ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 29.01.2003

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 316/2003

HOTĂRÂRE
29.01.2003
CAMERĂ
contencios
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 316/2003 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2003)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la data

de 10 ianuarie 2002, reclamanta C.C. a solicitat anularea Ordinului nr. 2856/C

din 30 noiembrie 2001 emis de Ministerul Justiției, prin care i s-a imputat

suma de 3.438.351 lei, cu titlu de spor de vechime încasat necuvenit pe perioada

noiembrie 2000 – aprilie 2001.

Totodată, reclamanta a solicitat

suspendarea executării ordinului contestat, până la soluționarea litigiului.

În motivarea acțiunii, reclamanta a

arătat că prin Ordinul Ministerului Justiției nr. 2856 C din 30 noiembrie 2001,

i-a fost imputată suma de 3.438.351 lei, reprezentând spor de vechime, încasat

în perioada noiembrie 2000 – aprilie 2001, ordin ce a fost emis ca urmare a

Ordinului Ministerului Justiției nr. 1197/C din 12 iunie 2001, prin care se

anula sporul de vechime acordat asistenților judiciari.

Reclamanta a invocat tardivitatea

emiterii ordinului de imputare, față de dispozițiile art. 108 C. muncii, în

sensul că prejudiciul a fost constatat la data de 12 iunie 2001, iar ordinul de

imputare a fost emis la 31 noiembrie 2001.

Pe fondul cauzei, reclamanta a

arătat că nu a beneficiat de spor de vechime, deoarece a fost numită în această

funcție la data de 22 iunie 2000, singurul spor ce i-a fost acordat, a fost cel

de toxicitate, conform art. 48 din Legea nr. 50/1996.

Tribunalul Brașov, secția civilă,

prin sentința nr. 33/M din 31 ianuarie 2002, a admis excepția de necompetență

materială invocată de Ministerul Justiției, în conformitate cu dispozițiile

art. 3 pct. 1 C. proc. civ., și a declinat competența de soluționare, în

favoarea Curții de Apel Brașov.

Primind cauza spre soluționare,

Curtea de apel Brașov, prin sentința civilă nr. 49 F din 14 mai 2002, a respins

acțiunea formulată de C.C.

Pentru a soluționa astfel, instanța

de fond a reținut că în aplicarea dispozițiilor Ordinului nr. 1197/C din 12

iunie 2001, Compartimentul Financiar-Contabil al Tribunalului Brașov a

comunicat Inspecției Generale și Audit Intern din cadrul Ministerului

Justiției, adresa nr. 1192 din 27 noiembrie 2001, privind recorelările salariale

ale asistenților judiciari, de la această instanță, prin care se evidențiază

sumele încasate necuvenit. Tinând seama de Nota Inspecției Generale și Audit

Intern, înregistrată la Cabinetul Ministerului, sub nr. 271/A din 30 noiembrie

2001, la aceiași dată are loc emiterea Ordinului nr. 2856 C/2001, de imputare a

sumei de 3.438.351 lei, încasată necuvenit de reclamantă, cu titlu de spor de

vechime.

Față de cele de mai sus, instanța a

stabilit că termenul de 60 zile impus de art. 108 alin. (2) C. muncii, va

începe să curgă de la data de 27 noiembrie 2001, când pârâtul a luat cunoștință

de paguba produsă.

Pentru aceste motive, prin

încheierea din 9 aprilie 2002, instanța de fond a respins excepția invocată.

Privitor la aspectele de fond,

instanța a reținut că reclamanta nu poate fi beneficiara sporului de vechime în

muncă, inadvertență înlăturată prin Ordinul nr. 604/C din 15 martie 2002, care

precizează că sumele încasate necuvenit de reclamantă, reprezintă spor pentru

condiții deosebite de muncă.

Împotriva sentinței sus-menționate a

declarat recurs C.C., considerând-o nelegală și netemeinică.

În motivarea cererii de recurs s-a

arătat, în esență, că instanța de fond nu a admis proba cu interogatoriu, ce

trebuia luat de Ministerului Justiției.

Recurenta-reclamantă a susținut că

ordinul prin care se precizează că suma imputată reprezintă spor de toxicitate,

nu i-a fost comunicat și nu-i este opozabil, pentru că a fost emis de peste

trei luni și nu i-a fost adus la cunoștință.

S-a mai susținut că sentința atacată

este confuză și lipsită de conținut, iar motivarea în drept este în

contradicție cu soluția.

Examinând sentința recurată în

raport cu criticile formulate, probele administrate și dispozițiile legale

incidente, în cauză se constată că recursul este nefondat.

Reclamanta C.C., după absolvirea

facultății, a fost numită asistent judiciar la Tribunalul Brașov, începând cu

data de 30 iunie 2000 (Ordinul Ministrului Finanțelor nr. 1316/C din 19 iunie

2000).

Ministerul Justiției, având în

vedere adresa Tribunalului Brașov nr. 1192 din 27 noiembrie 2001, prin care s-a

constatat că asistenții judiciari numiți la această instanță, au încasat în

perioada noiembrie 2000 – aprilie 2001, sume de bani reprezentând spor de

vechime, la care nu erau îndreptățiți, a emis Ordinul nr. 2856/C din 31

noiembrie 2001, prin care i s-a imputat reclamantei, suma de 3.438.351 lei.

Inspecția Generală și Audit Intern

constatând că din adresa Tribunalului Brașov nu reieșea că sumele ce trebuiau

imputate, au fost prezentate cumulat, spor de vechime și spor pentru condiții

deosebite, prin nota nr. 178 Ai din 14 martie 2002, a propus modificarea

Ordinului nr. 2856/C/2001, în sensul că sumele încasate de C.C., reprezintă

spor pentru condiții deosebite de muncă, grele, vătămătoare sau periculoase,

corespunzător perioadei 1 noiembrie 2000 – 31 martie 2001.

Întrucât prin Ordinul ministrului

justiției nr. 726/C/2001 s-a acordat în baza legii, sporul pentru condiții

deosebite de muncă, grele și vătămătoare sau periculoase, începând cu data de 1

aprilie 2001, s-a făcut cuvenita corectare, în sensul că s-a cerut restituirea

sumelor încasate în plus, de către reclamantă, în perioada 1 noiembrie 2000 –

31 martie 2001, prin Ordinul Ministerului Justiției nr. 604/C din 15 martie

2002.

Din adresa Tribunalului Brașov nr.

396 din 25 aprilie 2002, rezultă că suma imputată reclamantei, în valoare de

3.438.351 lei, reprezintă spor de toxicitate net, ce a fost încasat pentru

perioada noiembrie 2000 – aprilie 2001 și că acest calcul a stat la baza

ordinului contestat, care în mod eronat a fost consemnat ca fiind spor pentru

vechimea în muncă.

Împrejurarea că suma a fost încasată

necuvenit de reclamantă, a fost explicitată prin Ordinul 604/C din 15 martie

2002, emis de Ministerul Justiției, care a completat Ordinul nr. 2856/C/2001,

cu un alineat nou: „sumele încasate necuvenit de asistentul judiciar C.C.,

reprezintă spor pentru condiții deosebite de muncă, grele vătămătoare sau

periculoase, corespunzător perioadei 1 noiembrie 2000 – 31 martie 2001”.

Actele care au stat la baza

ordinului prin care s-a imputat suma de 3.438.351 lei, reclamantei, au fost

depuse la dosarul cauzei pentru termenul de la 9 aprilie 2002, ședință la care

a participat și reclamanta, prin reprezentant, astfel că nu se poate reține că

nu a cunoscut acele acte și nu îi sunt opozabile.

Nici motivul privind respingerea de

către instanță, a probei cu interogatoriul intimatei, nu poate fi reținută,

deoarece reclamanta nu a făcut dovada că a solicitat această probă, conform

art. 218 C. proc. civ. și că a depus în scris punctele din interogatoriu, așa

cum dispune art. 222 C. proc. civ., pentru ca răspunsul să fie primit, în

scris.

Se constată că instanța de fond a

stabilit în mod judicios starea de fapt și a făcut o aplicare legală a normelor

în vigoare, atunci când a apreciat că reclamanta datorează suma de 3.438.351

lei, ce a fost încasată necuvenit.

În consecință, soluția instanței de

fond fiind temeinică și legală, recursul se privește ca nefondat și urmează a

fi respins.

Respinge recursul declarat de C.C.,

împotriva sentinței civile nr. 49/F din 14 mai 2002 a Curții de Apel Brașov,

secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 29 ianuarie 2003.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2003-03-06
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 914/2003
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la data de 29 octombrie 2002, reclamantul D.T. a chemat în judecată Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Curtea Supremă de
ÎCCJ 2006-06-14
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2251/2006
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 18 februarie 2000, reclamantul N.I. a solicitat anularea deciziilor nr. 30612 din 10 noiembrie 1999 și nr. 5 din 25 ianuarie
ÎCCJ 2003-02-21
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 725/2003
S-a luat în examinare recursul declarat de B.G. împotriva sentinței civile nr.676 din 24 iunie 2002 a Curții de Apel București – Secția de contencios administrativ. La apelul nominal au lipsit recurentul reclamant B.G. și intimatul pârât Mi
ÎCCJ 2003-07-02
0,93
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3072/2003
Pe rolul Curții Supreme de Justiție s-a înregistrat la 17 decembrie 2002 recursul în anulare declarat de Procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție împotriva deciziei nr. 14 din 10 ianuarie 2002 pronunțată de C
ÎCCJ 2007-05-02
0,93
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2275/2007
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 4 ianuarie 2006, reclamanții S.L. și D.M.T. au solicitat obligarea pârâtei C.C.R. să le achite sporul de vechime în muncă, î
Sursă