ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4710/2004

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea formulată la 25 august

2003, reclamanta P.E. a chemat în judecată Casa Județeană de Pensii Iași,

solicitând modificarea hotărârii emise de aceasta, cu nr. 1047 din 18 iulie

2003, în sensul stabilirii ca dată a plății drepturilor prevăzute de art. 1 lit.

c) din Legea nr. 189/2000, 1 aprilie 2001, și nu 1 iulie 2003, cum greșit s-a

stabilit.

Prin sentința civilă nr. 133 din 6 octombrie

2003, Curtea de Apel Iași a respins acțiunea, reținând că la data depunerii primei

cereri, pentru stabilirea calității de beneficiar al Decretului - lege nr. 118/1990,

documentația a fost incompletă, ceea ce în mod corect a condus la respingerea

cererii (hotărârea nr. 697 din 15 iunie 2000). Faptul că ulterior, reclamanta a

depus o nouă cerere, însoțită de actele doveditoare, care a fost aprobată de

Casa Județeană de Pensii Iași, nu poate constitui temei pentru acordarea

drepturilor retroactiv, cu atât mai mult, cu cât plata acestora se face din

luna următoare a depunerii cererii, conform H.G. nr. 127/2000.

Împotriva sentinței a declarat

recurs, P.E., care în esență a susținut că în mod greșit instanța nu a ținut

cont de faptul că pentru fratele său, S.P., aflat în situație identică, s-a

dispus prin hotărâre irevocabilă, plata drepturilor, începând cu 1 aprilie 2003.

Recursul este fondat.

Prin hotărârea nr. 698 din 15 iunie

2000, Casa Județeană de Pensii Iași a respins din lipsă de probe, cererea

reclamantei, de a i se recunoaște calitatea de beneficiar al dispozițiilor

Decretului – lege nr. 118/1990, pentru perioada 14 septembrie 192 – 6 martie 1945,

cât s-a aflat împreună cu familia sa, strămutată în Trasnistria.

La 26 iunie 2003, reclamanta a depus

o nouă cerere, însoțită de documentația completată și care i-a fost aprobată de

Casa Județeană de Pensii Iași, prin hotărârea nr. 1047 din 18 iulie 2003. Prin

aceeași hotărâre s-a dispus și plata drepturilor cuvenite, începând cu 1 iulie

2003.

Sub acest aspect, soluția Curții de

Apel Iași este nelegală și netemeinică.

Împrejurarea că cererea inițială

formulată de reclamantă, a fost respinsă, este nerelevantă, între cele două litigii

neexistând identitate de obiect și cauză, întrucât acțiunea de față se referă

la modificarea parțială a unei hotărâri prin care s-a stabilit deja. calitatea

reclamantei. de beneficiar al Legii nr. 189/2000.

În atare situație, Casa Județeană de

Pensii Iași ar fi trebuit să aibă în vedere, data depunerii cererii inițiale,

ca dată de referință pentru plata drepturilor cuvenite, cu atât mai mult, cu

cât motivul respingerii acesteia l-a constituit insuficiența documentelor, iar

dispozițiile Legii nr. 189/2000, art. 10, permit Caselor de Pensii, să emită o

decizie de revizuire, și din proprie inițiativă.

Astfel fiind, și având în vedere și

împrejurarea că și celorlalți membrii ai familiei reclamantei li s-a stabilit

ca moment al începerii plății drepturilor cuvenite, 1 aprilie 2003, urmează a

se dispune admiterea recursului declarat de P.E., casarea sentinței Curții de

Apel Iași și modificarea hotărârii nr. 1047/2002, emisă de Casa Județeană de

Pensii Iași, în sensul solicitat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de P.E.,

împotriva sentinței civile nr. 133 din 6 octombrie 2003 a Curții de Apel Iași.

Casează sentința atacată și pe fond,

admite acțiunea.

Modifică hotărârea nr. 1047 din 18

iulie 2003, emisă de Casa Județeană de Pensii Iași, în temeiul drepturilor

prevăzute de Legea nr. 189/2000, ce vor fi acordate de la 1 aprilie 2001, și nu

de la 1 iulie 2003.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 25 iunie 2004.