ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 808/2003

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor dosarului,

constată următoarele:

Prin contestația înregistrată la

Tribunalul Prahova sub nr. 9912 din 17 octombrie 2001, contestatorul S.C. a

contestat somația nr. 6919 din 29 septembrie 2000 emisă de Primăria Slănic,

județul Prahova, solicitând anularea acesteia și exonerarea sa de plata sumei

de 961.524 lei reprezentând majorări de întârziere aferente unui debit de

2.924.790 lei, stabilit în mod nelegal de primărie, pe seama sa.

În contestația formulată și în

notele scrise depuse la dosarul cauzei, contestatorul a arătat că:

- suma de 2.924.790 lei face parte

dintr-un prejudiciu în valoare totală de 6.423.090 lei, reprezentând plăți

nelegale efectuate de Primăria Slănic, cu titlu de prime, în favoarea unor

persoane ce ocupă funcții de demnitate publică, respectiv, primarul și

viceprimarul comunei, prejudiciul fiind constatat de controlorii financiari din

cadrul Compartimentului de Control Financiar al Camerei de Conturi Prahova,

prin procesul verbal de control nr. 6857 din 27 septembrie 2000, fiind

calculate, totodată, și dobânzile aferente sumei, reprezentând valoarea

prejudiciului;

- prin încheierea nr. 61 din 4

octombrie 2000, completul Compartimentului de Control al Camerei de Conturi

Prahova a stabilit că răspunderea pentru efectuarea plăților nelegale revine

ordonatorului principal de credite – M.C., primar și contabilului M.R.;

- înțelegând că, potrivit

prevederilor Legii nr. 154/1998, nu avea dreptul să beneficieze de prime, el,

contestatorul a achitat, din proprie inițiativă, suma de 2.924.790 lei primită

cu titlu de primă în luna decembrie 1999, făcând dovada plății cu chitanțele

din 13 octombrie 2000, 17 noiembrie 2000, 26 ianuarie 2001, 27 martie 2001, 28

mai 2001 și 1 august 2001, pe care le-a alăturat la contestație;

- plata fiind dispusă de primarul și

contabilul primăriei, răspunderea pentru prejudiciul reprezentând dobânzile

aferente sumei plătite nelegal, revine celor care au dispus această plată.

Prin sentința civilă nr. 376 din 19

noiembrie 2001, Tribunalul Prahova, reținând că în cauză este vorba de abateri

financiare constatate printr-un act de control al Camerei de Conturi Prahova și

că, potrivit prevederilor Legii nr. 94/1992, republicată, orice nemulțumire în

legătură cu constatările organului de control este de competența instanței

jurisdicționale a Curții de Conturi, a declinat competența de soluționare a

cauzei în favoarea Colegiului jurisdicțional al Camerei de Conturi Prahova.

Prin sentința nr. 2 din 15 ianuarie

2002, Colegiul jurisdicțional al Camerei de Conturi Prahova a respins

contestația formulată de S.C., pe motivul că obiectul contestației nu este un

titlu executor.

În adoptarea acestei soluții,

instanța jurisdicțională a reținut că:

- somația contestată a fost emisă în

baza prevederilor O.G. nr. 11/1996 privind executarea creanțelor bugetare și nu

îndeplinește condițiile legale pentru a fi considerată titlu executor;

- potrivit art. 107 C. Muncii,

titlurile executorii pe baza cărora se face obligarea la plata despăgubirilor

sunt decizia de imputare și angajamentul de plată, acestea putând fi contestate

la organele jurisdicționale competente;

- pe seama contestatorului nu putea

fi emisă o decizie de imputare, întrucât la data la care a beneficiat de plata

necuvenită, contestatorul deținea funcția de viceprimar, funcție în care acesta

a fost ales și nu încadrat cu contract de muncă, potrivit Codului muncii.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs jurisdicțional contestatorul S.C.

În susținerea recursului,

contestatorul a arătat următoarele:

- instanța jurisdicțională s-a

limitat doar la a constata nelegalitatea somației emise de Primăria Slănic,

fără să soluționeze fondul cauzei și să dispună anularea acesteia, astfel că

față de Primăria Slănic, contestatorul figurează în continuare ca debitor;

- soluția de respingere a

contestației adoptată de instanța jurisdicțională ar contraveni celor reținute

în considerente, potrivit cărora, răspunderea pentru plățile nelegale, ca și

pentru dobânzile aferente a fost reținută de organul de control în sarcina

primarului și a contabilei.

Secția jurisdicțională a Curții de

Conturi, prin decizia nr. 356 din 4 iulie 2002, a respins recursul

jurisdicțional declarat de contestator, pe baza următoarelor considerente:

- dobânzile aferente plății încasate

necuvenit nu au regimul juridic al prejudiciului, acestea fiind stabilite

potrivit legii, fără să aibă legătură cu culpa beneficiarului plății nelegale,

întrucât conform art. 13 din O.G. nr. 11/1996, art. 106 C. muncii și art. 71

din Legea nr. 94/1992, o persoană care a încasat o sumă nedatorată, este

obligată să o restituie, calculată în condițiile legii;

- suportarea de către contestator a

dobânzilor aferente sumei încasate necuvenit se justifică prin faptul că suma a

fost primită și folosită de contestator până în momentul restituirii acesteia,

ca urmare a constatării organului de control;

- restituirea de către contestator a

sumei încasate necuvenit s-a făcut pe baza somației primite, astfel că se

prezumă faptul că acesta a considerat somația ca fiind legală.

Împotriva acestei decizii a declarat

recurs, în temeiul art. 82 alin. (1) din Legea nr. 94/1992, republicată,

contestatorul.

Prin motivele de recurs formulate în

scris, recurentul contestator a reiterat cele susținute prin motivele de recurs

jurisdicțional, susținând că decizia instanței de recurs jurisdicțional este

vădit nelegală.

Examinând decizia atacată în raport

cu criticile formulate, cu probele administrate și cu dispozițiile legale

incidente pricinii, inclusiv cele ale art. 304 și 304

1

C. proc.

civ., această Curte constată că recursul este fondat, după cum se va arăta în

cele ce urmează.

Aprecierea instanței de recurs

jurisdicțional, potrivit căreia dobânzile aferente plății încasate necuvenit de

contestator nu au regimul juridic al prejudiciului, fiind stabilite potrivit

legii și fără să aibă legătură cu culpa beneficiarului plății nelegale, sunt

greșite.

Reglementările legale invocate de

instanță, în aprecierea căreia, persoana care a încasat o sumă nedatorată este

obligată să o restituie calculată în condițiile legii, nu sunt în sensul

acestei aprecieri. Astfel:

- O.G. nr. 11/1996 se referă la

executarea creanțelor bugetare scadente, iar art. 13 al acestei ordonanțe se

referă la majorările de întârziere, aferente obligațiilor bugetare neachitate

la scadență;

- art. 106 C. muncii prevede că

persoana care a încasat o sumă nedatorată este obligată să restituie acea sumă.

În continuare, același articol prevede că dacă persoana a primit bunuri ce nu-i

erau datorate, iar acestea nu mai pot fi restituite în natură sau i-au fost

prestate servicii la care nu era îndreptățită, ea este obligată să plătească

contravaloarea lor, calculată în condițiile legii;

- art. 71 alin. (1) din Legea nr.

94/1992 prevede că, judecând cauza, Colegiul jurisdicțional se pronunță cu

privire la actul de sesizare cu care a fost învestit, dispunând, după caz: admiterea

acestuia și obligarea persoanei sau persoanelor

răspunzătoare la plata

despăgubirilor civile și a dobânzii practicate de Banca Națională a României,

la data pronunțării hotărârii ori respingerea actului de sesizare.

Din reglementarea art. 71 alin. (1)

din Legea nr. 94/1992 privind organizarea și funcționarea Curții de Conturi,

republicată, rezultă că obligarea persoanei sau persoanelor răspunzătoare la

plata despăgubirilor civile și a dobânzii practicate de Banca Națională a

României este condiționată de întrunirea elementelor răspunderii civile

delictuale, printre care și culpa persoanei fizice care a produs o daună

persoanei juridice de drept public supusă controlului organelor Curții de

Conturi. Ori, atât prin procesul verbal de control nr. 6857 din 27 septembrie

2000, cât și prin încheierea de sesizare nr. 62 din 4 octombrie 2002 a

Compartimentului de Control Financiar al Camerei de Conturi Prahova, s-a

constatat că răspunderea pentru efectuarea plăților nelegale revine

ordonatorului principal de credite – M.C., primar și contabilei M.R., aceștia

urmând să suporte dauna produsă, în întregime, respectiv plățile nelegale

efectuate și folosul nerealizat la nivelul dobânzii bancare.

Prin urmare, instanța

jurisdicțională a Curții de Conturi avea obligația să facă aplicarea

dispozițiilor Legii nr. 94/1992, să constate că în legătură cu dauna produsă

s-a întocmit un act de sesizare și să dispună anularea oricărei măsuri care

contravine actului de sesizare.

Cum somația nr. 6919 din 29

septembrie 2000 emisă de Primăria Slănic contravine constatărilor și măsurilor

dispuse de Compartimentul de Control Financiar al Camerei de Conturi Prahova,

aceasta urmează a fi anulată ca atare, cu toate consecințele ce decurg din

această anulare. Se constată că din proprie inițiativă, contestatorul a

restituit suma încasată nelegal, urmând să fie exonerat de plata dobânzii de

961.524 lei menționată în somație.

Față de cele prezentate, în temeiul

art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul declarat de contestatorul S.C. va fi

admis, decizia nr. 356 din 4 iulie 2002 a secției jurisdicționale a Curții de

Conturi, precum și sentința nr. 2 din 15 ianuarie 2002 a Colegiului

jurisdicțional al Camerei de Conturi Prahova vor fi casate și, în fond,

contestația va fi admisă conform celor arătate mai sus.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de S.C.

împotriva deciziei nr. 356 din 4 iulie 2002 a Curții de Conturi, secția

jurisdicțională.

Casează decizia atacată, precum și

sentința nr. 2 din 15 ianuarie 2002 și, în fond, admite contestația.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 27 februarie 2003.