ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 474/2003
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 474/2003 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2003)
S-a luat
în examinare recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Vaslui
împotriva sentinței civile nr.38/CA din 12 martie 2002 a Curții de
Apel Iași.
La
apelul nominal s-a prezentat recurenta Casa Județeană de Pensii
Vaslui reprezentată de consilierul juridic Ciudin Elena. A lipsit intimata
I.N.
Procedura
completă.
Instanța
a ridicat, din oficiu, excepția tardivității declarării
recursului în raport cu data comunicării sentinței atacate.
Reprezentanta
Casei Județene de Pensii Vaslui a arătat că lasă la
aprecierea instanței cu privire la excepția de tardivitate a
declarării recursului, ridicată din oficiu.
C
U R T E A
Asupra
recursului de față;
Din
examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin
acțiunea formulată la data de 5 aprilie 1999, reclamanta I.N. a
chemat în judecată Direcția Generală de Muncă și
Solidaritate Socială Vaslui, în prezent Casa Județeană de Pensii
Vaslui, solicitând anularea deciziilor emise de pârâtă cu nr.19250/
24.04.1998 și 19250/ 25.05.1998.
Curtea
de Apel Iași a dispus prin sentința civilă nr.87/ 14.06.1999
respingerea acțiunii. Prin decizia civilă nr.457/ 10.02.2000, Curtea
Supremă de Justiție a admis recursul declarat de reclamantă
și a dispus casarea hotărârii cu trimiterea cauzei spre rejudecare la
aceeași instanță în vederea suplimentării probelor.
În
fond după casare, prin sentința nr.38/ 12.02.2002, Curtea de Apel
Iași a admis acțiunea, a desființat decizia emisă de
pârâtă nr.44/ 10.03.1999 și a modificat deciziile din 24.04.1998
și 25.05.1998 cu același număr, 19250/1998, în sensul
înlăturării dispozițiilor privind obligarea reclamantei de a
restitui sumele de 620.906 lei și 3.167.334 lei.
Instanța
a dispus obligarea pârâtei de a restitui reclamantei suma de 3.439.000 lei
reținută nelegal și să-i plătească 2.200.000 lei
cheltuieli de judecată.
Pentru
a pronunța această hotărâre, instanța a reținut
că prin hotărârea nr.1871/ 14.05.1992, comisia constituită
conform Decretului-Lege nr.118/1990 i-a reconstituit reclamantei vechimea în
muncă pentru perioada când nu și-a putut exercita profesia și i-a
stabilit o indemnizație.
Prin
deciziile contestate, pârâta a dispus sistarea drepturilor bănești
recunoscute reclamantei, precum și obligarea acesteia la restituirea
sumelor încasate necuvenit pe ultimii 3 ani.
La
pronunțarea soluției, instanța a reținut că sumele
considerate ca încasate în plus de reclamantă și reținute de
pârâtă, nu sunt datorate, însușindu-și concluziile expertizei
contabile efectuate în cauză.
Împotriva
sentinței a declarat recurs pârâta Casa județeană de Pensii
Vaslui, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Astfel,
pârâta a învederat că nota de calcul pe baza căreia au fost
reexaminate drepturile cuvenite reclamantei cu titlu de pensie, pensie
suplimentară și indemnizație conform Decretului-Lege
nr.118/1990, reflectă corectitudinea debitului stabilit.
În
raport de prevederile art.102 alin.1, art.103 alin.1 și 301 Cod
procedură civilă, Curtea va constata tardivitatea recursului declarat
de pârâtă, urmând a-l respinge ca atare.
Din
actele cauzei rezultă că sentința atacată a fost
comunicată Casei județene de Pensii Vaslui la data de 20.06.2002
(fila 87 dosar fond), recursul fiind depus la instanța la data de
15.07.2002, cu depășirea termenului de 15 zile prevăzut de lege
pentru exercitarea acestei căi de atac.
În
consecință, recursul formulat în cauză va fi respins ca tardiv
declarat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge
recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Vaslui împotriva
sentinței civile nr.38/CA din 12 martie 2002 a Curții de Apel
Iași, ca tardiv formulat.
Pronunțată
în ședință publică, astăzi 5 februarie 2003.