ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 04.03.2003

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 838/2003

HOTĂRÂRE
04.03.2003
CAMERĂ
contencios
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 838/2003 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2003)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința nr. 212 din 14

noiembrie 2000, Colegiul jurisdicțional Mehedinți al Curții de Conturi a admis

actul de sesizare formulat de Procurorul financiar și a obligat pe pârâta R.A.

A.N., sucursala R.T. Drobeta Turnu Severin, să plătească la bugetul local al comunei

Izvorul Bârzii, următoarele sume de bani:

- 6.392.688.732 lei, cu titlu de

impozit pe salarii;

- 5.336.847.323 lei, majorări de

întârziere aferente calculate până la 8 iunie 2000 și în continuare, până la

stingerea efectivă a debitului;

- 639.268.873 lei, cu titlu de

penalizări.

Colegiul jurisdicțional a reținut că

sucursala menționată a regiei autonome nu a virat la bugetul local comunal,

cotele datorate din impozitul pe salarii, în perioada 1 ianuarie – 31 decembrie

1999.

În aceste condiții, organele de

control financiar au calculat majorări de întârziere aferente impozitului și

penalizări, conform normelor cuprinse în O.G. nr. 53/1997, aprobată și

modificată prin Legea nr. 258/1998. S-au invocat, totodată, dispozițiile Legii

bugetare nr. 36/1999 și cele conținute în O.G. nr. 11/1996, privind executarea

creanțelor bugetare, aprobată și modificată prin Legea nr. 108/1996.

Împotriva sentinței a declarat

recurs jurisdicțional R.A. A.N. Drobeta Turnu Severin.

Curtea de Conturi a României, secția

jurisdicțională, prin decizia nr.4 2 din 19 ianuarie 2001, a respins recursul

jurisdicțional, ca nefondat.

S-a reținut, în esență, că lipsa

resurselor financiare, ca urmare a neasigurării finanțării producției de apă

grea, nu constituie un motiv de înlăturare a obligației bugetar-fiscale, care

revine pârâtei conform legii.

Și această ultimă hotărâre a fost

atacată de către regia autonomă, cu recurs.

Recurenta a reiterat susținerea

făcută în recursul jurisdicțional, arătând că neplata impozitului pe salarii

s-a datorat exclusiv inexistenței disponibilităților bănești, necesare pentru

desfășurarea activității în anul 1999.

S-a cerut admiterea recursului și

casarea hotărârilor pronunțate de organele Curții de Conturi, iar în fond,

respingerea sesizării Procurorului financiar.

Critica este neîntemeiată.

Potrivit art. 8 alin. (3) din Legea

nr. 189/1998, privind finanțele publice locale și art. 32 alin. (2) din Legea

nr. 36/1999, unitatea plătitoare are obligația să vireze din impozitul pe venit

încasat la bugetul de stat, cote diferențiate la bugetul unității

administrativ-teritoriale, în a cărei rază își desfășoară activitatea, precum

și la bugetul județean.

Neplata cotelor de impozit datorate,

constituie abatere fiscală și se sancționează conform art. 77 alin. (1) din Legea

nr. 72/1996, privind finanțele publice, cu plata unor majorări de întârziere.

În condițiile unui raport juridic cu

caracter bugetar-fiscal, obligația fiscală generată de acesta decurge din lege

sau un alt act normativ cu valoare de lege, care instituie și reglementează

venitul la bugetele de stat și locale.

Neexecutarea la termen a acelei

obligații atrage răspunderea unității plătitoare, care implică atât plata

impozitului propriu-zis, cât și a majorărilor de întârziere și penalizărilor

aferente.

Așa cum corect s-a reținut în

decizia atacată, împrejurarea că regia autonomă recurentă nu a dispus de

resurse financiare, din cauza neasigurării finanțării producției de apă grea,

nu poate constitui un temei pentru înlăturarea obligației bugetare, care are

caracter legal.

În sfârșit, nici faptul achitării

ulterioare a unei părți din creanțele fiscale menționate în actul de sesizare,

dovedit cu înscrisurile noi depuse de regie, în recurs, nu justifică măsura

reformării soluției criticate, care se vădește legală și temeinică.

Față de considerentele expuse,

urmează a se respinge recursul, ca nefondat.

Respinge recursul declarat de R.A.

A.N. Drobeta Turnu-Severin, împotriva deciziei nr. 42 din 19 ianuarie 2001, a

Curții de Conturi, secția jurisdicțională, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 4 martie 2003.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2004-04-20
0,97
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1496/2004
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 211 din 14 noiembrie 2001, Colegiul jurisdicțional Mehedinți a admis actul de sesizare nr. 9043/25D/2000 al Procurorului financiar de pe
ÎCCJ
0,95
ÎCCJ, decizie (scj.ro #85334)
Impozite. Regie autonomă. Lipsa de resurse financiare Faptul că regia autonomă nu a dispus de resuse financiare din cauza neasigurării finanțării producției, nu poate constitui un temei pentru înlăturarea obligației bugetare (Secția de cont
ÎCCJ 2003-03-10
0,94
ÎCCJ, Decizia nr. 45/2003
reținut că sucursala R.-T. Halânga din cadrul R.A.A.N. Drobeta Turnu Severin trebuia să plătească impozite, în anii 1997 și 1998, pentru construcțiile sale speciale. În concluzie, relevându-se că unitatea menționată nu datorează bugetului l
ÎCCJ 2003-04-17
0,93
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1606/2003
astfel încât s-a stabilit nelegal să nu i se restituie T.V.A. în sumă de 1.330.298.468 lei și i s-au calculat majorări de întârziere în sumă de 739.432.272 lei. Reclamanta a mai arătat că a formulat obiecțiuni împotriva acestei măsuri, iar
ÎCCJ
0,93
ÎCCJ, decizie (scj.ro #85563)
Autonomă pentru Activități Nucleare, Sucursala R-T Halânga și Regia Autonomă pentru Activități Nucleare Drobeta Turnu Severin împotriva deciziei nr.23 din 16 ianuarie 2001 a Curții de Conturi, Secția Jurisdicțională. împotriva acestei din u
Sursă