ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1419/2003

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la data

de 13 noiembrie 2000, reclamantul C.S.I. a solicitat anularea ordinului nr.

637/2000 emis de Guvernatorul Băncii Naționale, prin care i s-a desfăcut

contractul de muncă, în baza art. 130 lit. a) C. muncii, reintegrarea sa în funcție

și obligarea pârâtei la plata drepturilor bănești și la plata cheltuielilor de

judecată.

În motivarea cererii, reclamantul a

susținut că a îndeplinit funcția de economist, șef birou și apoi consilier

bancar la Direcția Decontări Bancare a Băncii Naționale a României. La data de

18 octombrie 2000 a primit o adresă prin care a fost înștiințat că, în urma

Hotărârii Consiliului de Administrație din 17 octombrie 2000, postul său a fost

desființat și i s-a desfăcut contractul de muncă începând cu data de 18 octombrie

2000.

A susținut că măsura luată este

nelegală și netemeinică.

Acțiunea s-a înregistrat la

Judecătoria sectorului 3 și prin sentința civilă nr. 652/2001 s-a declinat

competența de soluționare a cauzei la Curtea de Apel București, secția de

contencios administrativ.

Recursul declarat împotriva

sentinței nr. 652/2001 a fost respins prin decizia nr. 547/2/2001 a

Tribunalului București, secția a V-a civilă și de contencios administrativ.

Curtea de Apel București, secția de

contencios administrativ, prin sentința nr. 1583 din 22 noiembrie 2001, a admis

acțiunea reclamantului C.S.I.

A dispus anularea ordinului nr.

637/2000, emis de Guvernatorul Băncii Naționale a României și reîncadrarea

reclamantului în funcția de consilier bancar.

A obligat pârâta la plata

drepturilor bănești începând cu data de 18 octombrie 2000, până la data

reîncadrării și la 4.000.000 lei cheltuieli de judecată.

Pentru a hotărî astfel, instanța de

fond a reținut că, în fapt, pârâta nu a dispus o reorganizare efectivă, având

în vedere că s-a desființat Direcția Decontări Bancare și s-a înființat o nouă

structură, Oficiul Central de Plăți și Decontări Bancare a preluat funcțiile și

atribuțiile direcției desființate.

Funcția de consilier bancar nu a

fost desființată, fiind prevăzută în Anexa 1 care cuprinde schema posturilor

din Oficiul Central al Plății și Decontări Bancare.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat recurs pârâta Banca Națională a României și a solicitat, în principal,

trimiterea spre competentă soluționare a cauzei la instanța de drept comun.

Recurenta a susținut că sentința nr.

1583 din 12 noiembrie 2001 a fost pronunțată cu încălcarea normelor de

competență, întrucât ne aflăm în prezența unui litigiu de muncă care intră în

competența de soluționare a Judecătoriei sectorului 3 București.

În motivarea acestei opinii, a

precizat că funcțiile publice sunt prevăzute în anexa la Legea nr. 188/10999

privind Statutul funcționarilor publici, iar printre acestea nu sunt menționați

și salariații Băncii Naționale a României.

Aceștia au încheiate contracte

individuale de muncă și își desfășoară activitatea potrivit legislației muncii.

Pe fondul cauzei, pârâta a susținut

că din probele administrate în cauză rezultă fără tăgadă că a avut loc o

reducere efectivă de personal în cadrul Băncii Naționale a României, ca urmare

a reorganizării activității prin desființarea Direcției Decontări Bancare.

Disponibilizarea salariaților,

printre care și a domnului C.S.I., s-a realizat ca urmare a eficientizării

activității de plăți și decontări bancare, prin reducerea atât a numărului de

servicii de la 8 la 6, cât și a numărului de posturi de 160 la 129.

Curtea, analizând actele și

lucrările dosarului, constată că recursul este fondat, sentința atacată fiind

pronunțată cu încălcarea normelor de competență în materie.

De necontestat, Banca Națională a

României are caracterul unei autorități centrale, fiind banca centrală a

statului cu atribuții specifice în domeniul stabilirii politicii monetare a

statului.

Potrivit dispozițiilor art. 3 din

Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, funcția publică

reprezintă ansamblul atribuțiilor și responsabilităților stabilite de

autoritatea sau instituția publică în temeiul legii, în scopul realizării

competențelor sale.

Funcțiile publice sunt prevăzute în

anexa la prezenta lege. Anexa poate fi completată prin hotărâre a Guvernului.

În lege, nu există nici o mențiune

referitoare la Banca Națională a României și la salariații acesteia.

Banca Națională a României este

banca centrală a statului român, având personalitate juridică, al cărui statut

este aprobat printr-o Lege specială, nr. 101/1998 care dispune că aceasta

„elaborează, aplică, răspunde de politica monetară, valutară, de credit de

plăți, precum și de autorizarea și supravegherea prudențială bancară, în cadrul

politicii generale a statului, verificând funcționarea normală a sistemului

bancar și participarea la promovarea unui sistem specific economiei de piață”.

Din analiza textului arătat, rezultă

că toate atribuțiile stabilite în competența Băncii

Naționale a

României au caracter bancar.

La elaborarea Legii nr. 101/1998 privind Statutul Băncii

Naționale a României s-a avut în vedere independența instituțională și

financiară a băncii centrale în raport de celelalte instituții ale statului, ca

o cerință obligatorie prevăzută prin Statutul Sistemului European al Băncii

Centrale și dispozițiile Tratatului de la Maastricht vizând Uniunea Economică

Monetară.

Față de faptul că Banca Națională a

României nu este înscrisă în anexa la Legea privind Statutul funcționarilor

publici, iar salariații săi nu sunt funcționari publici, rezultă că, în speță,

ne aflăm în prezența unui litigiu de muncă în legătură cu încetarea

contractului individual de muncă, astfel cum este acesta definit în prevederile

art. 67 lit. a) din Legea nr. 168/1999 privind soluționarea conflictelor de

muncă.

C.S.I. a fost angajat la Banca

Națională a României cu contract individual de muncă pe durată nedeterminată

care i s-a desfăcut în temeiul art. 130 lit. a) C. muncii prin Ordinul Guvernatorului

Băncii Naționale a României nr. 637 din 18 octombrie 2000.

În aceste condiții, competența de

soluționare a cauzei revenea Tribunalului București, secția conflicte de muncă,

conform art. 2 lit. b

1

) C. proc. civ.

Cauza, fiind soluționată de o

instanță necompetentă, urmează a se admite recursul și a se casa hotărârea, cu

trimiterea cauzei spre competentă soluționare Tribunalului municipiului

București, secția conflicte de muncă, conform art. 313 și art. 2 lit. b

1

)

C. proc. civ.

Criticile de fond ale recursului vor

fi avute în vedere de instanță, ca apărări ale părții.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de Banca Națională a României

împotriva sentinței nr. 1583 din 22 noiembrie 2001 a Curții de Apel București,

secția de contencios administrativ.

Casează sentința atacată și trimite cauza spre competentă

soluționare la Tribunalul București, secția conflicte de muncă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 8 aprilie 2003.