ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 250/2003

Asupra recursului se rețin următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul București, sub nr. 9647/2000, T.A. a solicitat instanței ca, prin sentința ce o va da, în contradictoriu cu SC B.G.R. SA, să constate executarea necorespunzătoare a contractului de comodat, obligarea pârâtei la plata sumei de 820 dolari S.U.A., echivalent în lei, la cursul de schimb valutar al B.N.R. din ziua plății sau să fie obligată pârâta la restituirea sumei de bani constituită cu titlu de garanție contractuală, suma să fie reactualizată în funcție de indicele de inflație pentru anii 1999 – 2000.

Tribunalul București, prin sentința civilă nr. 781 din 5 februarie 2001, a admis acțiunea și a obligat pârâta la plata sumei de 26.410.146 lei, cu titlu de daune-interese, și la 1.925.000 lei cheltuieli de judecată, reținând că, prin contract, pârâta s-a obligat ca, în situația rezilierii acestuia, să restituie garanția constituită, restituind suma de 1.750 dolari S.U.A., dar la valoarea anului 1998.

Modalitatea de echivalare stabilită fiind, însă, data plății.

Curtea de Apel București, prin decizia civilă nr. 913 din 7 iunie 2001, a anulat, ca netimbrată, cererea de majorare a pretențiilor formulată de reclamantă și a respins, ca nefondat, apelul pârâtei declarat împotriva sentinței sus menționate.

SC B.G.R. SA a declarat recurs împotriva deciziei, invocând dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

În dezvoltarea recursului, se arată că instanțele au dat o interpretare greșită clauzelor contractului, încălcându-se astfel dispozițiile art. 969 C. civ. Garanția ce trebuia restituită privește suma primită la încheierea contractului, respectiv, 17.087.875 lei, care a fost achitată.

Recursul a fost admis pentru următoarele motive:

Potrivit dispozițiilor art. 969 C. civ., convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante, iar potrivit dispozițiilor art. 983 C. civ., când este îndoială, convenția se interpretează în favoarea celui ce se obligă.

În baza contractului de comodat încheiat între părți, la data de 16 septembrie 1998, pentru bunul primit în folosință, reclamanta a constituit o garanție reprezentând contravaloarea a 1.750 dolari S.U.A., modalitatea de plată fiind în numerar, în lei, la cursul B.N.R. din ziua plății (art. 6 din contract).

Potrivit dispozițiilor art. 8 din același act, în caz de reziliere, proprietarul, adică pârâta, va restitui clientului (reclamantei) garanția contractuală care a fost constituită (dosar fond).

Având în vedere clauza inserată în art. 8 din contract, chiar făcând abstracție de dispozițiile art. 983 C. civ., rezultă indiscutabil că pârâta, la rezilierea contractului, s-a obligat să restituie reclamantei garanția care a fost constituită, „respectiv, suma în lei” primită la data încheierii contractului.

Rezultă din cele reținute că instanțele, numai printr-o greșită interpretare a clauzelor contractului și, respectiv, a dispozițiilor legale mai sus menționate, au admis acțiunile și, respectiv, au respins, ca nefondat, apelul pârâtei.

Pentru motivele arătate a fost admis recursul, s-a modificat decizia, admițându-se apelul pârâtei, sentința a fost schimbată și s-a respins acțiunea, cu 5.000.000 lei cheltuieli de judecată în sarcina reclamantei, având în vedere dispozițiile art. 275 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite, recursul declarat de pârâta SC B.G.R. SA București, împotriva deciziei nr. 913 din 7 iunie 2001 a Curții de Apel București, secția VI-a comercială.

Modifică decizia, admite apelul declarat de pârâtă, schimbă în tot sentința civilă nr. 78 din 2001 a Tribunalului București, în sensul că respinge acțiunea ca nefondată, obligă intimata la plata sumei de 5.000.000 lei cheltuieli de judecată către recurente.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 22 ianuarie 2003.