ÎCCJ, decizie (scj.ro #85315)

Funcționar public. Calitate în raport cu Legea nr.188/1999 Salariații Băncii Naționale a României nu au calitatea de funcționar public și deci, nu le sunt aplicabile dispozițiile Legii nr.188/1999 în cazul unor litigii, printre care litigiile de muncă (Secția de contencios administrativ, decizia nr.409 din 4 februarie 2003) Reclamanta S.I. a chemat în judecată pe pârâții Banca Națională a României și pe guvernatorul acesteia pentru a se dispune anularea Ordinului nr.636/2000 prin care i s-a desfăcut contractul de muncă în baza art.130 lit. a din Codul muncii. In motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că a fost eliberată din funcția de șef birou la Direcția Decontări Bancare prin pretinsa reorganizare a activității de plăți și decontări bancare ca urmare a unor represalii asupra personalului din această direcție care s-au opus la executarea unor dispoziții ilegale.

Curtea de Apel București, Secția de contencios administrativ, prin sentința civilă nr.139/2001, a admis acțiunea și a dispus reîncadrarea reclamantei în funcția de șef birou la serviciul viramente din cadrul Oficiului Central de Plăți și Decontări Bancare. Instanța de fond a reținut calitatea de funcționar public a reclamantei, faptul că nu a avut loc o reorganizare efectivă și că nu i s-a oferit un loc de muncă corespunzător. Impotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta Banca Națională a României. In motivarea recursului, recurenta – pârâtă a susținut în principal că instanța competentă în soluționarea cauzei nu este Curtea de Apel București ci Tribunalul București, dată fiind natura litigiului, respectiv litigiu de muncă.

Recursul este fondat. Potrivit dispozițiilor art.3 din Legea nr.188/1999 privind Statutul funcționarilor publici „funcția publică reprezintă ansamblul atribuțiilor și responsabilităților stabilite de autoritatea sau instituția publică în temeiul legii, în scopul realizării competențelor sale. Funcțiile publice sunt prevăzute în anexa la prezenta lege. Anexa poate fi completată prin Hotărârea Guvernului”. In Legea nr.188/1999 nu există nici o mențiune cu privire la Banca Națională a României, iar potrivit dispozițiilor art.35 alin.3 din Legea nr.101/1998 privind Statutul BNR, salariații băncii sunt angajați în baza unui contract individual de muncă, în timp ce funcționarii publici își desfășoară activitatea în baza unui act de autoritate, respectiv ordin sau dispoziție de numire în funcția publică.

De altfel, Banca Națională a României este banca centrală a statului român, are personalitate juridică, iar statutul său este aprobat printr-o lege specială – Legea nr.101/1998. La elaborarea Statutului Băncii Naționale a României s-a avut în vedere independența instituțională și financiară băncii centrale în raport cu celelalte instituții ale statului, aceasta independență fiind o cerință obligatorie prevăzută de Statutul Sistemului European al Băncilor Centrale și prin dispozițiile Tratatului de la Maastricht vizând politica economică și monetară. Rezultă așadar că Banca Națională a României nu este prevăzută în anexa la Legea nr.188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, iar salariații săi nu sunt funcționari publici, nefiind numiți în funcția publică în conformitate cu prevederile Statutului funcționarilor publici.

Așa fiind, cauza dedusă judecății este un litigiu de muncă , în legătură cu încetarea contractului individual de muncă, astfel cum este definit în prevederile art.67 lit.a din Legea nr.168/1999 privind soluționarea conflictelor de muncă. In consecință, recursul a fost admis, sentința casată și cauza trimisă spre soluționare instanței competente material conform dispozițiilor art.2 lit.b 1 Cod procedură civilă, respectiv Tribunalul București.