ÎCCJ, Decizia nr. 45/2003

Asupra recursului în anulare de

față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin actul de sesizare nr. 688/1999/11D/2000

din 28 februarie 2000, procurorul financiar de pe lângă Camera Județeană de

Conturi Mehedinți a solicitat obligarea R.A.A.N., sucursala R.-T. Halânga, la

plata sumei de 5.826.528.595 lei către Bugetul local al comunei Izvorul Bârzii,

din care 2.243.323.638 lei cu titlu de impozit pe clădiri, iar 3.583.204.964

lei reprezentând majorări de întârziere, pentru nevirarea obligațiilor fiscale

la termen în perioada 1997-1998.

Colegiul jurisdicțional Mehedinți al

Curții de Conturi, prin sentința nr. 178 din 4 octombrie 2000, a admis

sesizarea și a obligat R.A.A.N. să plătească, pentru sucursala R.-T. Halânga,

în contul bugetului local al comunei Izvorul Bârzii, suma de 5.826.528.595 lei,

din care 2.243.323.621 lei cu titlu de impozit pe clădiri nevirat în perioada

1997-1998, iar 3.583.204.964 lei reprezentând majorări de întârziere pentru

nevirarea la termen a acestei obligații fiscale.

S-a reținut că, pentru anii 1997 și

1998, R.A.A.N., sucursala R.-T. Halânga, nu a inclus în declarațiile de

impunere totalitatea mijloacelor fixe supuse impozitului pe clădiri.

S-a mai reținut că, datorită acestei

omisiuni privind declararea obligatorie a mijloacelor fixe, unitatea menționată

a plătit impozitul pe clădiri diminuat în mod nejustificat cu 1.013.049.175 lei

pe anul 1997 și cu 1.230.274.463 lei pe anul 1998, pentru neachitarea cărora

s-au calculat majorări în sumă totală de 3.583.204.964 lei.

S-a motivat că, în urma modificării

aduse Legii nr. 27/1994 prin O.G. nr. 24/1995, categoria clădirilor nesupuse

impozitului a fost restrânsă la cele menționate în Anexa nr. 2 a legii, astfel

că au devenit impozabile și construcțiile speciale, pentru care nu s-au plătit

impozite de sucursala R.-T. Halânga.

Recursurile jurisdicționale

declarate de cele două regii autonome au fost respinse prin decizia nr. 23 din

16 ianuarie 2001 a secției jurisdicționale a Curții de Conturi.

Prin decizia nr. 2895 din 28 septembrie

2001, Curtea Supremă de Justiție, secția de contencios administrativ, a respins

recursurile declarate de R.A.A.N., sucursala R.-T. Halânga și R.A.A.N. Drobeta

Turnu Severin împotriva deciziei nr. 23 din 16 ianuarie 2001 a Curții de

Conturi, secția jurisdicțională.

Împotriva acestei din urmă decizii,

procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție a

declarat recurs în anulare.

Invocându-se temeiul înscris în art.

330 pct. 2 C. proc. civ., s-a învederat că prin decizia atacată s-a produs o

încălcare esențială a legii, ce a determinat o soluționare greșită a cauzei pe

fond.

În acest sens, s-a susținut, în

esență, că organele de control și-au întemeiat constatările pe dispoziții

legale care au intrat în vigoare după anul 1998, astfel că în mod greșit s-a

reținut că sucursala R.-T. Halânga din cadrul R.A.A.N. Drobeta Turnu Severin

trebuia să plătească impozite, în anii 1997 și 1998, pentru construcțiile sale

speciale.

În concluzie, relevându-se că

unitatea menționată nu datorează bugetului local al comunei Izvorul Bârzii

sumele stabilite de organele de control,s-a cerut casarea deciziei atacate, admiterea

recursurilor declarate de cele două regii autonome, casarea hotărârilor

pronunțate de secția jurisdicțională a Curții de Conturi și de Colegiul jurisdicțional

Mehedinți al Curții de Conturi, precum și anularea procesului verbal încheiat la

9 decembrie 1999 de organele de control ale Camerei de Conturi Mehedinți.

Recursul în anulare este fondat.

Prin procesul-verbal din 9 decembrie

1999, controlorii financiari I.A. și P.C., din cadrul Camerei de Conturi a

județului Mehedinți, au constatat că R.A.A.N., sucursala R.-T. Halânga, nu a

cuprins în declarațiile de impunere, întocmite și depuse la organele fiscale

teritoriale pentru anii 1997 și 1998, unele categorii de construcții aflate în

evidența contabilă a acestei unități.

Prin același proces-verbal s-a ajuns

la concluzia că unitatea controlată datora bugetului local suma de

5.826.528.595 lei reprezentând impozit pe anii 1997 și 1998, pentru

construcțiile speciale ce trebuiau incluse în declarațiile de impunere potrivit

art. 2 din O.G. nr. 68/1997, precum și majorările aferente pentru neachitarea

acestuia la timp.

Această concluzie, însă, se bazează

pe dispoziții legale care au intrat în vigoare ulterior perioadei pentru care

organele de control au constatat că trebuia plătit impozit, pentru construcțiile

speciale, la bugetul local.

Astfel, în art. 75

1

din

Legea nr. 27/1994, introdus în această lege prin O.U.G. nr. 61/1997, s-a

prevăzut că „pentru impozitele și taxele locale datorate până la data de 31

decembrie 1997 inclusiv … se aplică legislația în vigoare până la această

dată".

În raport cu această reglementare,

în perioada 31 decembrie 1956 - 31 decembrie 1997 erau aplicabile dispozițiile

din Anexa nr. 2 a Legii nr. 27/1994, ale art. 10 alin. (2) din H.G. nr. 506/1994

și cele ale H.G. nr. 266/1994.

Or, potrivit acestor dispoziții, sucursala

R.-T. Halânga nu avea îndatorirea să includă, în declarația de impozit pe anul

1997, construcțiile sale speciale specificate în balanța analitică, încât în

mod greșit s-a ajuns la concluzia că unitatea menționată ar datora bugetului

local impozite de 1.013.049.175 lei pe anul 1997 și majorări, la această sumă,

de 557.759.548 lei.

În această privință, este de

observat că prin Legea nr. 27 din 17 mai 1994 s-a prevăzut scutirea de impozit

pentru clădirile menționate în Anexa 2 a acestei legi, iar prin pct. 10 alin.

(2) din Normele aprobate prin H.G. nr. 506/1994 s-a stabilit că sunt scutite de

impozit construcțiile speciale definite astfel în clasificația din Grupa a 2-a a

Catalogului aprobat prin H.G. nr. 266/1994, grupă din care fac parte și

construcțiile speciale ale unității menționate.

Este adevărat că, potrivit art. VI alin.

(2) din O.G. nr. 24/1995, au intrat în vigoare, la 1 ianuarie 1996,

modificările aduse art. 53 din Legea nr. 27/1994 prin art. II pct. 14 din

aceeași ordonanță, dar acestea nu se referă la impozitele locale, ci la

contribuabilii persoane fizice.

Totodată, în raport cu modificările

ce i s-au adus prin art. II pct. 2 din aceeași ordonanță, intrate în vigoare,

conform art. VI alin. (3), începând cu data de 1 septembrie 1995, art. 8 alin.

(2) din Legea nr. 27/1994 i s-a dat următorul cuprins: „Lista clădirilor și

construcțiilor care nu sunt supuse impozitului pe clădiri este redată în Anexa

nr. 2".

Or, din moment ce această anexă a

fost în vigoare până la 31 decembrie 1998, fiind înlocuită printr-o nouă Anexă

nr. 2, de O.U.G. nr. 62/1998 (M. Of., nr. 517/30.12.1998), se impunea să se

constate de organele de control că, pentru construcțiile sale speciale,

unitatea respectivă nu a datorat impozite la bugetul local nici pe anul 1997 și

nici pe anul 1998.

De altfel, prin art. I pct. 16,

coroborat cu art. II alin. (1) din O.G. nr. 61/1997 (M. Of., nr. 226/30.08.1997),

art. 53 din Legea nr. 27/1994 a fost abrogat începând cu data de 1 ianuarie

1998, Guvernul fiind obligat să publice până la acea dată noi norme de calcul a

impozitelor.

Pe de altă parte, prin O.G. nr. 68/1997

(M. Of., nr. 227/30.08.1997), republicată la 24 martie 1999, s-au stabilit

datele ce trebuiau declarate pentru stabilirea impozitului, fără a se face vreo

referire la obligația de menționare, în acest scop, a construcțiilor speciale.

În fine, prin art. IV din O.U.G. nr.

84/1997 s-a dispus republicarea Legii nr. 27/1994 privind impozitele și taxele

locale, cu modificările și completările ulterioare, ceea ce s-a realizat abia

la 22 iulie 1998, fără a se da, însă, un alt conținut Anexei nr. 2.

Așa cum s-a arătat, abia prin O.U.G.

nr. 62/1998, publicată la 30 decembrie 1998, a fost adoptată o nouă Anexă nr. 2

la Legea nr. 27/1994, având conținut diferit de cel al anexei anterioare, dar

prevederile din această nouă anexă nu puteau fi aplicate retroactiv.

În atare situație, pentru

construcțiile speciale, astfel cum au fost stabilite în clasificația din Grupa

2 a Catalogului aprobat prin H.G. nr. 266/1994, a operat, în anii 1997 și 1998,

scutirea de impozite prevăzută la pct. 10 alin. (2) din Normele aprobate prin H.G.

nr. 266/1994.

Așa fiind, se constată că numai prin

încălcarea prevederilor legale la care s-a făcut referire s-a reținut că sucursala

R.-T. Halânga a R.A.A.N. Drobeta Turnu Severin ar fi datorat impozite pe anii

1997 și 1998, pentru construcțiile sale speciale, bugetului local al comunei

Izvorul Bârzii.

În consecință, rezultând că s-a

produs o încălcare esențială a legii, ce a determinat soluționarea greșită a

cauzei pe fond, în temeiul art. 330 pct. 2 teza I și al art. 330

3

,

cu referire la art. 314 C. proc. civ., se va admite recursul în anulare și se

va casa decizia atacată. Ca urmare, se vor admite recursurile declarate în cauză

de cele două regii autonome și se vor casa hotărârile secției jurisdicționale

și a Colegiului jurisdicțional din cadrul Curții de Conturi, iar în fond se va

dispune respingerea sesizării procurorului financiar de pe lângă Camera de

Conturi Mehedinți.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul în anulare declarat

de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție

împotriva deciziei nr. 2895 din 28 septembrie 2001 a Curții Supreme de Justiție,

secția de contencios administrativ.

Casează decizia atacată.

Admite recursurile declarate de R.A.A.N.,

sucursala R.-T. Halânga și R. Drobeta Turnu Severin.

Casează decizia nr. 23 din 16

ianuarie 2001 a Curții de Conturi a României, secția jurisdicțională și

sentința nr. 178 din 4 octombrie 2000 a Colegiului jurisdicțional Mehedinți al

Curții de Conturi, iar în fond respinge sesizarea procurorului financiar de pe

lângă Camera Județeană de Conturi Mehedinți înregistrată sub nr. 688/1999/11D/2000

din 28 februarie 2000.

Pronunțată, în ședință publică, azi

10 martie 2003.