ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 725/2003

S-a luat în

examinare recursul declarat de  B.G. împotriva sentinței civile nr.676 din 24

iunie 2002 a Curții de Apel București – Secția de contencios administrativ.

La

apelul nominal au lipsit recurentul reclamant  B.G.  și intimatul pârât

Ministerul  Justiției.

Procedura

completă.

S-a

referit că  B.G.  a solicitat judecarea cauzei în lipsă potrivit art.242 pct.2

Cod procedură civilă.

C

U R T E A

Asupra

recursului de față;

Din

examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

B.G.

în contradictoriu cu Ministerul Justiției, a solicitat anularea Ordinului

nr.2855/C din 30 noiembrie 2001 emis de pârât, prin care i s-a imputat suma de

6.962.271 lei  spor de vechime încasat necuvenit în perioada noiembrie  2000 –

aprilie 2001.

În

motivarea  acțiunii, reclamantul a susținut că ordinul este nelegal întrucât

încalcă prevederile Hotărârii Guvernului nr.226 publicată în Monitorul Oficial

nr.147 din 7 aprilie 2000 care în art.8, prevede că „asistenții judiciari sunt

funcționari publici și le sunt aplicabile dispozițiile speciale din Legea

nr.92/1992 pentru organizare judecătorească, precum și din Legea nr.188/1999

privind Statutul funcționarilor publici”. Totodată, potrivit art.29 din Legea

nr.188/1999 privind statutul funcționarilor publici  aceștia din  urmă au

dreptul la salariu, care se compune din salariul de bază, sporuri și indemnizații.

Tribunalul

Călărași prin sentința nr.158 din 18 februarie 2000, a declinat competența de

soluționare în favoarea Curții de Apel București – Secția contencios

administrativ, iar aceasta, prin sentința nr.676 din 24 iunie 2002, a respins

excepția lipsei procedurii prealabile administrative și a  respins acțiunea ca

nefondată.

Pentru

a hotărî astfel instanța a reținut că potrivit dispozițiilor legale,

asistenții judiciari ca și magistrații  beneficiază de o indemnizație mică,

sporul de vechime nemaifiind prevăzut a se acorda.

Considerând

hotărârea netemeinică și nelegală, reclamantul a declarat recurs pe care nu l-a

încadrat  în vreun text  expres, fiind nemulțumit de faptul că instanța nu a

făcut vorbire de Legea nr.188/1999 privind Statutul funcționarilor publici,

text ce își găsea aplicare în cauză, că nu s-a   administrat proba cu acte

solicitată și s-a avut în vedere întâmpinarea depusă pe care a contestat-o,

susținând în final că, instanța a fost intimidată, dat fiind raportul de

subordonare față de pârât.

Motivarea

unui recurs presupune arătarea temeiurilor de fapt și de drept pe care înțelege

să le formuleze recurentul, or, în speță recursul declarat constituie o

înșiruire de date privind neadministrarea unor probe cu acte  solicitate, probe

la care reclamantul nu a mai stăruit, prin cererea depusă solicitând judecarea

în lipsă.

Obiectul

acțiunii îl constituie  cererea reclamantului de anulare a ordinului nr.2855/C

din 30 noiembrie 2001 emis de ministrul justiției și recunoașterea dreptului

său de a primi sporul de vechime pentru perioada 1 noiembrie 2000 – 1 aprilie

2001.

Reclamantul

este asistent judiciar, și ca funcționar public îi sunt aplicabile dispozițiile

speciale din Legea nr.92/1992, pentru organizare judecătorească precum și

dispozițiile Legii nr.188/1999 privind statutul funcționarilor publici.

Potrivit

dispozițiilor art.III din Ordonanța de Urgență a Guvernului României

nr.179/1999 privind modificarea și completarea Legii pentru organizarea

judecătorească „asistenții judiciari sunt  remunerați lunar cu coeficientul de

ierarhizare a salariului de bază pentru judecătorul stagiar anul I, II, în

raport cu timpul efectiv lucrat.

Art.

17(1) din Ordonanța Guvernului nr.83/2000, pentru modificarea și completarea

Legii nr.50/1996 prevede că asistenții judiciari   numiți în condițiile Legii

nr.92/1992, republicată, cu  modificările și  completările ulterioare sunt

remunerați cu indemnizația lunară corespunzătoare coeficientului de

multiplicare prevăzut la art.29  din cap.A al Anexei nr.1 din Ordonanță.

Cum

atât pentru magistrați, cât și pentru asistenții judiciari s-a stabilit

sistemul indemnizației unice, sporul de vechime nemaifiind prevăzut a se

acorda, urmează că, reclamantul a încasat necuvenit suma imputată, astfel că,

ordinul emis fiind legal, soluția instanței de respingere a acțiunii este

întemeiată, astfel că, recursul se privește nefondat și în baza art.312 Cod

procedură civilă urmează a fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge

recursul declarat de B.G. împotriva sentinței civile nr.676 din 24 iunie 2002 a

Curții de Apel București – Secția de contencios administrativ, ca nefondat.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 21 februarie 2003.