ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4710/2004

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată la 25 august 2003, reclamanta P.E. a chemat în judecată Casa Județeană de Pensii Iași, solicitând modificarea hotărârii emise de aceasta, cu nr. 1047 din 18 iulie 2003, în sensul stabilirii ca dată a plății drepturilor prevăzute de art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, 1 aprilie 2001, și nu 1 iulie 2003, cum greșit s-a stabilit.

Prin sentința civilă nr. 133 din 6 octombrie 2003, Curtea de Apel Iași a respins acțiunea, reținând că la data depunerii primei cereri, pentru stabilirea calității de beneficiar al Decretului - lege nr. 118/1990, documentația a fost incompletă, ceea ce în mod corect a condus la respingerea cererii (hotărârea nr. 697 din 15 iunie 2000). Faptul că ulterior, reclamanta a depus o nouă cerere, însoțită de actele doveditoare, care a fost aprobată de Casa Județeană de Pensii Iași, nu poate constitui temei pentru acordarea drepturilor retroactiv, cu atât mai mult, cu cât plata acestora se face din luna următoare a depunerii cererii, conform H.G. nr. 127/2000. Împotriva sentinței a declarat recurs, P.E., care în esență a susținut că în mod greșit instanța nu a ținut cont de faptul că pentru fratele său, S.P., aflat în situație identică, s-a dispus prin hotărâre irevocabilă, plata drepturilor, începând cu 1 aprilie 2003. Recursul este fondat.

Prin hotărârea nr. 698 din 15 iunie 2000, Casa Județeană de Pensii Iași a respins din lipsă de probe, cererea reclamantei, de a i se recunoaște calitatea de beneficiar al dispozițiilor Decretului – lege nr. 118/1990, pentru perioada 14 septembrie 192 – 6 martie 1945, cât s-a aflat împreună cu familia sa, strămutată în Trasnistria. La 26 iunie 2003, reclamanta a depus o nouă cerere, însoțită de documentația completată și care i-a fost aprobată de Casa Județeană de Pensii Iași, prin hotărârea nr. 1047 din 18 iulie 2003. Prin aceeași hotărâre s-a dispus și plata drepturilor cuvenite, începând cu 1 iulie 2003. Sub acest aspect, soluția Curții de Apel Iași este nelegală și netemeinică. Împrejurarea că cererea inițială formulată de reclamantă, a fost respinsă, este nerelevantă, între cele două litigii neexistând identitate de obiect și cauză, întrucât acțiunea de față se referă la modificarea parțială a unei hotărâri prin care s-a stabilit deja.

calitatea reclamantei. de beneficiar al Legii nr. 189/2000. În atare situație, Casa Județeană de Pensii Iași ar fi trebuit să aibă în vedere, data depunerii cererii inițiale, ca dată de referință pentru plata drepturilor cuvenite, cu atât mai mult, cu cât motivul respingerii acesteia l-a constituit insuficiența documentelor, iar dispozițiile Legii nr. 189/2000, art. 10, permit Caselor de Pensii, să emită o decizie de revizuire, și din proprie inițiativă. Astfel fiind, și având în vedere și împrejurarea că și celorlalți membrii ai familiei reclamantei li s-a stabilit ca moment al începerii plății drepturilor cuvenite, 1 aprilie 2003, urmează a se dispune admiterea recursului declarat de P.E., casarea sentinței Curții de Apel Iași și modificarea hotărârii nr. 1047/2002, emisă de Casa Județeană de Pensii Iași, în sensul solicitat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de P.E., împotriva sentinței civile nr. 133 din 6 octombrie 2003 a Curții de Apel Iași. Casează sentința atacată și pe fond, admite acțiunea. Modifică hotărârea nr. 1047 din 18 iulie 2003, emisă de Casa Județeană de Pensii Iași, în temeiul drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000, ce vor fi acordate de la 1 aprilie 2001, și nu de la 1 iulie 2003. Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 iunie 2004.