ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2481/2003

S-a luat în examinare

recursul declarat de reclamanta S.C.”A.M.” SRL Mangalia împotriva deciziei

nr.337 din 9 aprilie 2001 a Curții de Apel    Constanța,Secția

comercială.

La apelul nominal s-a

prezentat intimatul pârât A.N., lipsind recurenta reclamantă S.C.

„A.M.”SRL Mangalia și intimații pârâți S.C.” S.” SRL

Constanța, A. G., precum și M. G..

Procedura legal

îndeplinită.

S-a făcut referatul

cauzei de către magistratul asistent.

Curtea constatând că

nu mai sunt chestiuni prealabile și cauza este în stare de judecată

dă cuvântul intimatului pârât asupra recursului.

Intimatul pârât

solicită respingerea recursului și depune concluzii scrise, precum

și adresa nr.665/P/2000 din 8 ianuarie 2003 a Parchetului de pe lângă

Judecătoria Constanța.

CURTEA,

Asupra recursului de

față:

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Reclamanta S.C. „A.M.”SRL

în contradictoriu cu S.C. „S.” SRL, A.N., A.G. și M. G. a solicitat ca

prin sentința care se va pronunța să se constate nulitatea

absolută a actelor adiționale nr.28600 din 29 iunie 1995 și nr.722

din 6 februarie 1996 prin care s-au transmis părți sociale unor

terți fără acordul reclamantului.

S-a mai solicitat și

anularea sentințelor nr.753 C/1995 și nr.333/1995 pronunțate de

Tribunalul Constanța pentru transferul succesiv de capital cu

consecința radierii acestora din registrul Camerei de Comerț

Constanța.

Prin sentința

nr.2230/1999, Tribunalul Constanța a respins ca nefondată

acțiunea cu motivarea că modificarea contractului de societate poate

fi făcută de asociați în condițiile art.153 din Legea

nr.31/1990 așa cum de altfel s-a stabilit prin sentința nr.753 din 10

octombrie 1995 prin care s-a autorizat modificarea actelor constitutive.

Împotriva acestei hotărâri nu au fost exercitate căi de atac.

S-a mai reținut

că actul adițional nr.722 din 6 februarie 1996 a fost precedat de

hotărârea adunării generale care nu a fost atacată în

condițiile art.131 din Legea nr.31/1990 și că astfel măsura

dispusă prin actul adițional înscris în Registrul Comerțului a

devenit obligatorie pentru toți ceilalți asociați.

Sentința

pronunțată de Tribunalul Constanța a fost confirmată de

Curtea de Apel Constanța- Secția comercială care, prin decizia

nr.337 pronunțată la 9 aprilie 2001 a respins ca nefondat apelul

declarat de reclamanta S.C.”A.M.”L Mangalia.

Criticile aduse

sentinței au fost înlăturate, în esență, pe considerentul

că actele adiționale nr.28600/1995 și nr.753/1995 au fost

precedate de hotărâri ale adunării generale care nu au fost atacate

de apelantă, hotărâri care au devenit obligatorii și pentru

asociații care nu au luat parte la adunarea generală sau care au

votat împotrivă.

Reclamanta S.C. „A.M”SRL a

declarat recursîmpotriva deciziei pronunțată în apel, prin care a

invocat motive de netemeinicie și nelegalitate.

Recurenta a invocat motivul prevăzut de art.304

(9) Cod procedură civilă și a susținut că: 1)

instanța de apel a confundat transmiterea părților sociale cu

dispoziția de autorizare a instanței de judecată, care nu putea

fi atacată pe calea recursului întrucât nu a fost parte în proces; (2)

actele de cesiune au fost autorizate și legalizate simultan cu retragerea

fictivă a S.C”S.”SRL Constanța,S.C.”A.M.”SRL Mangalia la cerereaadministratorului

A.N.,(3)cesiuneaafostrauduloasă (4) administratorul putea să încheie

acte juridice numai cu aprobarea adunării generale; (5) societatea

intimată se afla în litigiu cu asociații cooptați ulterior

datorită acelorași mijloace dolosive; (6) instanțele nu au

verificat înscrisul prin care pârâta a pretins retragerea S.C. „A.M”SRL,

dacă semnătura fostului administrator a fost sau nu

contrafăcută; (7) A. N. a contractat pentru soția sa

fără consimțământul S.C. „A M.” SRL pentru

înstrăinarea părților sociale; (8) instanțele nu au

analizat prevederile legale și au tras concluzii eronate.

Față de aceste

critici, recurenta a solicitat ca prin admiterea recursului, în fond să

fie anulate toate actele întocmite de A. N. pentru că au fost întocmite

prin falsificarea semnăturii, și pentru că a transmis

soției sale bunuri pe care aceasta nu le putea primi decât prin falsuri

îmbogățindu-se fără temei.

Recursul este nefondat

pentru următoarele considerente:

Din analiza criticilor

aduse deciziei pronunțată în apel, se reține în esență

că recurenta a înțeles să solicite nulitatea actelor

adiționale autentificate sub nr.2866/1995 și 722/1996 pentru motivul

că s-au încheiat fără acordul cedentului. Neregularitatea

invocată de recurentă în sensul că aceasta a operat la momentul

încheierii celor două acte nu poate fi reținută întrucât

încheierea lor a fost precedată de hotărârile adunării generale

a asociaților reclamantei prin care s-a materializat decizia

asociaților de a cesiona părțile sociale către terți.

Cum hotărârile nu au

fost atacate în justiție în conformitate cu art.131 din Legea nr.31/1990

ele au devenit obligatorii pentru toți asociații indiferent dacă

aceștia au votat împotrivă. Cu atât mai mult cesiunea este deplin

realizată cu cât în speță hotărârile adunării generale

nu au fost atacate iar modificarea actelor constitutive în sensul voinței

asociaților a fost autorizată de instanță.

Din considerentele deciziei

pronunțată în apel nu rezultă nici o confuzie între transmiterea

de părți sociale și autorizarea dată de instanța de

judecată.

Procedura de a ataca pe

calea recursului hotărârea prin care s-a autorizat modificarea actului

constitutiv la care s-a referit prima instanță nu crează nici o

confuzie ci, dimpotrivă este de natură să precizeze că

înainte de a se opera modificările respective în Registrul

Comerțului, recurentul avea deschisă și această

procedură.

Nu rezultă din nici un

act aflat la dosar că A. N. și-a depășit mandatul de

administrator atunci când a îndeplinit formalitățile pentru aducerea

la îndeplinire a măsurilor luate de adunarea generală prin

hotărârile adoptate. Aceste măsuri puteau fi aduse la îndeplinire de

oricare dintre asociații împuterniciți.

În ceea ce privește

falsul la care s-a referit recurenta (semnătura lui A. N.) este de

reținut că în cauză nu s-a dovedit acest fals, ci

dimpotrivă, prin adresa nr.665/2000 depusă la fila 25 recurs a

Parchetului de pe lângă Judecătoria Constanța s-a constatat

că fapta nu exista.

Prin urmare, concluzia

instanței de apel potrivit căreia nu sunt motive pentru a se constata

nulitatea actelor adiționale nr.28600/29 iunie 1995 și nr.722 din 6

februarie 1999 sunt în concordanță cu probele administrate în

cauză și cu dispozițiile legale referitoare la transmiterea

părților sociale.

Este nefondată și

critica prin care se cere să se anuleze sentințele nr.753/1995

și 3332/1992 date de Tribunalul Constanța întrucât aceste

hotărâri nu au fost atacate pe căile procedurale legale și ca

urmare prin acestea s-a autorizat modificarea actelor constitutive care au avut

ca fundament hotărârile adunării generale și actele

adiționale a căror legalitate a fost astfel confirmată.

În consecință, nu

sunt motive de netemeinicie și nelegalitate care să ducă la

modificarea deciziei pronunțată în apel astfel că potrivit

art.312 Cod procedură civilă recursul va fi respins.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursul declarat

de reclamanta S.C. „A.M.”SRL Mangalia împotriva deciziei nr.337/9 aprilie 2001

a Curții de Apel Constanța-Secția comercială, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțata în

ședință publică, astăzi 7 mai 2003.