ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 411/2003
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 411/2003 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2003)
S-a
luat în examinare recursul declarat de Banca Națională a României
împotriva sentinței civile nr.212 din 22 februarie 2001 a Curții de
Apel București – Secția de contencios administrativ.
La
apelul nominal s-a prezentat recurenta-pârâtă Banca Națională a
României prin consilierul juridic N.N., lipsind intimata-reclamantă G.M.
și intimatul-pârât Guvernatorul Băncii Naționale a României.
Procedura
completă.
S-a
prezentat referatul cauzei, arătându-se că s-au depus la dosar
relațiile solicitate de la Agenția Națională a
Funcționarilor Publici.
Curtea
a constatat că pricina este în stare de judecată și a acordat
cuvântul în fond părții prezente.
Reprezentanta
recurentei a solicitat admiterea recursului, în special în considerarea
motivului de casare de ordine publică referitor la necompetența
materială a instanței de contencios administrativ în
soluționarea cauzei.
C
U R T E A
Asupra
recursului de față;
Din
examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin
acțiunea înregistrată la Curtea de Apel București – Secția
contencios administrativ, reclamanta G.M. a solicitat ca în contradictoriu cu
Banca Națională a României și Guvernatorul Băncii
Naționale a României E.I.G., să se dispună anularea Ordinului
nr.638 din 18 octombrie 2000 prin care i s-a desfăcut contractul de
muncă în temeiul art.130 alin.1 lit.a din Codul muncii.
În
motivarea acțiunii reclamanta a menționat că a îndeplinit
funcția de consilier bancar până la data de 18 octombrie 2000 la
Direcția Deconturi Bancare, direcție care începând cu 17 octombrie
2000 a fost desființată prin Hotărârea Consiliului de
Administrație, în locul ei fiind înființată o nouă
structură cu denumirea Oficiul Central de Plăți și
Deconturi Bancare.
Urmare
acestei modificări i s-a desfăcut contractul de muncă prin
ordinul contestat, urmând anularea acestuia, reîncadrarea în funcția de
consilier bancar cu obligarea pârâților la plata drepturilor salariale
începând cu data de 18.10.2000 până la efectiva reîncadrare, precum
și la beneficiul nerealizat și daune morale.
Curtea
de Apel București – secția contencios administrativ prin
sentința nr.212 din 22 februarie 2001 a admis în parte acțiunea
și anume, a dispus anularea Ordinului nr.638/2000 emis de Guvernatorul
Băncii Naționale și a dispus reîncadrarea reclamantei în
funcția de consilier bancar în cadrul Oficiului Central de Plăți
și Deconturi Bancare.
A
dispus obligarea pârâților la plata drepturilor salariale cuvenite
reclamantei de la 18.10.2000 până la reîncadrarea efectivă, inclusiv
prime, majorări salarii, al 13-lea salariu.
S-au
respins ca neîntemeiate cererile referitoare la daune morale și beneficiu
nerealizat și ca nedovedită cererea de cheltuieli de judecată.
Pentru
a hotărî astfel, instanța a reținut că reclamanta are
calitatea de funcționar public, fiindu-i aplicabile dispozițiile
Legii nr.188/1999, că în speță nu a avut loc, o reducere
efectivă de posturi de natura celui ocupat de reclamantă, iar pe de
altă parte că pârâta nu și-a îndeplinit nici obligația de a
oferi un post corespunzător reclamantei.
Împotriva
acestei hotărâri, Banca Națională a României a declarat recurs,
criticând-o ca fiind netemeinică și nelegală, susținând
admiterea recursului și casarea sentinței cu trimitere spre
competentă soluționare la instanța de soluționare a
litigiului de muncă, anume la Tribunalul Municipiului București –
Secția a VIII-a litigii de muncă, greșit fiind
soluționată contestația ca o acțiune de competența
instanței de contencios administrativ.
A
mai susținut, în subsidiar că a avut loc o reducere efectivă a
postului deținut de reclamantă.
Analizând
recursul prin prisma prevederilor art.304 Cod procedură civilă se
constată că acesta este fondat.
În
conformitate cu reglementarea din art.3 a Legii nr.188/1999 privind Statutul
funcționarilor publici – funcția publică reprezintă
ansamblul atribuțiilor și responsabilităților stabilite de
autoritatea sau instituția publică în temeiul legii, în scopul
realizării competențelor sale. Funcțiile publice sunt
prevăzute în anexa la lege, iar această anexă se poate completa
prin Hotărâre de Guvern.
De
reținut este locul pârâtei, Banca Națională a României, în
rândul instituțiilor centrale, anume că este Banca centrală a
statului, având personalitate juridică, cu statut propriu de organizare
și funcționare aprobat prin lege specială, că nu este
instituție bugetară, iar conform Legii nr.101/1998 de organizare
și funcționare a Băncii, aceasta are ca obiect de activitate
elaborarea, aplicarea și răspunderea față de politica
monetară, valutară, de credit de plăți, precum și
autorizarea și supravegherea prudențială bancară, urmărește
funcționarea normală a sistemului bancar și participarea la promovarea
unui sistem financiar specific economiei de piață.
Este
evident că prin Statutul Băncii Naționale s-a avut în vedere
realizarea independenței instituțională și financiară
în raport cu celelalte instituții, ca o cerință obligatorie
impusă prin Statutul sistemului european al Băncilor Centrale dar
și prin dispozițiile ce vizează Uniunea Economică și
Monetară.
Banca
Națională a României nu figurează în anexa la Legea nr.188/1999
Legea funcționarilor publici, iar salariații săi nu sunt
funcționari publici, astfel că reclamanta nu este funcționar
public, așa cum precizează expres și Agenția
Națională a Funcționarilor Publici în adresa nr.10292 din
31.07.2002 (fila 43 dosar).
Față
de aceste considerente rezultă că în speță ne aflăm în
prezența unui litigiu de muncă, în legătură cu desfacerea
contractului de muncă, astfel cum acesta este definit în Legea nr.168/1999
privind soluționarea conflictelor de muncă.
În
aceste condiții, competența de soluționare a acțiunii
reclamantei Giba Maria revine conform art.2 lit.b
1
Cod
procedură civilă, Tribunalului Municipiului București –
Secția a VIII-a litigii de muncă și nu Curții de Apel
București – Secția de contencios administrativ.
Fiind
soluționată cauza de o instanță ce nu avea
competență materială, se va admite recursul și se va casa
hotărârea cu trimiterea cauzei spre competentă soluționare la
Tribunalul Munnicipiului București – secția VIII, conform art.313
și art.2 lit.b
1
Cod procedură civilă.
Criticile
de fond ale recursului vor fi avute în vedere de instanță ca
apărări.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite
recursul declarat de Banca Națională a României împotriva
sentinței civile nr.212 din 22 februarie 2001 a Curții de Apel
București – Secția de contencios administrativ.
Casează
sentința atacată și trimite cauza spre competentă
soluționare la Tribunalul București – Secția a VIII-a litigii de
muncă.
Pronunțată
în ședință publică, astăzi 4 februarie 2003.