ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 725/2003

S-a luat în examinare recursul declarat de B.G. împotriva sentinței civile nr.676 din 24 iunie 2002 a Curții de Apel București – Secția de contencios administrativ. La apelul nominal au lipsit recurentul reclamant B.G. și intimatul pârât Ministerul Justiției. Procedura completă. S-a referit că B.G. a solicitat judecarea cauzei în lipsă potrivit art.242 pct.2 Cod procedură civilă. C U R T E A Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: B.G.

în contradictoriu cu Ministerul Justiției, a solicitat anularea Ordinului nr.2855/C din 30 noiembrie 2001 emis de pârât, prin care i s-a imputat suma de 6.962.271 lei spor de vechime încasat necuvenit în perioada noiembrie 2000 – aprilie 2001. În motivarea acțiunii, reclamantul a susținut că ordinul este nelegal întrucât încalcă prevederile Hotărârii Guvernului nr.226 publicată în Monitorul Oficial nr.147 din 7 aprilie 2000 care în art.8, prevede că „asistenții judiciari sunt funcționari publici și le sunt aplicabile dispozițiile speciale din Legea nr.92/1992 pentru organizare judecătorească, precum și din Legea nr.188/1999 privind Statutul funcționarilor publici”. Totodată, potrivit art.29 din Legea nr.188/1999 privind statutul funcționarilor publici aceștia din urmă au dreptul la salariu, care se compune din salariul de bază, sporuri și indemnizații.

Tribunalul Călărași prin sentința nr.158 din 18 februarie 2000, a declinat competența de soluționare în favoarea Curții de Apel București – Secția contencios administrativ, iar aceasta, prin sentința nr.676 din 24 iunie 2002, a respins excepția lipsei procedurii prealabile administrative și a respins acțiunea ca nefondată. Pentru a hotărî astfel instanța a reținut că potrivit dispozițiilor legale, asistenții judiciari ca și magistrații beneficiază de o indemnizație mică, sporul de vechime nemaifiind prevăzut a se acorda.

Considerând hotărârea netemeinică și nelegală, reclamantul a declarat recurs pe care nu l-a încadrat în vreun text expres, fiind nemulțumit de faptul că instanța nu a făcut vorbire de Legea nr.188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, text ce își găsea aplicare în cauză, că nu s-a administrat proba cu acte solicitată și s-a avut în vedere întâmpinarea depusă pe care a contestat-o, susținând în final că, instanța a fost intimidată, dat fiind raportul de subordonare față de pârât. Motivarea unui recurs presupune arătarea temeiurilor de fapt și de drept pe care înțelege să le formuleze recurentul, or, în speță recursul declarat constituie o înșiruire de date privind neadministrarea unor probe cu acte solicitate, probe la care reclamantul nu a mai stăruit, prin cererea depusă solicitând judecarea în lipsă.

Obiectul acțiunii îl constituie cererea reclamantului de anulare a ordinului nr.2855/C din 30 noiembrie 2001 emis de ministrul justiției și recunoașterea dreptului său de a primi sporul de vechime pentru perioada 1 noiembrie 2000 – 1 aprilie 2001. Reclamantul este asistent judiciar, și ca funcționar public îi sunt aplicabile dispozițiile speciale din Legea nr.92/1992, pentru organizare judecătorească precum și dispozițiile Legii nr.188/1999 privind statutul funcționarilor publici. Potrivit dispozițiilor art.III din Ordonanța de Urgență a Guvernului României nr.179/1999 privind modificarea și completarea Legii pentru organizarea judecătorească „asistenții judiciari sunt remunerați lunar cu coeficientul de ierarhizare a salariului de bază pentru judecătorul stagiar anul I, II, în raport cu timpul efectiv lucrat.

Art. 17(1) din Ordonanța Guvernului nr.83/2000, pentru modificarea și completarea Legii nr.50/1996 prevede că asistenții judiciari numiți în condițiile Legii nr.92/1992, republicată, cu modificările și completările ulterioare sunt remunerați cu indemnizația lunară corespunzătoare coeficientului de multiplicare prevăzut la art.29 din cap.A al Anexei nr.1 din Ordonanță. Cum atât pentru magistrați, cât și pentru asistenții judiciari s-a stabilit sistemul indemnizației unice, sporul de vechime nemaifiind prevăzut a se acorda, urmează că, reclamantul a încasat necuvenit suma imputată, astfel că, ordinul emis fiind legal, soluția instanței de respingere a acțiunii este întemeiată, astfel că, recursul se privește nefondat și în baza art.312 Cod procedură civilă urmează a fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge recursul declarat de B.G. împotriva sentinței civile nr.676 din 24 iunie 2002 a Curții de Apel București – Secția de contencios administrativ, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 februarie 2003.