ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1068/2003

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Reclamantul P.S.D. a chemat în judecată

pârâtele Direcția Generală a Vămilor și Direcția Regională Vamală Oradea,

solicitând instanței ca în contradictoriu cu pârâtele să dispună desființarea

ca nelegale a deciziilor nr. 165 și 166 din 6 februarie 2001 emise de

directorul Direcției Generale a Vămilor București și repunerea sa în situația

anterioară deciziilor emise cu restabilirea drepturilor salariale.

În motivarea acțiunii reclamantul a

arătat că prin decizia a cărei anulare o solicită s-a dispus revocarea

calității sale de expert vamal, dobândită prin concursul organizat în anul 1999

cu motivarea că la data participării la concurs, nu îndeplinea condițiile

prevăzute de art. 115 din O.G. nr. 16/1998.

Curtea de Apel Oradea prin sentința

nr. 173/CA/2001 – P a admis în parte acțiunea introdusă de reclamantul P.S.D.,

dispunând anularea pct. 2 și 3 din decizia nr. 165 din 6 februarie 2001, emisă

de Direcția Generală a Vămilor, respingerea cererii pentru anularea pct. 1 și 4

din decizia nr. 165 din 6 februarie 2001 și decizia nr. 166 din 6 februarie

2001, precum și obligarea pârâților să plătească reclamantului suma de

2.000.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această soluție

instanța a reținut că motivul revocării deciziei nu îl constituie examenul care

a avut loc, ci lipsa unei condiții de fond cerută de lege, pentru participarea

la concurs, respectiv vechimea avută de participant în activitatea vamală.

Referitor la recuperarea sumelor

nedatorate instanța a reținut că, acest punct este cenzurabil, fiind dispus

printr-un act administrativ care însă este nelegal.

Împotriva acestei sentințe

considerată nelegală și netemeinică a declarat recurs atât P.S.D., cât și

Direcția Regională Vamală Interjudețeană în reprezentarea Direcției Generale a

Vămilor.

Recurentul P.S.D. a susținut că

hotărârea este în contradicție cu conținutul O.G. nr. 16/1998, întrucât la

intrarea în vigoare a acestui act normativ, prin însăși conținutul acestuia s-a

admis posibilitatea unei derogări de vechime, pentru a se putea participa la

concursul de expert vamal. A mai susținut că motivarea sentinței criticate este

contrară legii, întrucât în mod abuziv i s-a anulat un drept câștigat în urma

susținerii unui examen național.

La rândul său, recurenta Direcția

Regională Vamală Interjudețeană în reprezentarea Direcției Generale a Vămilor a

susținut că sentința atacată conține dispoziții contrare, în sensul că instanța

a menținut dispoziția de revocare din funcția de expert vamal, dar a considerat

în același timp că diferența de salariu încasată în plus pentru această funcție

nu trebuie restituită.

De asemenea, a susținut și că în

cazul anulării actelor, se impune restabilirea situației anterioare emiterii

lui.

Recursul declarat de P.S.D. este

fondat, urmând a fi admis pentru considerentele ce vor fi expuse în cele ce

urmează:

În fapt, urmare a concursului

susținut la data de 19 decembrie 1996 reclamantul P.S.D. a fost angajat

începând cu data de 24 ianuarie 1997 la Brigada de Supraveghere și Control

Vamal Oradea, în funcția de șef birou Investigații Fraudă Comercială și

Supraveghere. În luna aprilie 1999 printr-un alt concurs organizat la

Ministerul Finanțelor, reclamantul a obținut postul de expert vamal, calitate

care s-a dispus a fi revocată prin deciziile nr. 165 și 166 din 6 februarie

2001, emise de către directorul general al Direcției Generale a Vămilor, pe

considerentul că la data organizării concursului, reclamantul nu îndeplinea

condițiile de participare la concurs (vechime).

Potrivit art. 13 din O.G. nr.

16/1998 „personalul vamal încadrat în structura autorității vamale poate ocupa

prin concurs funcția de expert vamal dacă are o vechime în activitatea vamală

de 3 ani în cazul celor cu studii superioare și de 5 ani în cazul celor care au

absolvit Școala vamală”.

În cauză, la data organizării

concursului, reclamantul avea pe lângă studii superioare și o vechime de 2 ani

și 3 luni în cadrul autorității vamale, diferența de 9 luni lipsă la vechime

fiindu-i acordată ca derogare de către directorul în exercițiu al Direcției

Generale a Vămilor.

Reclamantul a arătat că această

derogare i s-a dat în virtutea funcției deținute la data organizării

concursului, respectiv aceea de consilier al Secretarului de Stat din

Ministerul Finanțelor Publice.

Conform evidențelor Agenției

Naționale a Funcționarilor Publici cca. 90% din personalul vamal îl constituie

funcționarii publici. Acest lucru este corect și legal, întrucât persoanele

care desfășoară o activitate în acest sector exercită indubitabil prerogative

de funcție publică.

Funcționarii publici din cadrul

Direcției Generale Vamale au fost numiți printr-un act de autoritate publică.

Nu se poate considera că de la

apariția Legii nr. 74/2002, lege de aprobare a O.G. nr. 16/1998, raporturile de

autoritate s-au transformat în raporturi de dreptul muncii, funcționarii devenind

salariați sau având un regim juridic mixt.

Potrivit teoriei drepturilor

câștigate funcționarii publici urmează regimul juridic din momentul în care au

fost numiți. La această interpretare achiesează și Agenția Națională a

Funcționarilor Publici care a precizat că „singura soluție care poate fi urmată

este aceea ca persoanele care au devenit funcționari publici să își conserve

acest statut în virtutea și a teoriei drepturile câștigate”.

O.G. nr. 16/1998 așa cum a fost

modificată prin Legea nr. 74/2000 nu are nici un fel de noțiuni referitoare la

funcționarii publici din cadrul Direcției Generale a Vămilor.

Deci situația lor urmează să fie

reglementată de Legea generală nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor

publici.

Astfel, potrivit art. 4 din acest act

normativ principiile care stau la baza exercitării funcției publice sunt:

a) asigurarea promptă și eficientă, liberă de

prejudecăți, corupție, abuz de putere și presiuni politice a tuturor

activităților efectuate de funcționarii publici;

b) selectarea funcționarilor publici exclusiv după

criteriul competenței;

c) egalitatea șanselor la intrarea

și la promovarea în corpul funcționarilor publici;

d) stabilitatea funcționarilor

publici.

Având în vedere dispozițiile

sus-menționate și în mod deosebit principiul stabilității funcționarului public

rezultă că recurentul, bucurându-se de drepturile câștigate, nu se află în

situația unei îmbogățiri fără justă cauză și prin urmare nu poate fi obligat la

restituirea sumelor încasate, fiind retribuit pentru funcția efectiv

îndeplinită și munca prestată.

În consecință, recursul fiind

întemeiat pentru cele ce au precedat, urmează a fi admis, a se casa sentința

atacată și a se repune reclamantul în situația anterioară în ceea ce privește

funcția și drepturile salariale.

În raport de considerentele pentru

care recursul declarat de P.S.D. a fost admis, recursul declarat de Direcția

Regională Vamală Interjudețeană Oradea în reprezentarea Direcției Generale a

Vămilor apare ca nefondat și urmează a fi respins ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de P.S.D.

împotriva sentinței civile nr. 173/CA/2001 – P din 10 septembrie 2001 a Curții

de Apel Oradea.

Casează sentința și, în fond, admite

acțiunea în sensul că dispune anularea deciziilor nr. 165/06.02.2001 și nr.

166/06.02.2001.

Repune reclamantul în situația

anterioară emiterii deciziilor sus-menționate în ceea ce privește funcția și

drepturile salariale.

Respinge ca nefondat recursul

declarat de Direcția Regională Vamală Interjudețeană Oradea în reprezentarea

Direcției Generale a Vămilor.

Pronunțată în ședința publică,

astăzi 18 martie 2003.