ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 838/2003
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 838/2003 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2003)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar,
constată următoarele:
Prin sentința nr. 212 din 14
noiembrie 2000, Colegiul jurisdicțional Mehedinți al Curții de Conturi a admis
actul de sesizare formulat de Procurorul financiar și a obligat pe pârâta R.A.
A.N., sucursala R.T. Drobeta Turnu Severin, să plătească la bugetul local al comunei
Izvorul Bârzii, următoarele sume de bani:
- 6.392.688.732 lei, cu titlu de
impozit pe salarii;
- 5.336.847.323 lei, majorări de
întârziere aferente calculate până la 8 iunie 2000 și în continuare, până la
stingerea efectivă a debitului;
- 639.268.873 lei, cu titlu de
penalizări.
Colegiul jurisdicțional a reținut că
sucursala menționată a regiei autonome nu a virat la bugetul local comunal,
cotele datorate din impozitul pe salarii, în perioada 1 ianuarie – 31 decembrie
1999.
În aceste condiții, organele de
control financiar au calculat majorări de întârziere aferente impozitului și
penalizări, conform normelor cuprinse în O.G. nr. 53/1997, aprobată și
modificată prin Legea nr. 258/1998. S-au invocat, totodată, dispozițiile Legii
bugetare nr. 36/1999 și cele conținute în O.G. nr. 11/1996, privind executarea
creanțelor bugetare, aprobată și modificată prin Legea nr. 108/1996.
Împotriva sentinței a declarat
recurs jurisdicțional R.A. A.N. Drobeta Turnu Severin.
Curtea de Conturi a României, secția
jurisdicțională, prin decizia nr.4 2 din 19 ianuarie 2001, a respins recursul
jurisdicțional, ca nefondat.
S-a reținut, în esență, că lipsa
resurselor financiare, ca urmare a neasigurării finanțării producției de apă
grea, nu constituie un motiv de înlăturare a obligației bugetar-fiscale, care
revine pârâtei conform legii.
Și această ultimă hotărâre a fost
atacată de către regia autonomă, cu recurs.
Recurenta a reiterat susținerea
făcută în recursul jurisdicțional, arătând că neplata impozitului pe salarii
s-a datorat exclusiv inexistenței disponibilităților bănești, necesare pentru
desfășurarea activității în anul 1999.
S-a cerut admiterea recursului și
casarea hotărârilor pronunțate de organele Curții de Conturi, iar în fond,
respingerea sesizării Procurorului financiar.
Critica este neîntemeiată.
Potrivit art. 8 alin. (3) din Legea
nr. 189/1998, privind finanțele publice locale și art. 32 alin. (2) din Legea
nr. 36/1999, unitatea plătitoare are obligația să vireze din impozitul pe venit
încasat la bugetul de stat, cote diferențiate la bugetul unității
administrativ-teritoriale, în a cărei rază își desfășoară activitatea, precum
și la bugetul județean.
Neplata cotelor de impozit datorate,
constituie abatere fiscală și se sancționează conform art. 77 alin. (1) din Legea
nr. 72/1996, privind finanțele publice, cu plata unor majorări de întârziere.
În condițiile unui raport juridic cu
caracter bugetar-fiscal, obligația fiscală generată de acesta decurge din lege
sau un alt act normativ cu valoare de lege, care instituie și reglementează
venitul la bugetele de stat și locale.
Neexecutarea la termen a acelei
obligații atrage răspunderea unității plătitoare, care implică atât plata
impozitului propriu-zis, cât și a majorărilor de întârziere și penalizărilor
aferente.
Așa cum corect s-a reținut în
decizia atacată, împrejurarea că regia autonomă recurentă nu a dispus de
resurse financiare, din cauza neasigurării finanțării producției de apă grea,
nu poate constitui un temei pentru înlăturarea obligației bugetare, care are
caracter legal.
În sfârșit, nici faptul achitării
ulterioare a unei părți din creanțele fiscale menționate în actul de sesizare,
dovedit cu înscrisurile noi depuse de regie, în recurs, nu justifică măsura
reformării soluției criticate, care se vădește legală și temeinică.
Față de considerentele expuse,
urmează a se respinge recursul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de R.A.
A.N. Drobeta Turnu-Severin, împotriva deciziei nr. 42 din 19 ianuarie 2001, a
Curții de Conturi, secția jurisdicțională, ca nefondat.
Pronunțată în ședință publică,
astăzi 4 martie 2003.