ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1889/2003

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin acțiunea formulată de reclamanții B.G. și R.I.

la data de 28 septembrie 1999 s-a solicitat anularea parțială a certificatului

de atestare a dreptului de proprietate seria MO7 nr. 0987 din 25 mai 1994 emis

de Ministerul Agriculturii în favoarea S.C. A. S.A. Motru, anularea

centralizatorului întocmit de S.C. A. S.A. Motru și anularea înregistrărilor

din registrul agricol al comunei  Sămărinești la OCOTA Gorj.

Prin sentința civilă nr. 674/2000 a Curții de

Apel Craiova, secția  contencios  administrativ, acțiunea a fost respinsă

reținându-se că nu a fost efectuată procedura prealabilă prevăzută de art. 5

alin. (1) din Legea nr. 29/1990.

Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs în

termen reclamanții criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Pe parcursul procesului, la data de 7 septembrie

2001, recurentul B.G. a decedat, conform certificatului de deces seria DR. nr. 108458

eliberat de Primăria municipiului Motru la data de 8 septembrie 2001 fiind

introdusă în cauză moștenitoarea A.E., fiica lui B.G.

În motivarea recursului s-a arătat că instanța

trebuia să decline competența în favoarea Ministerului Agriculturii pentru

îndeplinirea procedurii prealabile. Referitor la cererea privind anularea

înregistrărilor s-a susținut că instanța trebuia să disjungă acest capăt de

cerere și să dispună trimiterea la Judecătoria Motru pentru competentă

soluționare.

S-a mai precizat că în luna noiembrie 2000

recurenții au formulat plângere prealabilă.

Verificând cauza în funcție de motivarea

recursului în lumina dispozițiilor art. 304

1

C. proc. civ., Curtea

constată că recursul nu este fondat.

Potrivit dispozițiilor art. 5 alin. (1) din

Legea nr. 29/1990, înainte de a cere instanței  anularea actului, cel care se

consideră vătămat se va adresa autorității emitente a actului.

Reclamanții au formulat acțiunea la data de 28

septembrie 1999 iar înainte de această dată nu au depus o cerere la Ministerul

Agriculturii pentru anularea certificatului atacat. Plângerea invocată au

depus-o în luna noiembrie 2000, după cum susțin în motivarea recursului, adică

după formularea acțiunii cu mai bine de un an. Acesta nu reprezintă plângere

prealabilă, astfel încât soluția instanței de fond este legală și temeinică.

Înaintarea acțiunii la Ministerul Agriculturii

pentru îndeplinirea procedurii prealabile nu este o modalitatea legală de

îndeplinire a condiției obligatorii impuse de dispozițiile art. 5 alin. (1) din

Legea nr. 29/1990. Obligația formulării plângerii prealabile revenea în

exclusivitate pretențiilor, obligație pe care nu au îndeplinit-o.

Referitor la critica sentinței privind

disjungerea cererii de anulare a înregistrărilor, se constată că și aceasta

este nefondată.

Cererea respectivă este subsecventă primului

capăt de cerere. În măsura în care cererea principală nu poate fi primită,

cererea subsecventă va fi de asemenea respinsă.

Pentru considerentele expuse recursul va fi

respins ca nefondat, în cauză neexistând  temeiuri de casare de ordine publică

a sentinței conform dispozițiilor art. 306 alin. (2) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursul declarat de R.I. și B.G.(decedat la 7

septembrie 2001  moștenitoarea sa fiind A.E. în calitate de fiică) împotriva

sentinței civile nr. 647 din 28 noiembrie 2000 a Curții de Apel Craiova, secția

de contencios administrativ, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică, astăzi  20 mai

2003