ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1373/2003

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la data

de 25 februarie 2002, completată ulterior, reclamantul A.O.F. a chemat în

judecată, în baza Legii contenciosului administrativ, pârâtul C.N.S.A.S.,

solicitând ca instanța să constate refuzul nejustificat al pârâtului de a-i rezolva

cererea înregistrată cu nr. 2446 din 29 noiembrie 2001 la care a făcut

revenirea înregistrată la nr. 14 din 22 ianuarie 2002.

În motivarea acțiunii sale

reclamantul a arătat că deși a solicitat eliberarea unor copii ale paginii 4

(vol. I) și paginii 1 (verso - vol. I pct. 3) din dosarul său cu nr. 261, fără

ca numele Acad. Sahini și Prof. Grigoriu să fie șterse („anonimizate”), totuși

nu i s-a rezolvat cererea, ci s-a răspuns că numele informatorilor vor fi date

când acestea vor fi stabilite cu precizie.

Acest răspuns a fost dat în

condițiile în care reclamantul apreciază că numele legăturilor oficiale ale

securității sunt stabilite cu precizie și că refuzul de a i le da sunt de

natură a-i vătăma drepturi recunoscute de Legea nr. 187/1999.

Curtea de Apel București, prin

sentința nr. 235 din 7 martie 2002, a respins acțiunea reclamantului ca

neîntemeiată reținând, în esență, că în raport cu obiectul cererilor

reclamantului, cu răspunsul comunicat acestuia și cu dispozițiile legale

incidente pricinii nu se constată existența unui refuz nejustificat din partea

pârâtului de soluționare a cererii acestuia, nefiind astfel îndeplinite

condițiile art. 1 din Legea nr. 29/1990.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs, în termen legal, reclamantul A.O.F., criticând-o pentru

nelegalitate și netemeinicie.

În dezvoltarea motivelor sale de

recurs, F.A.O. a susținut, în esență, pe de o parte, că sentința atacată se

bazează pe o gravă greșeală de fapt (art. 304 pct. 11 C. proc. civ.) în sensul

că Acad. Sahini era „legătură oficială” și nu informator, fapt ce a determinat

trecerea numelui său și nu cel conspirativ, fiind de altfel singurul cu acest

nume în cartea de telefon.

Pe de altă parte, printr-un al

doilea motiv de recurs se arată că hotărârea este lipsită și de temei legal și

a fost dată cu aplicarea greșită a legii (art. 304 pct. 9 C. proc. civ.) în

sensul că în cazul domnului Sahini sunt aplicabile dispozițiile art. 28 alin.

(2) din Regulamentul C.N.S.A.S., iar nu cele ale art. 29 alin. (2) care se

referă la informatori, text reținut greșit de instanța de fond.

Examinând sentința atacată în raport

cu toate criticile formulate, cu toate probele administrate în cauză, precum și

cu dispozițiile legale incidente pricinii, inclusiv cele ale art. 304

1

C. proc. civ., se constată că recursul nu este fondat pentru motivele ce vor fi

expuse în continuare.

Potrivit art. 1 alin. (1) din Legea

nr. 187/1999 (M. Of., nr. 603/09.12.1999) orice cetățean român sau străin, care

după 1945 a avut cetățenie română, are dreptul de acces la propriul dosar

întocmit de organele securității ca poliție politică, iar acest drept se

exercită la cerere și constă în studierea nemijlocită a dosarului, eliberarea

de copii de pe actele acestuia și de pe înscrisurile doveditoare despre

cuprinsul lui.

De asemenea, conform alin. (2) al

aceluiași articol, persoana, subiect al unui dosar din care rezultă că a fost

urmărită de organele securității are dreptul, la cerere, să afle identitatea

agenților de securitate și a colaboratorilor care au contribuit cu informații

la completarea acestui dosar.

Totodată, în conformitate cu art. 13

alin. (2) din Legea nr. 187/1999 nu se eliberează copii de pe acele înscrisuri

ale dosarului al căror conținut poate afecta major o terță persoană, decât în

următoarele condiții:

a) cu acordul scris al persoanei ce

poate fi afectată major sau al moștenitorilor legali

b) asigurând o copie care nu

cuprinde pasajele privitoare la o terță persoană ce poate fi afectată major.

În aplicarea acestui text, potrivit

dispozițiilor art. 29 alin. (1) din Regulamentul de Organizare și Funcționare

al C.N.S.A.S. adoptat prin H.G. nr. 17/2000 (M. Of., nr. 244/02.06.2000),

petiționarul îndreptățit, luând cunoștință de conținutul dosarului, poate

solicita în scris C.N.S.A.S. să i se comunice identitatea persoanelor care au

contribuit cu informații la completarea dosarului personal, prin deconspirarea

numelor de acoperire (conspirative) și comunicarea numelui real, iar, în

conformitate cu dispozițiile alin. (2) al aceluiași articol, C.N.S.A.S. comunică

petiționarului numele reale ale persoanelor numai dacă acestea pot fi stabilite

cu certitudine.

De asemenea, potrivit art. 28 alin. (1) din Regulament,

C.N.S.A.S. eliberează petiționarului îndreptățit, la cererea acestuia, copii de

pe înscrisurile aflate în aceste dosare ori alte materiale în legătură cu

persoana care face obiectul cererii.

Totodată însă, în conformitate cu dispozițiile alin. (2) al

aceluiași art. 28, C.N.S.A.S. nu va elibera copii de pe acele înscrisuri ale

dosarului al căror conținut poate afecta o terță persoană, sub alte aspecte

decât cele care au legătură cu activitatea de informator sau colaborator al

securității al terței persoane. În acest caz C.N.S.A.S. va face ilizibile în

copiile solicitate pasajele privind o terță persoană care ar putea fi afectată.

Mai mult, potrivit alin. (3), derogările de la prevederile alin. (2) ale art.

28 din Regulament se admit numai cu acordul scris al persoanei care ar putea fi

afectată sau al moștenitorilor legali ai acesteia.

În cauză, se constată că intimatul-pârât, prin răspunsul dat

cererii petentului, pe de o parte, îi aduce la cunoștință acestuia că prin

continuarea investigațiilor în fondul arhivistic ce-l deține până la data

emiterii adresei nr. 2446/20 noiembrie 2001, nu s-a ajuns la informații

suplimentare care să permită soluționarea cererii în condițiile prevăzute de

Legea nr. 187/1999 și art. 29 alin. (2) din Regulament. Pe de altă parte, se

constată că prin aceeași adresă intimatul-pârât l-a asigurat pe recurent că

investigațiile vor continua odată cu preluarea integrală a arhivelor fostei

Securități.

Prin urmare, răspunsul dat recurentului nu are caracter de

refuz nejustificat de a soluționa cererea sa în sensul dispozițiilor art. 1 din

Legea nr. 29/1990, neexcluzându-se posibilitatea ca pe măsura lărgirii sferei

investigațiilor în urma preluării integrale a arhivelor fostei Securități să

rezulte indicii care să permită stabilirea cu certitudine a identității

colaboratorilor Securității ale căror deconspirare a solicitat-o acesta.

Chiar dacă s-ar accepta teza susținută de

recurentul-reclamant că în spațiile făcute ilizibile din copiile solicitate și

primite ar fi fost scris Sahini, aceasta nu constituie o certitudine în sens

juridic, pe de o parte, că respectivul cuvânt indică un nume real, iar nu unul

conspirativ. Pe de altă parte și în ipoteza extremă în care ar indica un nume

real, existența acestuia nu conferă automat certitudine cu privire la

identitatea persoanei, fiind necesare mult mai multe elemente concrete de

identificare, iar nu supoziții sau extrase din cărți de telefon sau alte probe

neconcludente.

În consecință, în cauză, nu se poate reține că hotărârea

instanței de fond este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau

aplicarea greșită a legii.

Pe de altă parte, nu se poate reține nici că în cauză sunt

aplicabile dispozițiile art. 304 pct. 11 C. proc. civ., invocat de recurent,

întrucât acest text a fost abrogat prin art. I pct. 112 din O.U.G.nr. 138/2000

(M. Of., nr. 479/02.10.2000).

Prin urmare, constatându-se că sentința atacată este legală

și temeinică, se va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge recursul declarat de F.A.O.

împotriva sentinței civile nr. 235 din 7 martie 2002 a Curții de Apel

București, secția de contencios administrativ, ca nefondat.

Pronunțată în ședința publică,

astăzi 3 aprilie 2003.