ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2481/2003

S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta S.C.”A.M.” SRL Mangalia împotriva deciziei nr.337 din 9 aprilie 2001 a Curții de Apel Constanța,Secția comercială. La apelul nominal s-a prezentat intimatul pârât A.N., lipsind recurenta reclamantă S.C. „A.M.”SRL Mangalia și intimații pârâți S.C.” S.” SRL Constanța, A. G., precum și M. G.. Procedura legal îndeplinită. S-a făcut referatul cauzei de către magistratul asistent. Curtea constatând că nu mai sunt chestiuni prealabile și cauza este în stare de judecată dă cuvântul intimatului pârât asupra recursului. Intimatul pârât solicită respingerea recursului și depune concluzii scrise, precum și adresa nr.665/P/2000 din 8 ianuarie 2003 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Constanța.

CURTEA, Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamanta S.C. „A.M.”SRL în contradictoriu cu S.C. „S.” SRL, A.N., A.G. și M. G. a solicitat ca prin sentința care se va pronunța să se constate nulitatea absolută a actelor adiționale nr.28600 din 29 iunie 1995 și nr.722 din 6 februarie 1996 prin care s-au transmis părți sociale unor terți fără acordul reclamantului. S-a mai solicitat și anularea sentințelor nr.753 C/1995 și nr.333/1995 pronunțate de Tribunalul Constanța pentru transferul succesiv de capital cu consecința radierii acestora din registrul Camerei de Comerț Constanța. Prin sentința nr.2230/1999, Tribunalul Constanța a respins ca nefondată acțiunea cu motivarea că modificarea contractului de societate poate fi făcută de asociați în condițiile art.153 din Legea nr.31/1990 așa cum de altfel s-a stabilit prin sentința nr.753 din 10 octombrie 1995 prin care s-a autorizat modificarea actelor constitutive.

Împotriva acestei hotărâri nu au fost exercitate căi de atac. S-a mai reținut că actul adițional nr.722 din 6 februarie 1996 a fost precedat de hotărârea adunării generale care nu a fost atacată în condițiile art.131 din Legea nr.31/1990 și că astfel măsura dispusă prin actul adițional înscris în Registrul Comerțului a devenit obligatorie pentru toți ceilalți asociați. Sentința pronunțată de Tribunalul Constanța a fost confirmată de Curtea de Apel Constanța- Secția comercială care, prin decizia nr.337 pronunțată la 9 aprilie 2001 a respins ca nefondat apelul declarat de reclamanta S.C.”A.M.”L Mangalia. Criticile aduse sentinței au fost înlăturate, în esență, pe considerentul că actele adiționale nr.28600/1995 și nr.753/1995 au fost precedate de hotărâri ale adunării generale care nu au fost atacate de apelantă, hotărâri care au devenit obligatorii și pentru asociații care nu au luat parte la adunarea generală sau care au votat împotrivă.

Reclamanta S.C. „A.M”SRL a declarat recursîmpotriva deciziei pronunțată în apel, prin care a invocat motive de netemeinicie și nelegalitate. Recurenta a invocat motivul prevăzut de art.304 (9) Cod procedură civilă și a susținut că: 1) instanța de apel a confundat transmiterea părților sociale cu dispoziția de autorizare a instanței de judecată, care nu putea fi atacată pe calea recursului întrucât nu a fost parte în proces; (2) actele de cesiune au fost autorizate și legalizate simultan cu retragerea fictivă a S.C”S.”SRL Constanța,S.C.”A.M.”SRL Mangalia la cerereaadministratorului A.N.,(3)cesiuneaafostrauduloasă (4) administratorul putea să încheie acte juridice numai cu aprobarea adunării generale; (5) societatea intimată se afla în litigiu cu asociații cooptați ulterior datorită acelorași mijloace dolosive; (6) instanțele nu au verificat înscrisul prin care pârâta a pretins retragerea S.C.

„A.M”SRL, dacă semnătura fostului administrator a fost sau nu contrafăcută; (7) A. N. a contractat pentru soția sa fără consimțământul S.C. „A M.” SRL pentru înstrăinarea părților sociale; (8) instanțele nu au analizat prevederile legale și au tras concluzii eronate. Față de aceste critici, recurenta a solicitat ca prin admiterea recursului, în fond să fie anulate toate actele întocmite de A. N. pentru că au fost întocmite prin falsificarea semnăturii, și pentru că a transmis soției sale bunuri pe care aceasta nu le putea primi decât prin falsuri îmbogățindu-se fără temei. Recursul este nefondat pentru următoarele considerente: Din analiza criticilor aduse deciziei pronunțată în apel, se reține în esență că recurenta a înțeles să solicite nulitatea actelor adiționale autentificate sub nr.2866/1995 și 722/1996 pentru motivul că s-au încheiat fără acordul cedentului.

Neregularitatea invocată de recurentă în sensul că aceasta a operat la momentul încheierii celor două acte nu poate fi reținută întrucât încheierea lor a fost precedată de hotărârile adunării generale a asociaților reclamantei prin care s-a materializat decizia asociaților de a cesiona părțile sociale către terți. Cum hotărârile nu au fost atacate în justiție în conformitate cu art.131 din Legea nr.31/1990 ele au devenit obligatorii pentru toți asociații indiferent dacă aceștia au votat împotrivă. Cu atât mai mult cesiunea este deplin realizată cu cât în speță hotărârile adunării generale nu au fost atacate iar modificarea actelor constitutive în sensul voinței asociaților a fost autorizată de instanță.

Din considerentele deciziei pronunțată în apel nu rezultă nici o confuzie între transmiterea de părți sociale și autorizarea dată de instanța de judecată. Procedura de a ataca pe calea recursului hotărârea prin care s-a autorizat modificarea actului constitutiv la care s-a referit prima instanță nu crează nici o confuzie ci, dimpotrivă este de natură să precizeze că înainte de a se opera modificările respective în Registrul Comerțului, recurentul avea deschisă și această procedură. Nu rezultă din nici un act aflat la dosar că A. N. și-a depășit mandatul de administrator atunci când a îndeplinit formalitățile pentru aducerea la îndeplinire a măsurilor luate de adunarea generală prin hotărârile adoptate.

Aceste măsuri puteau fi aduse la îndeplinire de oricare dintre asociații împuterniciți. În ceea ce privește falsul la care s-a referit recurenta (semnătura lui A. N.) este de reținut că în cauză nu s-a dovedit acest fals, ci dimpotrivă, prin adresa nr.665/2000 depusă la fila 25 recurs a Parchetului de pe lângă Judecătoria Constanța s-a constatat că fapta nu exista. Prin urmare, concluzia instanței de apel potrivit căreia nu sunt motive pentru a se constata nulitatea actelor adiționale nr.28600/29 iunie 1995 și nr.722 din 6 februarie 1999 sunt în concordanță cu probele administrate în cauză și cu dispozițiile legale referitoare la transmiterea părților sociale.

Este nefondată și critica prin care se cere să se anuleze sentințele nr.753/1995 și 3332/1992 date de Tribunalul Constanța întrucât aceste hotărâri nu au fost atacate pe căile procedurale legale și ca urmare prin acestea s-a autorizat modificarea actelor constitutive care au avut ca fundament hotărârile adunării generale și actele adiționale a căror legalitate a fost astfel confirmată. În consecință, nu sunt motive de netemeinicie și nelegalitate care să ducă la modificarea deciziei pronunțată în apel astfel că potrivit art.312 Cod procedură civilă recursul va fi respins. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge recursul declarat de reclamanta S.C. „A.M.”SRL Mangalia împotriva deciziei nr.337/9 aprilie 2001 a Curții de Apel Constanța-Secția comercială, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțata în ședință publică, astăzi 7 mai 2003.