ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3990/2003

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel Craiova, sub nr. 329/A din 6 februarie 2003 și precizată ulterior, reclamanta SC S. SA Băilești, județul Dolj, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Finanțelor Publice, Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului Dolj și Administrația Finanțelor Publice Băilești, a solicitat anularea procesului-verbal nr. 8995 din 2 august 2002, întocmit de Administrația Finanțelor Publice Băilești, prin care au fost stabilite în sarcina sa, majorări și penalități de întârziere, în cuantum de 5.339.033 lei aferente unor obligații bugetare neachitate la scadență.

În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat următoarele: - la stabilirea majorărilor și penalităților de întârziere, organul de control nu a ținut seama de faptul că pe parcursul controlului, unitatea a achitat o parte din obligațiile bugetare restante; - sumele reprezentând impozit pe profit și T.V.A. au fost stabilite eronat; - la stabilirea T.V.A. - ului datorat de unitate și a majorărilor de întârziere aferente, organul de control nu a procedat la compensarea sumelor datorate de unitate către bugetul de stat, cu sumele reprezentând subvenția de 55% din prețul mașinilor agricole livrate, subvenție pe care unitatea urma să o încaseze de la bugetul de stat. Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 84 din 21 martie 2003, a respins acțiunea reclamantei, ca inadmisibilă.

Pentru a pronunța astfel, instanța a reținut următoarele: - în conformitate cu prevederile art. 4 din O.U.G. nr. 13/2001, împotriva actului de control se poate formula contestație care se depune, sub sancțiunea decăderii, la organul emitent care o înaintează spre soluționare organului competent prevăzut la art. 5 al aceluiași act normativ; - organul competent soluționează contestația prin decizie motivată care se comunică contestatorului, iar împotriva deciziei se poate formula acțiune; - neîndeplinirea procedurii prealabile sau neemiterea actului administrativ-jurisdicțional constituie un fine de neprimire a acțiunii, instanța de judecată neputând cenzura, în mod direct, actul de control; - întrucât legiuitorul sancționează nedepunerea contestației la organul competent, cu decăderea, instanța nu poate să dispună măsura prevăzută la art. 158 C. proc.

civ., respectiv declinarea competenței; - motivarea reclamantei cu privire la repararea prejudiciului cauzat prin actul de control, este irelevantă sub aspectul acțiunii în contencios administrativ, care are ca petit primordial, anularea actului. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta SC S. SA Băilești, prezentând următoarele critici: - instanța de fond nu a ținut seama de faptul că, prin precizarea acțiunii, reclamanta a schimbat temeiul juridic al acțiunii din O.G. nr. 13/2001, în art. 1144 C. civ., art. 48 din Constituție și art. 88 din O.G. nr. 11/1996; - în mod greșit, instanța de fond a considerat că precizarea la acțiune este irelevantă sub aspectul acțiunii în contencios administrativ, această mențiune contravenind practicii Curții Supreme de Justiție, Secția DE contencios administrativ, care prin decizia nr. 1098 din 27 martie 2000, a soluționat o situație similară.

Examinând sentința atacată în raport cu criticile formulate, cu actele și lucrările dosarului, precum și cu dispozițiile legale incidente cauzei, această instanță constată că recursul nu este fondat, după cum se va arăta în continuare. Soluționarea contestației formulată de reclamantă împotriva procesului-verbal nr. 8995 din 2 august 2002, întocmit de Administrația Finanțelor Publice Băilești, județul Dolj, intră sub incidența reglementării art. 4 din O.U.G. nr. 13/2001, modificată prin Legea nr. 506/2001, potrivit căreia, împotriva actului de control se poate formula contestație în termen de 15 zile de la comunicare, la organul emitent, care o înaintează organului de soluționare competent prevăzut la art. 5 al aceluiași act normativ.

Ordonanța sus-menționată mai reglementează faptul că soluționarea contestației se face prin decizie motivată, împotriva căreia contestatorul poate formula acțiune. Rezultă că fără îndeplinirea procedurii prealabile de către contestator și emiterea de către organul competent a actului administrativ de soluționare a contestației, instanța de judecată nu poate să cenzureze actul de control. Așa cum în mod corect a apreciat instanța de fond, neîndeplinirea procedurii prealabile constituie un fine de neprimire a acțiunii, întrucât instanța de contencios administrativ este chemată să se pronunțe în primul rând asupra legalității actului administrativ, prin care este soluționată contestația împotriva actului de control financiar-fiscal.

Inexistența unui act administrativ, de soluționare a contestației, face ca acțiunea reclamantei să nu se circumscrie prevederilor art. 1 din Legea nr. 29/1990 privind contenciosul administrativ, republicată, astfel că precizarea la acțiune este lipsită de relevanță. Invocarea de către recurenta-reclamantă a practicii acestei instanțe, respectiv decizia nr. 1098 din 27 martie 2000, este greșită, nefiind vorba de o situație similară, cum susține recurenta, ci de o situație diferită, în sensul că instanța de contencios administrativ a fost chemată să cenzureze chiar actul administrativ de soluționare a contestației, împotriva măsurii dispuse de organul financiar fiscal. Față de cele arătate, recursul declarat în cauză va fi respins ca nefondat, iar sentința instanței de fond va fi menținută ca legală și temeinică.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de SC S. SA Băilești, județul Dolj, împotriva sentinței civile nr. 84 din 21 martie 2003 a Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 noiembrie 2003.