ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2077/2003

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin încheierea din 6 martie 2002,

Colegiul jurisdicțional al Camerei de Conturi Dolj a dispus, în conformitate cu

art. 67 alin. (1) din Legea nr. 94/1992, instituirea de măsuri asiguratorii

prin indisponibilizarea bunurilor mobile și imobile, în limita sumei de 54.597.595

lei, aparținând pârâților N.I., B.I., M.V., D.V., C.V., D.V., G.., C.M., L.V.,

P.R., M.F. și P.S.

Curtea de Conturi, secția

jurisdicțională, prin decizia nr. 228 din 21 mai 2002, a respins recursurile

jurisdicționale declarate de pârâți, cu următoarea motivare:

Colegiul jurisdicțional a fost

sesizat, conform art. 31 din Legea nr. 94/1992, prin încheierea nr. 41 din 28

iunie 2000 a Camerei de Conturi Dolj, Compartimentul de Control Financiar, ca

urmare a verificării contului de execuție pentru anul 1999 la Consiliul Local

al municipiului Băilești, în legătură cu suma de 34.644.862 lei și dobânda de

19.952.733 lei.

În privința persoanelor la care se

referă actul de control, măsura de indisponibilizare a bunurilor mobile și

imobile a fost legal luată, potrivit art. 67 alin. (1) din Legea nr. 94/1992,

fiind fără relevanță juridică susținerea acestora că nu a fost stabilită

vinovăția lor, în ce privește paguba de 54.597.595 lei.

Împotriva deciziei au declarat

recurs M.V., D.V., G.S. și L.V., susținând, în esență, că în legătură cu suma

de 54.597.595 lei este cercetat penal fostul primar la municipiului Băilești,

N.I., care era ordonator de credite, iar ei, în calitate de consilieri locali,

nu se fac vinovați de paguba cauzată.

Recursul este nefondat.

În adevăr, potrivit art. 67 alin.

(1) din Legea nr. 94/1992 în cazurile prevăzute de art. 40 alin. (1) și (2),

Colegiul jurisdicțional este obligat să dispună luarea măsurilor prevăzute de

lege în scopul asigurării reparării prejudiciului rezultat din actul de

investire, al plății dobânzilor, amenzilor și cheltuielilor de judecată.

Or, în temeiul dispozițiilor legale

precitate, Colegiul jurisdicțional era obligat să dispună luarea măsurilor

asiguratorii în limita prejudiciului rezultat din actul de investire, care face

referire și la cei patru recurenți.

Împrejurarea la care fac referire

recurenții, în sensul că vinovat de cauzarea prejudiciului se face N.I., nu

este de natură a face inoperante dispozițiile art. 67 alin. (1) din Legea nr.

94/1992; această împrejurare urmează să fie verificată cu ocazia soluționării

în fond a cauzei.

În consecință, măsura luată de

instanțele Curții de Conturi este legală, iar recursurile nefondate, urmând să

fie respinse.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge recursul declarat de M.V.,

D.V., G.S. și L.V. împotriva deciziei nr. 228 din 21 mai 2002 a secției

jurisdicționale a Curții de Conturi, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 29 mai 2003