ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 754/2003

Asupra

recursului de față:

Din

examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

acțiunea înregistrată la 15 decembrie 2000, reclamanta S.C. M. S.A. București a

solicitat obligarea pârâtei G.C. la plata sumei de 502 USD în echivalent în lei

la cursul oficial al BNR din ziua plății, sumă reprezentând contravaloare

servicii telefonie mobilă, cu cheltuieli de judecată.

Tribunalul

București, prin sentința nr. 8742 din 20 decembrie 2000, a admis acțiunea și a

obligat pe pârâtă să-i plătească reclamantei suma de 502 USD în echivalent în

lei la data plății la cursul oficial al BNR cu titlu de contravaloare facturi

telefonice și la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 1.736.580 lei.

În

motivarea acestei sentințe s-a reținut că pârâta nu și-a îndeplinit obligația

asumată prin contractul încheiat cu reclamanta de a plăti contravaloarea

serviciilor de telefonie mobilă prestate de aceasta din urmă.

Împotriva

sentinței de mai sus, a declarat apel pârâta în cauză și prin decizia nr. 665

din 30 aprilie 2001, Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, l-a

anulat ca netimbrat, reținând că aceasta nu s-a conformat dispoziției instanței

de a plăti taxa judiciară de timbru ce i s-a solicitat prin citație.

Pârâta

a declarat recurs împotriva acestei decizii, susținând că nu a primit citația

pentru termenul la care s-a pronunțat instanța de apel și a fost în

imposibilitate de a-și formula apărările.

Recursul

este nefondat.

Din

verificarea lucrărilor dosarului rezultă că pârâta a fost citată de instanța de

apel cu mențiunea de a timbra apelul cu suma de 544.580 lei taxă judiciară de

timbru și 30.000 lei timbru judiciar, obligație căreia însă nu s-a conformat.

Ori,

prin art. 1 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, a fost

statuat principiul potrivit căruia acțiunile și cererile introduse la

instanțele judecătorești sunt supuse taxelor judiciare de timbru prevăzute de

acest act normativ, taxe datorare de persoanele fizice cât și de persoanele

juridice, care se plătesc anticipat, sau în mod excepțional, până la termenul

stabilit de instanță, de regulă primul termen de judecată.

În

cauză, instanța de apel, constatând că apelul nu a fost timbrat anticipat și că

apelanta pârâtă nu s-a conformat obligației de timbrare potrivit mențiunii din

citația emisă pentru termenul de judecată din 30 aprilie 2001, când procedura

de citare a fost legal îndeplinită, a procedat corect, anulându-l ca netimbrat

în baza art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 și a art. 9 pct. 2 din O.G.

nr. 32/1995.

Pentru

motivele expuse, recursul fiind nefondat urmează să fie respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursul declarat de pârâta G.C. împotriva deciziei

nr. 665 din 30 aprilie 2001 a Curții de Apel București, secția VI comercială,

ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 11 februarie 2003.