ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 411/2003

S-a

luat în examinare recursul declarat de Banca Națională a României

împotriva sentinței civile nr.212 din 22 februarie 2001 a Curții de

Apel București – Secția de contencios administrativ.

La

apelul nominal s-a prezentat recurenta-pârâtă Banca Națională a

României prin consilierul juridic N.N., lipsind intimata-reclamantă G.M.

și intimatul-pârât Guvernatorul Băncii Naționale a României.

Procedura

completă.

S-a

prezentat referatul cauzei, arătându-se că s-au depus la dosar

relațiile solicitate de la Agenția Națională a

Funcționarilor Publici.

Curtea

a constatat că pricina este în stare de judecată și a acordat

cuvântul în fond părții prezente.

Reprezentanta

recurentei a solicitat admiterea recursului, în special în considerarea

motivului de casare de ordine publică referitor la necompetența

materială a instanței de contencios administrativ în

soluționarea cauzei.

C

U R T E A

Asupra

recursului de față;

Din

examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

acțiunea înregistrată la Curtea de Apel București – Secția

contencios administrativ, reclamanta G.M. a solicitat ca în contradictoriu cu

Banca Națională a României  și Guvernatorul Băncii

Naționale a României E.I.G., să se dispună anularea Ordinului

nr.638 din 18 octombrie 2000 prin care i s-a desfăcut contractul de

muncă în temeiul art.130 alin.1 lit.a din Codul muncii.

În

motivarea acțiunii reclamanta a menționat că a îndeplinit

funcția de consilier bancar până la data de 18 octombrie 2000 la

Direcția Deconturi Bancare, direcție care începând cu 17 octombrie

2000 a fost desființată prin Hotărârea Consiliului de

Administrație, în locul ei fiind înființată o nouă

structură cu denumirea Oficiul Central de Plăți și

Deconturi Bancare.

Urmare

acestei modificări i s-a desfăcut contractul de muncă prin

ordinul contestat, urmând anularea acestuia, reîncadrarea în funcția de

consilier bancar cu obligarea pârâților la plata drepturilor salariale

începând cu data de 18.10.2000 până la efectiva reîncadrare, precum

și la beneficiul nerealizat și daune morale.

Curtea

de Apel București – secția contencios administrativ prin

sentința nr.212 din 22 februarie 2001 a admis în parte acțiunea

și anume, a dispus anularea Ordinului nr.638/2000 emis de Guvernatorul

Băncii Naționale și a dispus reîncadrarea reclamantei în

funcția de consilier bancar în cadrul Oficiului Central de Plăți

și Deconturi Bancare.

A

dispus obligarea pârâților la plata drepturilor salariale cuvenite

reclamantei de la 18.10.2000 până la reîncadrarea efectivă, inclusiv

prime, majorări salarii, al 13-lea salariu.

S-au

respins ca neîntemeiate cererile referitoare la daune morale și beneficiu

nerealizat și ca nedovedită cererea de cheltuieli de judecată.

Pentru

a hotărî astfel, instanța a reținut că reclamanta are

calitatea de funcționar public, fiindu-i aplicabile dispozițiile

Legii nr.188/1999, că în speță nu a avut loc, o reducere

efectivă de posturi de natura celui ocupat de reclamantă, iar pe de

altă parte că pârâta nu și-a îndeplinit nici obligația de a

oferi un post corespunzător reclamantei.

Împotriva

acestei hotărâri, Banca Națională a României a declarat recurs,

criticând-o ca fiind netemeinică și nelegală, susținând

admiterea recursului și casarea sentinței cu trimitere spre

competentă soluționare la instanța de soluționare a

litigiului de muncă, anume la Tribunalul Municipiului București –

Secția a VIII-a litigii de muncă, greșit fiind

soluționată contestația ca o acțiune de competența

instanței de contencios administrativ.

A

mai susținut, în subsidiar că a avut loc o reducere efectivă a

postului deținut de reclamantă.

Analizând

recursul prin prisma prevederilor art.304 Cod procedură civilă se

constată că acesta este fondat.

În

conformitate cu reglementarea  din art.3 a Legii nr.188/1999 privind Statutul

funcționarilor publici – funcția publică reprezintă

ansamblul atribuțiilor și responsabilităților stabilite de

autoritatea sau instituția publică în temeiul legii, în  scopul

realizării competențelor sale. Funcțiile publice sunt

prevăzute în anexa la lege, iar această anexă se poate completa

prin Hotărâre de Guvern.

De

reținut este locul pârâtei, Banca Națională a României, în

rândul instituțiilor centrale, anume că este Banca centrală a

statului, având personalitate juridică, cu statut propriu de organizare

și funcționare aprobat prin lege specială, că nu este

instituție bugetară, iar conform Legii nr.101/1998 de organizare

și funcționare a Băncii, aceasta are ca obiect de activitate

elaborarea, aplicarea și răspunderea față de politica

monetară, valutară, de credit de plăți, precum și

autorizarea și supravegherea prudențială bancară, urmărește

funcționarea normală a sistemului bancar și participarea la promovarea

unui sistem financiar specific economiei de piață.

Este

evident că prin Statutul Băncii Naționale s-a avut în vedere

realizarea independenței instituțională și financiară

în raport cu celelalte instituții, ca o cerință obligatorie

impusă prin Statutul sistemului european al Băncilor Centrale dar

și prin dispozițiile ce vizează Uniunea Economică și

Monetară.

Banca

Națională a României nu figurează în anexa la Legea nr.188/1999

Legea funcționarilor publici, iar salariații săi nu sunt

funcționari publici, astfel că reclamanta nu este funcționar

public, așa cum precizează expres și Agenția

Națională a Funcționarilor Publici în adresa nr.10292 din

31.07.2002 (fila 43 dosar).

Față

de aceste considerente rezultă că în speță ne aflăm în

prezența unui litigiu de muncă, în legătură cu desfacerea

contractului de muncă, astfel cum acesta este definit în Legea nr.168/1999

privind soluționarea conflictelor de muncă.

În

aceste condiții, competența de soluționare a acțiunii

reclamantei Giba  Maria revine conform art.2 lit.b

1

Cod

procedură civilă, Tribunalului Municipiului București –

Secția a VIII-a litigii de muncă și nu Curții de Apel

București – Secția de contencios administrativ.

Fiind

soluționată cauza de o instanță ce nu avea

competență materială, se va admite recursul și se va casa

hotărârea cu trimiterea cauzei spre competentă soluționare la

Tribunalul Munnicipiului București – secția VIII, conform art.313

și art.2 lit.b

1

Cod procedură civilă.

Criticile

de fond ale recursului vor fi avute în vedere de instanță ca

apărări.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite

recursul declarat de Banca Națională a României împotriva

sentinței civile nr.212 din 22 februarie 2001 a Curții de Apel

București – Secția de contencios administrativ.

Casează

sentința atacată și trimite cauza spre competentă

soluționare la Tribunalul București – Secția a VIII-a litigii de

muncă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 4 februarie 2003.