ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4180/2003

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: La data de 3 mai 2000 reclamanta S.C. M. S.A. a chemat în judecată pe pârâtul P.G. pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligată la plata sumei de 705 USD în echivalent în lei la cursul oficial BNR din ziua plății, cu cheltuieli de judecată. Tribunalul București, secția comercială, prin sentința civilă nr. 3602 din 7 iunie 2000 a admis acțiunea reclamantei și a obligat pe pârât la plata sumei de 705 USD în echivalent în lei la cursul oficial BNR din ziua plății. A anulat ca netimbrată cererea de chemare în garanție a numitului B.G. Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut că în baza contractului de prestări servicii pentru persoane fizice C. G.S.M.

nr. 027421 din 10 iulie 1997 și a contractului de adeziune reclamanta a prestat pentru pârât servicii de telefonie mobilă în perioada iunie 1998- septembrie 1998 conform facturilor depuse în copie, la dosar. Întrucât pârâtul nu a achitat contravaloarea acestor servicii și nici nu a făcut dovada celor susținute prin întâmpinare, instanța a admis acțiunea. Apelul declarat de pârâtul P.G. împotriva acestei hotărâri a fost respins ca nefondat de Curtea de Apel București, secția VI-a comercială, prin decizia nr. 217 din 19 februarie 2001. Împotriva acestei ultime hotărâri a declarat recurs, în termen legal, motivat și timbrat pârâtul P.G. criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând, în esență că ambele instanțe au încălcat normele de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 105 alin. (2) C. proc.

civ. întrucât instanțele au judecat cauza fără citarea persoanei „chemate în garanție”, care putea face dovada achitării debitului și că ambele hotărâri se întemeiază pe o greșeală gravă de fapt decurgând dintr-o apreciere eronată a probelor administrate și anume notificările 1708 din 28 aprilie 1999 și 4503 din 29 octombrie 1999 trimise reclamantei prin care a recunoscut debitul de 6.100.700 lei (24 USD) prevăzut în factura CNX nr. 1476057. Mai susține recurentul că suma a fost majorată artificial și au apărut facturi totalizând suma de 705 USD, când, în realitate, de la prima notificare trebuia sistată furnizarea de servicii. În consecință, în temeiul art. 304 pct. și 11 C. proc. civ. solicită admiterea recursului, așa cum a fost formulat și motivat, casarea deciziei atacate, desființarea sentinței civile nr. 3602 din 7 iunie 2000 a Tribunalului Municipiului București, secția comercială, și rejudecarea cauzei la instanța de fond.

Recursul este nefondat pentru următoarele considerente: Din examinarea actelor de la dosar prin prisma motivelor de recurs și a dispozițiilor legale incidente cauzei rezultă că instanța de apel în mod corect a apreciat actul juridic dedus judecății și probatoriile administrate în cauză și că nu au încălcat normele de procedură, prin necitarea chematului în garanție B.G., prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 105 C. proc. civ., neefectuând o analiză temeinică și integrală a probelor administrate în cauză, astfel că, criticile formulate de recurent nu întrunesc condițiile prevăzute de art. 304 pct. 5 C. proc. civ. pentru reformarea hotărârii atacate (art. 304 pct. 11 C. proc. civ. fiind abrogat).

Din analiza dosarului de la instanța de fond cât și din apel se constată că procedura de citare cu chematul în garanție B.G. a fost legal îndeplinită, astfel că această critică fiind neîntemeiată, urmează a fi respinsă ca atare. De asemenea și al doilea motiv de recurs este neîntemeiat, întrucât notificările menționate de recurent prin care a comunicat reclamantei că i s-a sustras aparatul telefonic au fost apreciate de instanța de judecată, dar pârâtul recurent a dovedit multă pasivitate, neprezentându-se în instanță pentru a propune probatoriile în apărare cât și pentru a timbra cererea de chemare în garanție a numitului B.G. De altfel, în recurs, s-a primit de la Biroul Individual Executor Judecătoresc S.D.

adresa din 4 septembrie 2002 dosar executare nr. 570/2001 prin care se face cunoscut Primăriei sector 3, Direcția Taxe și Impozite, că „datorită achitării debitului către S.C. M. S.A. de către P.G. să se procedeze la radierea interdicției de vânzare ce a fost instituită asupra acestuia”. Pentru cele ce preced, Curtea, în temeiul art. 312 C. proc. civ. va respinge, ca nefondat recursul declarat de pârâtul P.G.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge ca nefondat, recursul declarat de pârâtul P.G. împotriva deciziei nr. 217 din 19 februarie 2001 a Curții de Apel București, secția comercială. Irevocabilă. Pronunțata în ședință publică, astăzi 4 noiembrie 2003.