantei de a restitui sumele de 620.906 lei și 3.167.334 lei.

Instanța a dispus obligarea pârâtei de a restitui reclamantei suma de 3.439.000 lei reținută nelegal și să-i plătească 2.200.000 lei cheltuieli de judecată. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că prin hotărârea nr.1871/ 14.05.1992, comisia constituită conform Decretului-Lege nr.118/1990 i-a reconstituit reclamantei vechimea în muncă pentru perioada când nu și-a putut exercita profesia și i-a stabilit o indemnizație. Prin deciziile contestate, pârâta a dispus sistarea drepturilor bănești recunoscute reclamantei, precum și obligarea acesteia la restituirea sumelor încasate necuvenit pe ultimii 3 ani. La pronunțarea soluției, instanța a reținut că sumele considerate ca încasate în plus de reclamantă și reținute de pârâtă, nu sunt datorate, însușindu-și concluziile expertizei contabile efectuate în cauză.

Împotriva sentinței a declarat recurs pârâta Casa județeană de Pensii Vaslui, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. Astfel, pârâta a învederat că nota de calcul pe baza căreia au fost reexaminate drepturile cuvenite reclamantei cu titlu de pensie, pensie suplimentară și indemnizație conform Decretului-Lege nr.118/1990, reflectă corectitudinea debitului stabilit. În raport de prevederile art.102 alin.1, art.103 alin.1 și 301 Cod procedură civilă, Curtea va constata tardivitatea recursului declarat de pârâtă, urmând a-l respinge ca atare. Din actele cauzei rezultă că sentința atacată a fost comunicată Casei județene de Pensii Vaslui la data de 20.06.2002 (fila 87 dosar fond), recursul fiind depus la instanța la data de 15.07.2002, cu depășirea termenului de 15 zile prevăzut de lege pentru exercitarea acestei căi de atac.

În consecință, recursul formulat în cauză va fi respins ca tardiv declarat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Vaslui împotriva sentinței civile nr.38/CA din 12 martie 2002 a Curții de Apel Iași, ca tardiv formulat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 5 februarie 2003.