ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1360/2003

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin cererea formulată la data de 22

august 2000, SC D.E. SRL București a contestat decizia nr. 356 din 21.07.2000

și adresa nr. XI/6 din 17.08.2000, acte prin care Banca Națională a României a

dispus retragerea și respectiv, menținerea măsurii de retragere a autorizației

de funcționare a societății având ca obiect de activitate efectuarea de

operațiuni de schimb valutar.

În motivarea cererii, s-a învederat

că sancțiunea dispusă pentru constatarea a două abateri la punctul de schimb

valutar din str. Doamnei nr. 27 sector 3 este excesivă, cât timp societatea

dispune de 16 asemenea puncte a căror activitate nu a fost controlată la data

de 31.05.2000, când s-a încheiat procesul-verbal în baza căruia s-a dispus

măsura prevăzută de art. 60 din Legea nr. 101/1998.

În acest mod, a arătat societatea,

s-a ajuns la încălcarea dreptului la muncă al personalului întregii unități,

care a fost obligat să suporte pierderea serviciului și să fie trecut în șomaj.

Societatea a mai învederat că din

cele două abateri constatate la 31 mai 2000, numai una subzistă și este de

minimă importanță, respectiv întârzierea în emiterea buletinului de schimb

valutar pentru suma schimbată, de 100 dolari SUA, ce s-a regăsit în casa de

bani a punctului de schimb valutar.

Referitor la salariata A.S., s-a

confirmat faptul că aceasta deține contract de muncă, avea delegația să

înlocuiască operatoarea titulară și nu posedă cazier judiciar.

În consecință, societatea a arătat

că se impune fie exonerarea de sancțiune, fie înlocuirea celei dispuse cu una

din celelalte, prevăzute de art. 60 lit. a) și b) din Legea nr. 101/1998.

Prin întâmpinare, Banca Națională a

României a solicitat respingerea recursului, întrucât atât la 31.05.2000, cât

și cu ocazia unor verificări anterioare fie ale intimatei, fie ale organelor de

poliție, au fost constatate abateri la trei dintre punctele de schimb valutar

ale societății, care a fost sancționată în anul 1998 cu atenționare, iar în

anul 2000 cu revocarea definitivă a codului statistic atribuit punctului de

schimb valutar din Calea Moșilor nr. 127.

Referitor la cele constatate la 31

mai 2000, însăși recurenta a recunoscut, atât la data controlului, cât și

ulterior în cuprinsul contestației, că A.S. nu era angajata firmei și nu avea

certificat de cazier judiciar, actele prezentate – contractul de muncă,

înregistrat la Inspectoratul Teritorial de Muncă și certificatul de cazier –

fiind întocmite ulterior verificării.

Pe parcursul judecății recursului,

s-a dispus sesizarea Curții Constituționale pentru soluționarea excepțiilor

invocate de SC D.E. SRL, privind neconstituționalitatea dispozițiilor art. 60

alin. (1), (2) și (3) din Legea nr. 101/1998 privind Statutul Băncii Naționale

a României, precum și a actului normativ sus-menționat în integralitatea sa.

Prin Deciziile nr. 45 din 12

februarie 2002 și nr. 289 din 5 noiembrie 2002, Curtea Constituțională a

respins cele două excepții de neconstituționalitate ridicate de recurentă.

Examinând cauza în raport de

motivele invocate, Curtea va constata că recursul este nefondat, urmând a fi respins

ca atare.

Din probele administrate în cauză a

rezultat că abaterile consemnate în procesul-verbal întocmit în urma

controlului efectuat la data de 31.05.2000 de inspectorii Băncii Naționale a

României la punctul de schimb valutar din str. Doamnei nr. 27 sunt reale,

societatea încălcând prevederile Regulamentului nr. 3/1997 privind efectuarea

operațiunilor valutare.

Astfel, operațiunile de schimb

valutar erau efectuate de o persoană, rudă a patronului, care nu era angajată a

societății și nu a prezentat la data controlului certificat de cazier judiciar.

Actele depuse de recurentă, atestând

calitatea de angajat și lipsa antecedentelor penale, sunt ulterioare

controlului, contractul de muncă fiind înregistrat la 26.07.2000, iar

certificatul de cazier judiciar fiind emis în luna august 2000.

De asemenea, la controlul efectuat

de inspectorii Băncii Naționale a României s-a constatat evidența unui plus de

casă de 100 dolari SUA și un minus de 2.050.000 lei, urmare a unui schimb fără

întocmirea buletinului valutar.

În aceste împrejurări, sancționarea

societății în condițiile art. 60 din Legea nr. 101/1998 privind Statutul Băncii

Naționale a României, este justificată.

Cât privește măsura aplicată, textul

sus menționat prevede că pentru nerespectarea reglementărilor emise de Băncii

Naționale a României, pot fi aplicate sancțiuni constând în avertisment,

amendă, suspendarea pe termen a autorizației și retragerea autorizației de

funcționare.

Întrucât recurenta nu este la prima

abatere constatată, Curtea reține că sancțiunea aplicată a fost corect

individualizată.

Cu ocazia unor verificări anterioare

la alte puncte de schimb valutar ale societății s-au constatat deficiențe în

desfășurarea activității, recurenta fiind sancționată pentru același gen de

abateri cu atenționare, în anul 1998 și cu revocarea definitivă a codului

statistic atribuit punctului de schimb din Calea Moșilor nr. 127, în anul 2000.

De asemenea, s-a constatat

nerespectarea prevederilor Regulamentului nr. 3/1997 privind efectuarea

operațiunilor valutare și prin procesele-verbale din 22 martie 1999 încheiate

de Banca Națională a României, precum și prin procesul-verbal din 13 martie

2000 întocmit de secția 8 Poliție.

Având în vedere cele expuse mai sus,

Curtea reține netemeinicia criticilor formulate, motiv pentru care va respinge

recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de SC

D.E. SRL București împotriva Ordinului nr. 356 din 21 iulie 2000 a

Guvernatorului Băncii Naționale a României, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 2 aprilie 2003.