ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 778/2003

La

11 februarie 2003 s-a luat în examinare recursul  declarat de  S.I.M. împotriva

sentinței civile nr.50/F din 14 mai 2002 a Curții de Apel Brașov – Secția

comercială și de contencios administrativ.

Dezbaterile

au fost consemnate în încheierea cu data de 11 februarie 2003, iar pronunțarea

deciziei s-a amânat la 18 februarie 2003, apoi la 25 februarie 2003.

C

U R T E A

Asupra

recursului de față;

Din

examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

acțiunea înregistrată la 4 ianuarie 2002 reclamanta  S.I.M.  a chemat în

judecată Ministerul Justiției, solicitând anularea Ordinului nr.2856/C din 30

noiembrie 2001, prin care i-a fost imputată suma de 7.492.690 lei, reprezentând

spor de vechime încasat necuvenit.

În

motivarea cererii se arată că acest ordin  a fost emis cu depășirea termenului

de 60 de zile, iar pe fondul pricinii se precizează că sporul de  vechime la

care este îndreptățită pentru perioada noiembrie 2000 – aprilie 2001 este în

cuantum de 3.746.346 lei și nu de 7.492.690 lei, cum din eroare a calculat

intimatul.

Curtea

de Apel Brașov-Secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința

civilă nr.50 din 14 mai 2002 a  respins excepția tardivității emiterii

ordinului și a  respins și acțiunea formulată de reclamantă, reținând că

ordinul  atacat a fost emis în termenul prevăzut de lege, iar cuantumul  prejudiciului

a  fost corect calculat.

Împotriva

acestei soluții a declarat recurs reclamanta  S.I.M., susținând în esență că,

termenul limită de la care trebuiau calculate cele 60 de zile, pentru emiterea

deciziei de imputare, era data de 12 iunie 2001 și nu 30 noiembrie 2001, cum în

mod greșit a reținut instanța de fond.

Cu

privire la calculul sumei imputate recurenta susține că acesta este eronat.

Recursul

este nefondat.

Potrivit

prevederilor art.108 alin.2 din Codul muncii, în vigoare la data emiterii  ordinului

atacat, „termenul de emitere a deciziei de imputare este de 60 de zile de la

data când cel în drept să emită decizia a luat cunoștință de producerea

pagubei”.

Or,

așa cum rezultă din preambulul ordinului  de imputare contestat, la baza

emiterii  acestuia au stat adresa Tribunalului Brașov nr.1192 din 27 noiembrie

2000, înregistrat la  Inspecția Generală și Audir Intern sub nr.488/AI/2001,

prin care s-a constatat că asistenții judiciari de la această instanță au

încasat  necuvenit diverse sume de bani, precum și Nota  Inspecției Generale și

Audit Intern, înregistrată la Cabinetul ministrului sub nr.271/IA din 30

noiembrie 2001, prin care s-a propus imputarea sumelor încasate necuvenit.

Aceste

documente reprezintă actele prin care cel în drept să emită  ordinul de

imputare, respectiv  ministrul justiției, a luat cunoștință de  producerea

pagubei, în raport de data de 30 noiembrie 2001 se calculează termenul de 60 de

zile.

Așa

fiind, în mod corect instanța de fond a reținut că ordinul de imputare nu a fost

emis tardiv.

Cu

privire la cuantumul prejudiciului, sumele imputate reprezintă nu numai sporul

de  vechime ci și sporul pentru condiții deosebite  încasate necuvenit.

Hotărârea instanței de fond fiind legală și temeinică, se va

respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge

recursul  declarat de  S.I.M.  împotriva sentinței civile nr.50/F din 14 mai

2002 a Curții de Apel Brașov – Secția comercială și de contencios

administrativ, ca nefondat.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 25 februarie 2003.