ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 75/2004

S-a luat în examinare recursul declarat

de  Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului Prahova împotriva

sentinței civile nr.9 din 31 ianuarie 2003 a Curții de Apel Ploiești-Secția

comercială și de contencios administrativ.

La apelul nominal s-au prezentat:

recurenta-pârâtă Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului Prahova

reprezentată de  consilierul juridic B.E.; intimații-reclamanți- B.I., D.M. și

Serviciul Public de Alimentare cu Apă, Canal,  Administrare Fond Locativ

Comarnic, județul Prahova, actual – Administrația Domeniului Public și Privat

Comarnic, toți intimații fiind reprezentați de  avocatul D.R.

Procedura completă.

Reprezentanta Direcției Generale a

Finanțelor Publice a Județului Prahova a susținut și dezvoltat motivele de

recurs, solicitând admiterea recursului și modificarea sentinței atacate în

sensul  respingerii acțiunii ca neîntemeiată și al menținerii actelor

administrative ca legale și temeinice.

Avocatul D.R. a pus  concluzii de

respingere a recursului, ca nefondat.

Procurorul a pus  concluzii de  admitere

a recursului, de  casare a sentinței atacate iar pe fond de respingere a

acțiunii formulată de reclamantă.

C U R T E A

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor dosarului,

constată următoarele:

Reclamanții B.I. și D.M. în nume propriu

și ca reprezentanți ai Serviciului public de alimentare cu apă, canal,

administrare fond locativ Comarnic au formulat acțiune înregistrată la Curtea

de Apel Ploiești, secția comercială și de  contencios administrativ,

solicitând  ca în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală a Finanțelor

Publice a Județului Prahova să se anuleze în parte Decizia nr.1 din 28 mai 2002

emisă de Direcția Generală a Finanțelor Publice, și a procesului verbal de

audit din 10 aprilie 2002, acte administrative prin care au fost obligați  la

ocuparea unui pretins prejudiciu care nu este real și cert.

In motivarea acțiunii  reclamanții au

susținut că dacă există  prejudiciu, acesta trebuie recuperat de la persoanele

care cu vinovăție și în legătură cu munca lor îl puteau produce, respectiv casierele

unității, sau că unele sume nu intrau sub  controlul lor financiar direct

pentru a decide, iar unele sume reținute ca prejudicii  erau recuperate.

Astfel au precizat că nefiind îndeplinite

cerințele răspunderii materiale, organele de audit financiar în mod nelegal au

stabilit un prejudiciu inexistent.

Curtea de Apel Ploiești, Secția

comercială  și de  contencios administrativ prin sentința nr.9 din 31 ianuarie

2003, admite  acțiunea  reclamanților formulată în nume propriu cât și al

Serviciului Public de Alimentare cu Apa, Canal, Administrare fond Locativ

Comarnic, în contradictoriu cu pârâta DGFP Prahova și a  anulat în parte

Decizia nr.1/2002 și procesul verbal de audit nr.13916 din 10  aprilie 2002

exonerând  pe reclamanți de plata  sumelor de câte 11.256.886 lei  minus în

gestiune; câte 6.463.471 lei diferențe  neîncasate la cele 3 facturi  ce

priveau liceul „Simion Stolnicu” și de câte 4.343.516 lei penalități aferente,

precum și de  câte 405.628 lei  contravaloarea  carburant.

Instanța de fond a reținut că

prejudiciile constatate prin procesul-verbal de audit din 10  aprilie 2002,

reținute în parte urmare contestației reclamanților și prin Decizia nr.1/2002 a

pârâtei nu sunt  certe și reale, astfel că nu există temei legal pentru

obligarea reclamanților în ceea ce îi privește.

Impotriva  acestei hotărâri a declarat

recurs  pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice Prahova susținând  în

esență că instanța de fond prin interpretarea eronată și aplicarea greșită a

legii a pronunțat  sentința nr.9/2002, cu referire la dispozițiile art.14

alin.5  din OG nr.119/1999 ce ar atrage  răspunderea  solidară a reclamanților

și a  art.6 alin.2 din Legea nr.82/1991, republicată.

Examinând criticele formulate  cât și

hotărârea criticată, recursul  va fi respins ca nefondat pentru considerentele

ce se vor expune.

Reclamanții au contestat procesul-verbal

din 10 aprilie 2002 încheiat de  echipe de  auditori din cadrul Direcției

Generale a Finanțelor Publice Prahova și Decizia nr.1/2002 a D.G.F.P. Prahova,

susținând  că în calitate de director și respectiv contabil, nu au răspundere

materială pentru un prejudiciu stabilit  în cote părți de organul de control,

acest prejudiciu nefiind real și cert.

Se reține că perioada  verificată a fost

1997-2001 fiind constatat un minus  în gestiune de 25.360.971 lei și penalități

aferente de 29.067.180 lei taxe  comunale, creanțe  stornate nelegal în sumă de

9.583.425 și penalități de 4.343.516 lei; 4.800.000 lei și o altă  sumă de

4.411.055 lei diferențe de încasat de la Liceul „Simion Stolnicu”, alte sume de

952.212 lei și penalități pentru carburant nejustificat și 13.709.810 lei  cu

1.432.579 lei penalități reprezentând  depășiri sume alocate pentru convorbiri

telefonice.

Curtea de Casație  constată că în mod

judicios prin  analiza  efectuată evidenței contabile, coroborate cu actele

cauzei și concluziile expertizei, instanța de fond a reținut că în mod eronat

organele  financiare au stabilit existența unor prejudicii.

Prin expertiza  întocmită în cauză, dar

și prin suplimentul de expertiză în care s-a răspuns punctual obiecțiunilor

indicate  de pârâtă, s-a demonstrat că în cauză  nu există prejudiciu cert și

real.

In raport de aceste considerente, se va

respinge recursul ca nefondat, sentința nr.9/2002 fiind legală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge

recursul declarat de Direcția Generală a  Finanțelor Publice a județului

Prahova împotriva sentinței civile nr.9 din 31 ianuarie 2003 a Curții de Apel

Ploiești-Secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică, astăzi  15

ianuarie 2004.