ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1889/2003

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată de reclamanții B.G. și R.I. la data de 28 septembrie 1999 s-a solicitat anularea parțială a certificatului de atestare a dreptului de proprietate seria MO7 nr. 0987 din 25 mai 1994 emis de Ministerul Agriculturii în favoarea S.C. A. S.A. Motru, anularea centralizatorului întocmit de S.C. A. S.A. Motru și anularea înregistrărilor din registrul agricol al comunei Sămărinești la OCOTA Gorj. Prin sentința civilă nr. 674/2000 a Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ, acțiunea a fost respinsă reținându-se că nu a fost efectuată procedura prealabilă prevăzută de art. 5 alin. (1) din Legea nr. 29/1990.

Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs în termen reclamanții criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. Pe parcursul procesului, la data de 7 septembrie 2001, recurentul B.G. a decedat, conform certificatului de deces seria DR. nr. 108458 eliberat de Primăria municipiului Motru la data de 8 septembrie 2001 fiind introdusă în cauză moștenitoarea A.E., fiica lui B.G. În motivarea recursului s-a arătat că instanța trebuia să decline competența în favoarea Ministerului Agriculturii pentru îndeplinirea procedurii prealabile. Referitor la cererea privind anularea înregistrărilor s-a susținut că instanța trebuia să disjungă acest capăt de cerere și să dispună trimiterea la Judecătoria Motru pentru competentă soluționare.

S-a mai precizat că în luna noiembrie 2000 recurenții au formulat plângere prealabilă. Verificând cauza în funcție de motivarea recursului în lumina dispozițiilor art. 304 1 C. proc. civ., Curtea constată că recursul nu este fondat. Potrivit dispozițiilor art. 5 alin. (1) din Legea nr. 29/1990, înainte de a cere instanței anularea actului, cel care se consideră vătămat se va adresa autorității emitente a actului. Reclamanții au formulat acțiunea la data de 28 septembrie 1999 iar înainte de această dată nu au depus o cerere la Ministerul Agriculturii pentru anularea certificatului atacat. Plângerea invocată au depus-o în luna noiembrie 2000, după cum susțin în motivarea recursului, adică după formularea acțiunii cu mai bine de un an.

Acesta nu reprezintă plângere prealabilă, astfel încât soluția instanței de fond este legală și temeinică. Înaintarea acțiunii la Ministerul Agriculturii pentru îndeplinirea procedurii prealabile nu este o modalitatea legală de îndeplinire a condiției obligatorii impuse de dispozițiile art. 5 alin. (1) din Legea nr. 29/1990. Obligația formulării plângerii prealabile revenea în exclusivitate pretențiilor, obligație pe care nu au îndeplinit-o. Referitor la critica sentinței privind disjungerea cererii de anulare a înregistrărilor, se constată că și aceasta este nefondată. Cererea respectivă este subsecventă primului capăt de cerere. În măsura în care cererea principală nu poate fi primită, cererea subsecventă va fi de asemenea respinsă.

Pentru considerentele expuse recursul va fi respins ca nefondat, în cauză neexistând temeiuri de casare de ordine publică a sentinței conform dispozițiilor art. 306 alin. (2) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge recursul declarat de R.I. și B.G.(decedat la 7 septembrie 2001 moștenitoarea sa fiind A.E. în calitate de fiică) împotriva sentinței civile nr. 647 din 28 noiembrie 2000 a Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 20 mai 2003