ÎCCJ, Decizia nr. 45/2003

Asupra recursului în anulare de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin actul de sesizare nr. 688/1999/11D/2000 din 28 februarie 2000, procurorul financiar de pe lângă Camera Județeană de Conturi Mehedinți a solicitat obligarea R.A.A.N., sucursala R.-T. Halânga, la plata sumei de 5.826.528.595 lei către Bugetul local al comunei Izvorul Bârzii, din care 2.243.323.638 lei cu titlu de impozit pe clădiri, iar 3.583.204.964 lei reprezentând majorări de întârziere, pentru nevirarea obligațiilor fiscale la termen în perioada 1997-1998. Colegiul jurisdicțional Mehedinți al Curții de Conturi, prin sentința nr. 178 din 4 octombrie 2000, a admis sesizarea și a obligat R.A.A.N. să plătească, pentru sucursala R.-T.

Halânga, în contul bugetului local al comunei Izvorul Bârzii, suma de 5.826.528.595 lei, din care 2.243.323.621 lei cu titlu de impozit pe clădiri nevirat în perioada 1997-1998, iar 3.583.204.964 lei reprezentând majorări de întârziere pentru nevirarea la termen a acestei obligații fiscale. S-a reținut că, pentru anii 1997 și 1998, R.A.A.N., sucursala R.-T. Halânga, nu a inclus în declarațiile de impunere totalitatea mijloacelor fixe supuse impozitului pe clădiri. S-a mai reținut că, datorită acestei omisiuni privind declararea obligatorie a mijloacelor fixe, unitatea menționată a plătit impozitul pe clădiri diminuat în mod nejustificat cu 1.013.049.175 lei pe anul 1997 și cu 1.230.274.463 lei pe anul 1998, pentru neachitarea cărora s-au calculat majorări în sumă totală de 3.583.204.964 lei.

S-a motivat că, în urma modificării aduse Legii nr. 27/1994 prin O.G. nr. 24/1995, categoria clădirilor nesupuse impozitului a fost restrânsă la cele menționate în Anexa nr. 2 a legii, astfel că au devenit impozabile și construcțiile speciale, pentru care nu s-au plătit impozite de sucursala R.-T. Halânga. Recursurile jurisdicționale declarate de cele două regii autonome au fost respinse prin decizia nr. 23 din 16 ianuarie 2001 a secției jurisdicționale a Curții de Conturi. Prin decizia nr. 2895 din 28 septembrie 2001, Curtea Supremă de Justiție, secția de contencios administrativ, a respins recursurile declarate de R.A.A.N., sucursala R.-T. Halânga și R.A.A.N. Drobeta Turnu Severin împotriva deciziei nr. 23 din 16 ianuarie 2001 a Curții de Conturi, secția jurisdicțională.

Împotriva acestei din urmă decizii, procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție a declarat recurs în anulare. Invocându-se temeiul înscris în art. 330 pct. 2 C. proc. civ., s-a învederat că prin decizia atacată s-a produs o încălcare esențială a legii, ce a determinat o soluționare greșită a cauzei pe fond. În acest sens, s-a susținut, în esență, că organele de control și-au întemeiat constatările pe dispoziții legale care au intrat în vigoare după anul 1998, astfel că în mod greșit s-a reținut că sucursala R.-T. Halânga din cadrul R.A.A.N. Drobeta Turnu Severin trebuia să plătească impozite, în anii 1997 și 1998, pentru construcțiile sale speciale.

În concluzie, relevându-se că unitatea menționată nu datorează bugetului local al comunei Izvorul Bârzii sumele stabilite de organele de control,s-a cerut casarea deciziei atacate, admiterea recursurilor declarate de cele două regii autonome, casarea hotărârilor pronunțate de secția jurisdicțională a Curții de Conturi și de Colegiul jurisdicțional Mehedinți al Curții de Conturi, precum și anularea procesului verbal încheiat la 9 decembrie 1999 de organele de control ale Camerei de Conturi Mehedinți. Recursul în anulare este fondat. Prin procesul-verbal din 9 decembrie 1999, controlorii financiari I.A. și P.C., din cadrul Camerei de Conturi a județului Mehedinți, au constatat că R.A.A.N., sucursala R.-T.

Halânga, nu a cuprins în declarațiile de impunere, întocmite și depuse la organele fiscale teritoriale pentru anii 1997 și 1998, unele categorii de construcții aflate în evidența contabilă a acestei unități. Prin același proces-verbal s-a ajuns la concluzia că unitatea controlată datora bugetului local suma de 5.826.528.595 lei reprezentând impozit pe anii 1997 și 1998, pentru construcțiile speciale ce trebuiau incluse în declarațiile de impunere potrivit art. 2 din O.G. nr. 68/1997, precum și majorările aferente pentru neachitarea acestuia la timp. Această concluzie, însă, se bazează pe dispoziții legale care au intrat în vigoare ulterior perioadei pentru care organele de control au constatat că trebuia plătit impozit, pentru construcțiile speciale, la bugetul local.

Astfel, în art. 75 1 din Legea nr. 27/1994, introdus în această lege prin O.U.G. nr. 61/1997, s-a prevăzut că „pentru impozitele și taxele locale datorate până la data de 31 decembrie 1997 inclusiv … se aplică legislația în vigoare până la această dată". În raport cu această reglementare, în perioada 31 decembrie 1956 - 31 decembrie 1997 erau aplicabile dispozițiile din Anexa nr. 2 a Legii nr. 27/1994, ale art. 10 alin. (2) din H.G. nr. 506/1994 și cele ale H.G. nr. 266/1994. Or, potrivit acestor dispoziții, sucursala R.-T. Halânga nu avea îndatorirea să includă, în declarația de impozit pe anul 1997, construcțiile sale speciale specificate în balanța analitică, încât în mod greșit s-a ajuns la concluzia că unitatea menționată ar datora bugetului local impozite de 1.013.049.175 lei pe anul 1997 și majorări, la această sumă, de 557.759.548 lei.

În această privință, este de observat că prin Legea nr. 27 din 17 mai 1994 s-a prevăzut scutirea de impozit pentru clădirile menționate în Anexa 2 a acestei legi, iar prin pct. 10 alin. (2) din Normele aprobate prin H.G. nr. 506/1994 s-a stabilit că sunt scutite de impozit construcțiile speciale definite astfel în clasificația din Grupa a 2-a a Catalogului aprobat prin H.G. nr. 266/1994, grupă din care fac parte și construcțiile speciale ale unității menționate. Este adevărat că, potrivit art. VI alin. (2) din O.G. nr. 24/1995, au intrat în vigoare, la 1 ianuarie 1996, modificările aduse art. 53 din Legea nr. 27/1994 prin art. II pct. 14 din aceeași ordonanță, dar acestea nu se referă la impozitele locale, ci la contribuabilii persoane fizice.

Totodată, în raport cu modificările ce i s-au adus prin art. II pct. 2 din aceeași ordonanță, intrate în vigoare, conform art. VI alin. (3), începând cu data de 1 septembrie 1995, art. 8 alin. (2) din Legea nr. 27/1994 i s-a dat următorul cuprins: „Lista clădirilor și construcțiilor care nu sunt supuse impozitului pe clădiri este redată în Anexa nr. 2". Or, din moment ce această anexă a fost în vigoare până la 31 decembrie 1998, fiind înlocuită printr-o nouă Anexă nr. 2, de O.U.G. nr. 62/1998 (M. Of., nr. 517/30.12.1998), se impunea să se constate de organele de control că, pentru construcțiile sale speciale, unitatea respectivă nu a datorat impozite la bugetul local nici pe anul 1997 și nici pe anul 1998. De altfel, prin art. I pct. 16, coroborat cu art. II alin. (1) din O.G.

nr. 61/1997 (M. Of., nr. 226/30.08.1997), art. 53 din Legea nr. 27/1994 a fost abrogat începând cu data de 1 ianuarie 1998, Guvernul fiind obligat să publice până la acea dată noi norme de calcul a impozitelor. Pe de altă parte, prin O.G. nr. 68/1997 (M. Of., nr. 227/30.08.1997), republicată la 24 martie 1999, s-au stabilit datele ce trebuiau declarate pentru stabilirea impozitului, fără a se face vreo referire la obligația de menționare, în acest scop, a construcțiilor speciale. În fine, prin art. IV din O.U.G. nr. 84/1997 s-a dispus republicarea Legii nr. 27/1994 privind impozitele și taxele locale, cu modificările și completările ulterioare, ceea ce s-a realizat abia la 22 iulie 1998, fără a se da, însă, un alt conținut Anexei nr. 2. Așa cum s-a arătat, abia prin O.U.G.

nr. 62/1998, publicată la 30 decembrie 1998, a fost adoptată o nouă Anexă nr. 2 la Legea nr. 27/1994, având conținut diferit de cel al anexei anterioare, dar prevederile din această nouă anexă nu puteau fi aplicate retroactiv. În atare situație, pentru construcțiile speciale, astfel cum au fost stabilite în clasificația din Grupa 2 a Catalogului aprobat prin H.G. nr. 266/1994, a operat, în anii 1997 și 1998, scutirea de impozite prevăzută la pct. 10 alin. (2) din Normele aprobate prin H.G. nr. 266/1994. Așa fiind, se constată că numai prin încălcarea prevederilor legale la care s-a făcut referire s-a reținut că sucursala R.-T. Halânga a R.A.A.N. Drobeta Turnu Severin ar fi datorat impozite pe anii 1997 și 1998, pentru construcțiile sale speciale, bugetului local al comunei Izvorul Bârzii.

În consecință, rezultând că s-a produs o încălcare esențială a legii, ce a determinat soluționarea greșită a cauzei pe fond, în temeiul art. 330 pct. 2 teza I și al art. 330 3 , cu referire la art. 314 C. proc. civ., se va admite recursul în anulare și se va casa decizia atacată. Ca urmare, se vor admite recursurile declarate în cauză de cele două regii autonome și se vor casa hotărârile secției jurisdicționale și a Colegiului jurisdicțional din cadrul Curții de Conturi, iar în fond se va dispune respingerea sesizării procurorului financiar de pe lângă Camera de Conturi Mehedinți.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul în anulare declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție împotriva deciziei nr. 2895 din 28 septembrie 2001 a Curții Supreme de Justiție, secția de contencios administrativ. Casează decizia atacată. Admite recursurile declarate de R.A.A.N., sucursala R.-T. Halânga și R. Drobeta Turnu Severin. Casează decizia nr. 23 din 16 ianuarie 2001 a Curții de Conturi a României, secția jurisdicțională și sentința nr. 178 din 4 octombrie 2000 a Colegiului jurisdicțional Mehedinți al Curții de Conturi, iar în fond respinge sesizarea procurorului financiar de pe lângă Camera Județeană de Conturi Mehedinți înregistrată sub nr. 688/1999/11D/2000 din 28 februarie 2000. Pronunțată, în ședință publică, azi 10 martie 2003.