ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4180/2003

Asupra recursului

de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

La data de 3 mai 2000 reclamanta S.C. M. S.A. a

chemat în judecată pe pârâtul P.G. pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța

să fie obligată la plata sumei de 705 USD în echivalent în lei la cursul

oficial BNR din ziua plății, cu cheltuieli de judecată.

Tribunalul București, secția comercială, prin

sentința civilă nr. 3602 din 7 iunie 2000 a admis acțiunea reclamantei și a

obligat pe pârât la plata sumei de 705 USD în echivalent în lei la cursul

oficial BNR din ziua plății. A anulat ca netimbrată cererea de chemare în garanție

a numitului B.G.

Pentru a pronunța această hotărâre instanța de

fond a reținut că în baza contractului de prestări servicii pentru persoane

fizice C. G.S.M. nr. 027421 din 10 iulie 1997 și a contractului de adeziune

reclamanta a prestat pentru pârât servicii de telefonie mobilă în perioada

iunie 1998- septembrie 1998 conform facturilor depuse în copie, la dosar.

Întrucât pârâtul nu a achitat contravaloarea acestor servicii și nici nu a

făcut dovada celor susținute prin întâmpinare, instanța a admis acțiunea.

Apelul declarat de pârâtul P.G. împotriva

acestei hotărâri a fost respins ca nefondat de Curtea de Apel București, secția

VI-a comercială, prin decizia nr. 217 din 19 februarie 2001.

Împotriva acestei ultime hotărâri a declarat

recurs, în termen legal, motivat și timbrat pârâtul P.G. criticând-o pentru

nelegalitate și netemeinicie, susținând, în esență că ambele instanțe au

încălcat normele de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 105

alin. (2) C. proc. civ. întrucât instanțele au judecat cauza fără citarea

persoanei „chemate în garanție”, care putea face dovada achitării debitului și

că ambele hotărâri se întemeiază pe o greșeală gravă de fapt decurgând dintr-o

apreciere eronată a probelor administrate și anume notificările 1708 din 28

aprilie 1999 și 4503 din 29 octombrie 1999 trimise reclamantei prin care a

recunoscut debitul de 6.100.700 lei (24 USD) prevăzut în factura CNX nr. 1476057.

Mai susține recurentul că suma a fost majorată artificial și au apărut facturi

totalizând suma de 705 USD, când, în realitate, de la prima notificare trebuia

sistată furnizarea de servicii.

În consecință, în temeiul art. 304 pct. și 11 C.

proc. civ. solicită admiterea recursului, așa cum a fost formulat și motivat,

casarea deciziei atacate, desființarea sentinței civile nr. 3602 din 7 iunie

2000 a Tribunalului Municipiului București, secția comercială, și rejudecarea

cauzei la instanța de fond.

Recursul este nefondat pentru următoarele

considerente:

Din examinarea actelor de la dosar prin prisma

motivelor de recurs și a dispozițiilor legale incidente cauzei rezultă că

instanța de apel în mod corect a apreciat actul juridic dedus judecății și

probatoriile administrate în cauză și că nu au încălcat normele de procedură,

prin necitarea chematului în garanție B.G., prevăzute sub sancțiunea nulității

de art. 105 C. proc. civ., neefectuând o analiză temeinică și integrală a

probelor administrate în cauză, astfel că, criticile formulate de recurent nu

întrunesc condițiile prevăzute de art. 304 pct. 5 C. proc. civ. pentru

reformarea hotărârii atacate (art. 304 pct. 11 C. proc. civ. fiind abrogat).

Din analiza dosarului de la instanța de fond cât

și din apel se constată că procedura de citare cu chematul în garanție B.G. a

fost legal îndeplinită, astfel că această critică fiind neîntemeiată, urmează a

fi respinsă ca atare.

De asemenea și al doilea motiv de recurs este

neîntemeiat, întrucât notificările menționate de recurent prin care a comunicat

reclamantei că i s-a sustras aparatul telefonic au fost apreciate de instanța

de judecată, dar pârâtul recurent a dovedit multă pasivitate, neprezentându-se

în instanță pentru a propune probatoriile în apărare cât și pentru a timbra

cererea de chemare în garanție a numitului B.G.

De altfel, în recurs, s-a primit de la Biroul

Individual Executor Judecătoresc S.D. adresa din 4 septembrie 2002 dosar

executare nr. 570/2001 prin care se face cunoscut Primăriei sector 3, Direcția

Taxe și Impozite, că „datorită achitării debitului către S.C. M. S.A. de către P.G.

să se procedeze la radierea interdicției de vânzare ce a fost instituită asupra

acestuia”.

Pentru cele ce preced, Curtea, în temeiul art. 312

C. proc. civ. va respinge, ca nefondat recursul declarat de pârâtul P.G.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat, recursul

declarat de pârâtul P.G. împotriva deciziei nr. 217 din 19 februarie 2001 a

Curții de Apel București, secția comercială.

Irevocabilă.

Pronunțata în ședință publică,

astăzi 4 noiembrie 2003.