ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 409/2003

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea formulată și

înregistrată la Curtea de Apel București, reclamanta S.I. chemat în judecată pe

pârâții Banca Națională Română și Guvernatorul E.G., pentru ca instanța, prin

sentința ce o va pronunța, să dispună anularea Ordinului nr. 636/2000, prin care

i s-a desfăcut contractul de muncă, în baza art. 130 lit. a) C. muncii.

În motivarea acțiunii, reclamanta a

arătat că a fost eliberată din funcția de șef birou la Direcția Decontări

Bancare, ca urmare a reorganizării activității de plăți și decontări bancare,

ca urmare a unor represalii asupra personalului din această direcție, care s-au

opus la executarea unor dispoziții ilegale.

Curtea de Apel București, prin

sentința civilă nr. 139/2001, a admis acțiunea și a dispus reîncadrarea

reclamantei, în funcția de șef birou la Serviciul Viramente din cadrul

Oficiului Central de Plăți și Decontări Bancare.

Pentru a pronunța această soluție,

instanța de fond a reținut calitatea de funcționar public a reclamantei, faptul

că în speță nu a avut loc o reorganizare efectivă și că pârâta nu a oferit un

loc de muncă, corespunzător reclamantei.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs pârâta Banca Națională a României.

În motivarea recursului,

recurenta–pârâtă a susținut, în principal, că instanța competentă în soluționarea

cauzei nu este Curtea de Apel București, ci Tribunalul București, dată fiind

natura litigiului, respectiv litigiu de muncă: iar în subsidiar, a susținut că

în cadrul Băncii Naționale a României a avut loc o reorganizare efectivă și că

în mod greșit s-a dispus reîncadrarea reclamantei.

Analizând recursul formulat prin

prisma motivelor invocate și în raport cu dispozițiile art. 304 - 304

1

C.

proc. civ., Curtea îl va admite, în sensul celor ce se va arăta.

Potrivit dispozițiilor art. 3 din Legea nr. 188/1999,

privind Statutul funcționarilor publici, „funcția publică reprezintă ansamblul

atribuțiilor și responsabilităților stabilite de autoritatea sau instituția

publică în temeiul legii, în scopul realizării competențelor sale. Funcțiile

publice sunt prevăzute în anexa la prezenta lege. Anexa poate fi completată

prin hotărârea guvernului”.

În Legea nr. 188/1999 nu există nici o mențiune cu

privire la Banca Națională a României, iar potrivit dispozițiilor art. 35 alin.

(3) din Legea nr. 101/1998, privind Statutul Băncii Naționale a României,

salariații băncii sunt angajați în baza unui contract individual de muncă, în

timp ce funcționarii publici își desfășoară activitatea în baza unui act de

autoritate, respectiv ordin sau dispoziție de numire în funcția publică.

De altfel, Banca

Națională a României este banca centrală a statului român, are personalitate

juridică, iar statutul său este aprobat printr-o lege specială, Legea nr.

101/1998. La elaborarea Statutului Băncii Naționale a României s-a avut în

vedere independența instituțională și financiară băncii centrale, în raport cu

celelalte instituții ale statului, aceasta independență fiind o cerință

obligatorie prevăzută de Statutul Sistemului European al Băncilor Centrale și

prin dispozițiile Tratatului de la Maastricht, vizând politica economică și

monetară

.

Rezultă, așadar, că Banca Națională

a României nu este prevăzută în anexa la Legea nr. 188/1999, privind Statutul

funcționarilor publici, iar salariații săi nu sunt funcționari publici, nefiind

numiți în funcția publică, în conformitate cu prevederile Statutului

funcționarilor publici.

Așa fiind, cauza dedusă judecății este un litigiu de

muncă, în legătură cu încetarea contractului individual de muncă, astfel cum

este definit în prevederile art. 67 lit. a) din Legea nr. 168/1999, privind

soluționarea conflictelor de muncă.

În consecință, recursul va fi admis,

sentința, casată și cauza trimisă spre soluționare, instanței competente

material, conform dispozițiilor art. 2 lit. b

1

) C. proc. civ.,

respectiv Tribunalul București, secția a VIII-a litigii de muncă.

Constatând că instanța care a

soluționat cauza, nu era competentă material să judece, toate celelalte critici

care vizează fondul cauzei, vor fi avute în vedere, cu ocazia rejudecării în

fața instanței competente.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de pârâta

Banca Națională a României, împotriva sentinței civile nr. 139 din 8 februarie

2001 a Curții de Apel București.

Casează sentința atacată și trimite

cauza spre competentă soluționare, la Tribunalul București, secția a VIII-a

litigii de muncă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 4 februarie 2003.