ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2675/2003

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin decizia nr. 371 pronunțată la data de 26 septembrie 2000 în dosarul nr. 166/2000, secția jurisdicțională a Curții de Conturi a admis recursurile jurisdicționale formulate de recurenții T.E.R., I.D., N.E., C.C. și N.I. și a modificat sentința nr. 8 din 9 martie 2000, pronunțată de Colegiul jurisdicțional al Camerei de Conturi Vâlcea, în sensul că a fost respins capătul doi din actul de sesizare, fiind menținute celelalte dispoziții ale sentinței. Pentru a pronunța această decizie, secția jurisdicțională a reținut că prin capătul doi al actului de sesizare formulat de Compartimentul Financiar al Camerei de Conturi Vâlcea, însușit de Colegiul jurisdicțional al aceleiași Camere, s-a constatat că, în anul 1998, Primăria Drăgășani a încheiat două polițe de asigurare de accidente incapacitate de muncă și boală profesională, pentru primarul N.I.

și viceprimarul I.D., pentru care primele de asigurare au fost achitate din credite bugetare, suma totală de 13.928.000 lei, rate aferente anilor 1998 și 1999, reprezentând pagubă pentru bugetul local, cheltuielile fiind făcute fără temei legal. Colegiul jurisdicțional a reținut vinovăția persoanelor răspunzătoare N.I., ordonator de credite, care a semnat ordinele de plată, I.D., viceprimar și T.E.R., jurist, care au avizat polițele de asigurare, C.C., director economic și N.E., șef serviciu contabilitate, ce au acordat viza de control financiar preventiv pentru ordinele de plată.

În motivarea deciziei, secția jurisdicțională, admițând recursurile jurisdicționale, a reținut în esență că, din interpretarea prevederilor Legii nr. 69/1991 privind administrația publică locală, ale Legii nr. 136/1995 privind asigurările și reasigurările în România și ale Legii nr. 189/1998 a finanțelor publice, nu rezultă nici o interdicție pentru ca primăria să poată achita din credite bugetare prime de asigurare pentru conducerea acesteia. Împotriva acestei decizii, Procurorul General Financiar, în temeiul art. 82 alin. (1) și (2) din Legea nr. 94/1992, republicată, a declarat recurs, susținând, în esență, că secția jurisdicțională a pronunțat o hotărâre nelegală, interpretând în mod greșit prevederile legale în materie, care nu oferă nici un temei pentru plățile aprobate avizate, făcute în contul celor două polițe de asigurare.

Recursul este întemeiat. Este necontestat că primele de asigurare pentru cele două polițe, au fost achitate în anii 1998 și 1999 din credite bugetare. De asemenea, este necontestat că potrivit prevederilor art. 57 alin. (2) din Legea nr. 189/1998, nici o cheltuială nu poate fi înscrisă în bugetul local și nici nu poate fi efectuată din acest buget dacă nu există baza legală pentru asemenea cheltuieli. Or, chiar secția jurisdicțională a constatat că nu a existat o prevedere legală care să constituie temei legal pentru plata primelor de asigurare din bugetul local, dar a motivat că nu ar fi existat o prevedere legală care să le interzică, ceea ce este greșit în raport cu prevederile legale citate mai sus.

Astfel fiind, recursul Procurorului General Financiar va fi admis, decizia atacată va fi casată și, rejudecând, Curtea va respinge recursurile jurisdicționale.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Procurorul General Financiar de pe lângă Curtea de Conturi a României împotriva Deciziei nr.371 din 26 septembrie 2000 a Curții de Conturi a României – Secția jurisdicțională. Casează decizia atacată și, în fond, respinge recursurile jurisdicționale declarate de N.I., I.D., T.E.R., N.E. și C.C., împotriva sentinței nr. 8 din 8 martie 2000 a colegiului jurisdicțional Vâlcea. Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 septembrie 2003.