ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3990/2003

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor dosarului,

constată următoarele:

Prin acțiunea

înregistrată la Curtea de Apel Craiova, sub nr. 329/A din 6 februarie 2003 și

precizată ulterior, reclamanta SC S. SA Băilești, județul Dolj, în

contradictoriu cu pârâții Ministerul Finanțelor Publice, Direcția Generală a

Finanțelor Publice a județului Dolj și Administrația Finanțelor Publice

Băilești, a solicitat anularea procesului-verbal nr. 8995 din 2 august 2002,

întocmit de Administrația Finanțelor Publice Băilești, prin care au fost

stabilite în sarcina sa, majorări și penalități de întârziere, în cuantum de

5.339.033 lei aferente unor obligații bugetare neachitate la scadență.

În motivarea acțiunii, reclamanta a

arătat următoarele:

- la stabilirea majorărilor și

penalităților de întârziere, organul de control nu a ținut seama de faptul că

pe parcursul controlului, unitatea a achitat o parte din obligațiile bugetare

restante;

- sumele reprezentând impozit pe

profit și T.V.A. au fost stabilite eronat;

- la stabilirea T.V.A. - ului

datorat de unitate și a majorărilor de întârziere aferente, organul de control

nu a procedat la compensarea sumelor datorate de unitate către bugetul de stat,

cu sumele reprezentând subvenția de 55% din prețul mașinilor agricole livrate,

subvenție pe care unitatea urma să o încaseze de la bugetul de stat.

Curtea de Apel Craiova, secția de

contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 84 din 21 martie 2003, a

respins acțiunea reclamantei, ca inadmisibilă.

Pentru a pronunța astfel, instanța a

reținut următoarele:

- în conformitate cu prevederile

art. 4 din O.U.G. nr. 13/2001, împotriva actului de control se poate formula

contestație care se depune, sub sancțiunea decăderii, la organul emitent care o

înaintează spre soluționare organului competent prevăzut la art. 5 al aceluiași

act normativ;

- organul competent soluționează

contestația prin decizie motivată care se comunică contestatorului, iar

împotriva deciziei se poate formula acțiune;

- neîndeplinirea procedurii

prealabile sau neemiterea actului administrativ-jurisdicțional constituie un

fine de neprimire a acțiunii, instanța de judecată neputând cenzura, în mod

direct, actul de control;

- întrucât legiuitorul sancționează

nedepunerea contestației la organul competent, cu decăderea, instanța nu poate

să dispună măsura prevăzută la art. 158 C. proc. civ., respectiv declinarea

competenței;

- motivarea reclamantei cu privire

la repararea prejudiciului cauzat prin actul de control, este irelevantă sub

aspectul acțiunii în contencios administrativ, care are ca petit primordial,

anularea actului.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs reclamanta SC S. SA Băilești, prezentând următoarele critici:

- instanța de fond nu a

ținut seama de faptul că, prin precizarea acțiunii, reclamanta a schimbat

temeiul juridic al acțiunii din O.G. nr. 13/2001, în art. 1144 C. civ., art. 48

din Constituție și art. 88 din O.G. nr. 11/1996;

- în mod greșit, instanța de fond a

considerat că precizarea la acțiune este irelevantă sub aspectul acțiunii în

contencios administrativ, această mențiune contravenind practicii Curții

Supreme de Justiție, Secția DE contencios administrativ, care prin decizia nr.

1098 din 27 martie 2000, a soluționat o situație similară.

Examinând sentința atacată în raport cu criticile formulate,

cu actele și lucrările dosarului, precum și cu dispozițiile legale incidente

cauzei, această instanță constată că recursul nu este fondat, după cum se va

arăta în continuare.

Soluționarea contestației formulată

de reclamantă împotriva procesului-verbal nr. 8995 din 2 august 2002, întocmit

de Administrația Finanțelor Publice Băilești, județul Dolj, intră sub incidența

reglementării art. 4 din O.U.G. nr. 13/2001, modificată prin Legea nr.

506/2001, potrivit căreia, împotriva actului de control se poate formula

contestație în termen de 15 zile de la comunicare, la organul emitent, care o

înaintează organului de soluționare competent prevăzut la art. 5 al aceluiași

act normativ.

Ordonanța

sus-menționată mai reglementează faptul că soluționarea contestației se face

prin decizie motivată, împotriva căreia contestatorul poate formula acțiune.

Rezultă că fără îndeplinirea

procedurii prealabile de către contestator și emiterea de către organul

competent a actului administrativ de soluționare a contestației, instanța de

judecată nu poate să cenzureze actul de control.

Așa cum în mod corect a apreciat

instanța de fond, neîndeplinirea procedurii prealabile constituie un fine de

neprimire a acțiunii, întrucât instanța de contencios administrativ este

chemată să se pronunțe în primul rând asupra legalității actului administrativ,

prin care este soluționată contestația împotriva actului de control

financiar-fiscal.

Inexistența unui act administrativ,

de soluționare a contestației, face ca acțiunea reclamantei să nu se

circumscrie prevederilor art. 1 din Legea nr. 29/1990 privind contenciosul

administrativ, republicată, astfel că precizarea la acțiune este lipsită de

relevanță.

Invocarea de către

recurenta-reclamantă a practicii acestei instanțe, respectiv decizia nr. 1098

din 27 martie 2000, este greșită, nefiind vorba de o situație similară, cum

susține recurenta, ci de o situație diferită, în sensul că instanța de

contencios administrativ a fost chemată să cenzureze chiar actul administrativ

de soluționare a contestației, împotriva măsurii dispuse de organul financiar

fiscal.

Față de cele arătate, recursul

declarat în cauză va fi respins ca nefondat, iar sentința instanței de fond va

fi menținută ca legală și temeinică.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de SC S.

SA Băilești, județul Dolj, împotriva sentinței civile nr. 84 din 21 martie 2003

a Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 19 noiembrie 2003.