ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 316/2003
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 316/2003 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2003)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar,
constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la data
de 10 ianuarie 2002, reclamanta C.C. a solicitat anularea Ordinului nr. 2856/C
din 30 noiembrie 2001 emis de Ministerul Justiției, prin care i s-a imputat
suma de 3.438.351 lei, cu titlu de spor de vechime încasat necuvenit pe perioada
noiembrie 2000 – aprilie 2001.
Totodată, reclamanta a solicitat
suspendarea executării ordinului contestat, până la soluționarea litigiului.
În motivarea acțiunii, reclamanta a
arătat că prin Ordinul Ministerului Justiției nr. 2856 C din 30 noiembrie 2001,
i-a fost imputată suma de 3.438.351 lei, reprezentând spor de vechime, încasat
în perioada noiembrie 2000 – aprilie 2001, ordin ce a fost emis ca urmare a
Ordinului Ministerului Justiției nr. 1197/C din 12 iunie 2001, prin care se
anula sporul de vechime acordat asistenților judiciari.
Reclamanta a invocat tardivitatea
emiterii ordinului de imputare, față de dispozițiile art. 108 C. muncii, în
sensul că prejudiciul a fost constatat la data de 12 iunie 2001, iar ordinul de
imputare a fost emis la 31 noiembrie 2001.
Pe fondul cauzei, reclamanta a
arătat că nu a beneficiat de spor de vechime, deoarece a fost numită în această
funcție la data de 22 iunie 2000, singurul spor ce i-a fost acordat, a fost cel
de toxicitate, conform art. 48 din Legea nr. 50/1996.
Tribunalul Brașov, secția civilă,
prin sentința nr. 33/M din 31 ianuarie 2002, a admis excepția de necompetență
materială invocată de Ministerul Justiției, în conformitate cu dispozițiile
art. 3 pct. 1 C. proc. civ., și a declinat competența de soluționare, în
favoarea Curții de Apel Brașov.
Primind cauza spre soluționare,
Curtea de apel Brașov, prin sentința civilă nr. 49 F din 14 mai 2002, a respins
acțiunea formulată de C.C.
Pentru a soluționa astfel, instanța
de fond a reținut că în aplicarea dispozițiilor Ordinului nr. 1197/C din 12
iunie 2001, Compartimentul Financiar-Contabil al Tribunalului Brașov a
comunicat Inspecției Generale și Audit Intern din cadrul Ministerului
Justiției, adresa nr. 1192 din 27 noiembrie 2001, privind recorelările salariale
ale asistenților judiciari, de la această instanță, prin care se evidențiază
sumele încasate necuvenit. Tinând seama de Nota Inspecției Generale și Audit
Intern, înregistrată la Cabinetul Ministerului, sub nr. 271/A din 30 noiembrie
2001, la aceiași dată are loc emiterea Ordinului nr. 2856 C/2001, de imputare a
sumei de 3.438.351 lei, încasată necuvenit de reclamantă, cu titlu de spor de
vechime.
Față de cele de mai sus, instanța a
stabilit că termenul de 60 zile impus de art. 108 alin. (2) C. muncii, va
începe să curgă de la data de 27 noiembrie 2001, când pârâtul a luat cunoștință
de paguba produsă.
Pentru aceste motive, prin
încheierea din 9 aprilie 2002, instanța de fond a respins excepția invocată.
Privitor la aspectele de fond,
instanța a reținut că reclamanta nu poate fi beneficiara sporului de vechime în
muncă, inadvertență înlăturată prin Ordinul nr. 604/C din 15 martie 2002, care
precizează că sumele încasate necuvenit de reclamantă, reprezintă spor pentru
condiții deosebite de muncă.
Împotriva sentinței sus-menționate a
declarat recurs C.C., considerând-o nelegală și netemeinică.
În motivarea cererii de recurs s-a
arătat, în esență, că instanța de fond nu a admis proba cu interogatoriu, ce
trebuia luat de Ministerului Justiției.
Recurenta-reclamantă a susținut că
ordinul prin care se precizează că suma imputată reprezintă spor de toxicitate,
nu i-a fost comunicat și nu-i este opozabil, pentru că a fost emis de peste
trei luni și nu i-a fost adus la cunoștință.
S-a mai susținut că sentința atacată
este confuză și lipsită de conținut, iar motivarea în drept este în
contradicție cu soluția.
Examinând sentința recurată în
raport cu criticile formulate, probele administrate și dispozițiile legale
incidente, în cauză se constată că recursul este nefondat.
Reclamanta C.C., după absolvirea
facultății, a fost numită asistent judiciar la Tribunalul Brașov, începând cu
data de 30 iunie 2000 (Ordinul Ministrului Finanțelor nr. 1316/C din 19 iunie
2000).
Ministerul Justiției, având în
vedere adresa Tribunalului Brașov nr. 1192 din 27 noiembrie 2001, prin care s-a
constatat că asistenții judiciari numiți la această instanță, au încasat în
perioada noiembrie 2000 – aprilie 2001, sume de bani reprezentând spor de
vechime, la care nu erau îndreptățiți, a emis Ordinul nr. 2856/C din 31
noiembrie 2001, prin care i s-a imputat reclamantei, suma de 3.438.351 lei.
Inspecția Generală și Audit Intern
constatând că din adresa Tribunalului Brașov nu reieșea că sumele ce trebuiau
imputate, au fost prezentate cumulat, spor de vechime și spor pentru condiții
deosebite, prin nota nr. 178 Ai din 14 martie 2002, a propus modificarea
Ordinului nr. 2856/C/2001, în sensul că sumele încasate de C.C., reprezintă
spor pentru condiții deosebite de muncă, grele, vătămătoare sau periculoase,
corespunzător perioadei 1 noiembrie 2000 – 31 martie 2001.
Întrucât prin Ordinul ministrului
justiției nr. 726/C/2001 s-a acordat în baza legii, sporul pentru condiții
deosebite de muncă, grele și vătămătoare sau periculoase, începând cu data de 1
aprilie 2001, s-a făcut cuvenita corectare, în sensul că s-a cerut restituirea
sumelor încasate în plus, de către reclamantă, în perioada 1 noiembrie 2000 –
31 martie 2001, prin Ordinul Ministerului Justiției nr. 604/C din 15 martie
2002.
Din adresa Tribunalului Brașov nr.
396 din 25 aprilie 2002, rezultă că suma imputată reclamantei, în valoare de
3.438.351 lei, reprezintă spor de toxicitate net, ce a fost încasat pentru
perioada noiembrie 2000 – aprilie 2001 și că acest calcul a stat la baza
ordinului contestat, care în mod eronat a fost consemnat ca fiind spor pentru
vechimea în muncă.
Împrejurarea că suma a fost încasată
necuvenit de reclamantă, a fost explicitată prin Ordinul 604/C din 15 martie
2002, emis de Ministerul Justiției, care a completat Ordinul nr. 2856/C/2001,
cu un alineat nou: „sumele încasate necuvenit de asistentul judiciar C.C.,
reprezintă spor pentru condiții deosebite de muncă, grele vătămătoare sau
periculoase, corespunzător perioadei 1 noiembrie 2000 – 31 martie 2001”.
Actele care au stat la baza
ordinului prin care s-a imputat suma de 3.438.351 lei, reclamantei, au fost
depuse la dosarul cauzei pentru termenul de la 9 aprilie 2002, ședință la care
a participat și reclamanta, prin reprezentant, astfel că nu se poate reține că
nu a cunoscut acele acte și nu îi sunt opozabile.
Nici motivul privind respingerea de
către instanță, a probei cu interogatoriul intimatei, nu poate fi reținută,
deoarece reclamanta nu a făcut dovada că a solicitat această probă, conform
art. 218 C. proc. civ. și că a depus în scris punctele din interogatoriu, așa
cum dispune art. 222 C. proc. civ., pentru ca răspunsul să fie primit, în
scris.
Se constată că instanța de fond a
stabilit în mod judicios starea de fapt și a făcut o aplicare legală a normelor
în vigoare, atunci când a apreciat că reclamanta datorează suma de 3.438.351
lei, ce a fost încasată necuvenit.
În consecință, soluția instanței de
fond fiind temeinică și legală, recursul se privește ca nefondat și urmează a
fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de C.C.,
împotriva sentinței civile nr. 49/F din 14 mai 2002 a Curții de Apel Brașov,
secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunțată în ședință publică,
astăzi 29 ianuarie 2003.