ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 948/2016

Decizia nr. 948/2016

Asupra cererii de revizuire de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Decizia nr. 359 din 20 mai 2015, pronunțată în Dosarul nr. x/105/2013 Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a admis excepția inadmisibilității acțiunii, invocată de pârâta A. Comarnic, prin întâmpinare și B. Comarnic. A respins acțiunea formulată de reclamanta SC C. SRL, prin administrator judiciar SC D. SPRL, în contradictoriu cu pârâtele A. Comarnic prin primar și B. Comarnic, cauză reținută pentru rejudecarea fondului, potrivit Deciziei nr. 180 din data de 18 martie 2015, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, ca inadmisibilă.

La data de 08 iunie 2015, pe rolul Curții de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, împotriva Deciziei nr. 359 din 20 mai 2015, s-a înregistrat cererea de revizuire formulată de reclamanta SC C. SRL, prin administrator judiciar SC D. SPRL, întemeiată pe dispozițiile art. 509 pct. 8 C. proc. civ. susținând că, în mod greșit instanța a admis excepția inadmisibilității acțiunii în pretenții în contradictoriu cu A. Comarnic și, pe cale de consecință a respins ca inadmisibilă această acțiune.

Prin Decizia nr. 667 din data de 20 octombrie 2015, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, s-a admis excepția necompetenței materiale a instanței invocată de intimată și s-a declinat competența soluționării cererii de revizuire întemeiată pe art. 509 pct. 8 C. proc. civ. în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal.

Pentru a pronunța această decizie, Curtea de Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a reținut că revizuenții invocă drept temei al cererii de revizuire dispozițiile art. 509 pct. 8 C. proc. civ., potrivit cărora revizuirea unei hotărâri pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri, revizuenții susținând încălcarea autorității de lucru judecat a Deciziei nr. 180 din 18 martie 2015 a Curții de Apel Ploiești prin pronunțarea Deciziei nr. 359 din 20 mai 2015 de către aceeași instanță, în cadrul Dosarului nr. x/105/2013.

Or, potrivit dispozițiilor art. 510 alin. (2) C. proc. civ., în cazul dispozițiilor art. 509 alin. (1) pct. 8, cererea de revizuire se va îndrepta la instanța mai mare în grad față de instanța care a dat prima hotărâre.

Având în vedere că instanța mai mare în grad față de instanța care a dat prima hotărâre (Decizia nr. 180 din 18 martie 2015, pronunțată de Curtea de Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal) este Înalta Curte de Casație și Justiție, cererea de revizuire a fost înaintată acestei instanțe.

La data de 16 noiembrie 2015 Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, a fost învestită cu soluționarea cererii de revizuire a Deciziei nr. 359 din 20 mai 2015 a Curții de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, formulată de revizuenta SC C. SRL, prin administrator judiciar SC D. SPRL.

În dezvoltarea motivelor cererii de revizuire se susține că, acțiunea dedusă judecății are ca obiect recuperarea sumei de 97.559,25 lei reprezentând contravaloarea lucrărilor executate și neachitate de intimata A. Comarnic, sumă datorată conform contractului de execuție lucrări din 11 octombrie 2005, a actului adițional din 11 iulie 2006, având ca obiect executare lucrare „Modernizare strada x în orașul Comarnic”.

Soluția pronunțată prin decizia sus-menționată vine în contradicție cu cea pronunțată în același dosar prin Decizia nr. 180 din 18 martie 2015, de către același complet de judecată, care a admis apelul declarat de societate în contradictoriu cu intimata A. Comarnic, împotriva sentinței civile nr. 2541 din 07 iulie 2014 a Tribunalului Prahova, pe care a anulat-o, reținând cauza spre soluționarea fondului.

Ori, spre surprinderea reclamantei prin Decizia nr. 359 din 20 mai 2015 instanța s-a pronunțat de la început pe admiterea excepției inadmisibilității acțiunii.

Față de aceste aspecte consideră că între cele două hotărârii există contradictorialitate.

Astfel, potrivit art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă există hotărâri potrivnice, date de instanțe de același grad sau grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei instanțe.

În cazul de față, Decizia nr. 359 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești la data de 20 mai 2015 prin care s-a admis excepția inadmisibilității acțiunii, invocată de A. Comarnic, încalcă autoritatea de lucru judecat stabilită prin Decizia nr. 180 din 18 martie 2015 a Curții de Apel Ploiești, hotărâre prin care a fost admis apelul declarat de reclamantă împotriva sentinței civile nr. 2541 din 07 iulie 2014, pronunțată de Tribunalul Prahova, a anulat această sentință și a reținut cauza spre soluționarea fondului.

Ori, la termenul din data de 20 mai 2015, cauza a fost soluționată pe excepție, nu pe fondul pricinii.

Examinând cauza și decizia atacată în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii, Înalta Curte constată că prezenta cerere de revizuire este nefondată.

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova sub nr. x/105/2013 reclamanta SC C. SRL a solicitat în contradictoriu cu pârâta A. Comarnic prin primar obligarea pârâtei la plata sumei de 97.559,25 lei reprezentând contravaloare lucrări executate și neachitate, suma datorata conform contractului de execuție lucrări din 11 octombrie 2005, a actului adițional la acesta, a facturii fiscale din 20 martie 2008, a divizelor de lucrări. Totodată, a solicitat obligarea pârâtei la plata de penalități în cuantum de 0,05 %/ zi de întârziere din suma solicitata la plata, precum și la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat faptul că între părți s-a încheiat contractul din 11 octombrie 2005 și Actul adițional la acesta din 11 iulie 2006 având ca obiect executare lucrare „Modernizare strada x în Orașul Comarnic”, iar reclamanta și-a finalizat lucrările potrivit contractului încheiat între părți, respectând întocmai obligațiile contractuale, singura parte care nu și-a îndeplinit obligațiile fiind pârâta.

Prin sentința nr. 2541 din data de 7 iulie 2014, pronunțată de Tribunalul Prahova, a fost admisă excepția lipsei capacității procesuale de folosință a A. Comarnic, invocată de pârâtă prin întâmpinare și a fost respinsă acțiunea reclamantei SC C. SRL în contradictoriu cu pârâta A. Comarnic prin primar, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără capacitate procesuală de folosință.

Pentru a pronunța această sentință, cu privire la excepția lipsei capacității procesuale de folosință a A. Comarnic, prima instanță a reținut că, în conformitate cu prevederile art. 21 alin. (1) din Legea nr. 215/2001 a administrației publice locale, doar B. are calitate procesuală, având personalitate juridică, și nu Consiliul Local sau A., care nu sunt entități cu personalitate juridică, ci organ deliberativ, respectiv structură executivă a unității administrativ-teritoriale, neavând capacitate de folosință a drepturilor civile pentru a fi parte în judecată. Astfel, chiar dacă în contractul de execuție lucrări semnat de Primar, în mod formal este indicat faptul că acesta reprezintă A. Comarnic, în realitate el semnând în numele unității administrativ teritoriale, care este Orașul Comarnic, deoarece, conform art. art. 21 alin. (2) și art. 62 alin. (1) din Legea nr. 215/2001, primarul reprezintă B. în relațiile cu alte autorități publice, cu persoanele fizice sau juridice române ori străine, precum și în justiție. Prin urmare, calitate procesuală în cauză o are Orașul Comarnic, și nu A. Comarnic.

Împotriva sentinței precizate a declarat apel reclamanta, solicitând anularea acesteia și menținerea cauzei, spre soluționare, cu consecința admiterii acțiunii, iar, în subsidiar, anularea hotărârii primei instanțe și trimiterea cauzei, spre rejudecare, la instanța de fond.

Fiind învestită cu soluționarea cererii de apel, Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, prin Decizia nr. 180 din data de 18 martie 2015, a admis apelul declarant de reclamanta SC C. SRL, împotriva sentinței nr. 2541 din data de 7 iulie 2014, pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu pârâta A. Comarnic prin primar și în consecință, a fost anulată sentința apelată, fiind reținută cauza spre soluționarea fondului.

Pentru a pronunța această decizie, instanța de apel a avut în vedere și jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție potrivit căreia, “lipsa personalității juridice a autorității emitente nu exclude capacitatea procesuală în contenciosul administrativ, pentru a avea calitatea de pârât sau intimat fiind suficient să se facă dovada că acea autoritate publică este emitenta actului administrativ, astfel cum este acesta definit de art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004”.

Cum contractul de achiziție publică din care decurg drepturile pretinse în prezenta acțiune este un act administrativ asimilat, în sensul dispozițiilor art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, rezultă că A. Comarnic, ca emitent al lui, poate sta în judecată în litigiul legat de executarea acestui contract, ea având capacitate procesuală de drept administrativ.

De asemenea, s-a apreciat că, în condițiile în care A. Comarnic a avut calitatea de autoritate contractantă în cadrul procedurii de atribuire a contractului potrivit dispozițiilor O.U.G. 34/2006, iar contractul de execuție lucrări din 2005 a fost încheiat de către ea în calitate de achizitor, nu i se poate reproșa reclamantei că și-a îndreptat acțiunea vizând executarea contractului în contradictoriu cu cocontractantul său, respectiv nu poate fi „sancționată” prin respingerea acesteia, ca fiind îndreptată împotriva unei persoane lipsită de calitate procesuală de folosință, cum a hotărât prima instanță.

Curtea a considerat că, dacă instanța de fond ar fi apreciat că în cauză ar fi trebuit introdusă B. Comarnic - ca titular al drepturilor și obligațiilor ce decurg din contractul dedus judecății, alături de cocontractantul A. Comarnic, pentru a asigura o corectă soluționare a raportului juridic litigios dedus judecății, ar fi putut face aplicarea dispozițiilor art. 78 alin. (2) din N.C.P.C., punând în discuția părților necesitatea introducerii în cauză a unității administrativ teritoriale, lucru pe care însă nu l-a făcut.

În consecință, Curtea a considerat că soluția pronunțată de către instanța de fond, vizând respingerea acțiunii pentru lipsa capacității procesuale de folosință a Primăriei Orașului Comarnic, este greșită, astfel că, sub acest aspect, apelul reclamantei este fondat.

Pentru toate aceste considerente și potrivit dispozițiilor art. 480 alin. (3) și art. 287

16

alin. (3) din O.U.G. nr. 34/2006 - conform cărora „ în cazul admiterii apelului, instanța de apel va rejudeca în toate cazurile litigiul în fond” - Curtea a admis apelul reclamantei, a anulat sentința apelată și a reținut cauza spre soluționarea fondului, sens în care a stabilit termenul de judecată la data de 22 aprilie 2015.

În fond după casare, cu reținere spre rejudecare, Curtea de Apel

Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a pronunțat Decizia nr.

359 din 20 mai 2015, prin care a admis excepția inadmisibilității acțiunii, invocată de pârâta A. Comarnic, prin întâmpinare și B. Comarnic. A respins acțiunea formulată de reclamanta SC C. SRL, prin administrator judiciar SC D. SPRL, în contradictoriu cu pârâtele A. Comarnic prin primar și B. Comarnic, ca inadmisibilă.

În primul rând Înalta Curte constată că, chiar revizuenta prin motivele invocate susține că ambele hotărâri au fost pronunțate în aceeași cauză, asupra aceleiași cereri de chemare în judecată, în același ciclu procesual.

Însă, pentru existența unor hotărâri contradictorii trebuie îndeplinite toate condițiile impuse de textul de lege - art. 509 pct. 8 C. proc. civ.: cele două hotărâri să fie pronunțate în aceeași cauză; să existe identitate de părți, obiect și cauză; conțin dispozitive, ce nu pot fi aduse la îndeplinire simultan.

De asemenea, trebuie precizat faptul că, principiul puterii de lucru judecat împiedică nu numai judecarea din nou a unui proces terminat, având același obiect, aceeași cauză și fiind purtat între aceleași părți, ci și contrazicerea între două hotărâri judecătorești, adică infirmarea constatărilor făcute într-o hotărâre judecătorească irevocabilă printr-o altă hotărâre judecătorească posterioară dată în alt proces.

Ori, rațiunea reglementării revizuirii se găsește în necesitatea de a se înlătura încălcarea principiului puterii lucrului judecat, când instanțele au dat soluții contrare în dosare diferite, dar având același obiect, aceeași cauză și aceleași părți.

În asemenea situații executarea hotărârilor este imposibilă ca urmare a faptului că fiecare parte se prevalează de hotărârea care îi este favorabilă, iar ieșirea din situația anormală, creată de existența hotărârilor potrivnice, nu se poate realiza decât prin revizuirea și anularea ultimei hotărâi care înfrânge principiul autorității de lucru judecat.

Așa cum s-a precizat mai sus, prin Decizia nr. 180 din data de 18 martie 2015, s-a admis apelul declarant de reclamanta SC C. SRL, împotriva sentinței nr. 2541 din data de 7 iulie 2014, pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu pârâta A. Comarnic prin primar și în consecință, a fost anulată sentința apelată, fiind reținută cauza spre soluționarea fondului, iar prin Decizia

nr.

359 din 20 mai 2015, în fond după casare, s-a admis excepția inadmisibilității acțiunii, invocată de pârâta A. Comarnic, prin întâmpinare și B. Comarnic și pe cale de consecință s-a respins acțiunea formulată de reclamanta SC C. SRL, prin administrator judiciar SC D. SPRL, în contradictoriu cu pârâtele A. Comarnic prin primar și B. Comarnic, ca inadmisibilă.

Sub acest aspect nu poate fi primită susținerea revizuentului conform căreia, prin Decizia nr. 359 din data de 20 mai 2015 se încalcă autoritatea de lucru judecat atât timp cât ambele hotărâri au fost pronunțate în aceeași cauză, Decizia nr. 180 din 18 martie 2015 este o hotărâre intermediară, prin care s-a anulat hotărârea primei instanțe și care nu este susceptibilă de executare, în timp ce ultima hotărâre tranșează fondul litigiului.

De asemenea, critica formulată de revizuentă nu poate face obiectul cererii de revizuire, pentru că ar însemna să se admită un „recurs contra unei decizii dată în apel”, aducându-se atingere caracterului irevocabil al unor astfel de decizii, dar și regulilor de bază ale autorității de lucru judecat și asigurării stabilității raporturilor juridice civile, și în final, principiului preeminenței dreptului, adeseori amintit în jurisprudența relevantă a Curții Europene pentru Drepturile Omului.

Având în vedere că nu sunt îndeplinite condițiile impuse de textul de lege, potrivit art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge cererea de revizuire, ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de revizuire formulată de revizuenta SC C. SRL, prin administrator judiciar SC D. SPRL împotriva Deciziei nr. 359 din 20 mai 2015 a Curții de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 25 martie 2016.