ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1204/2003

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la 28

februarie 2002, precizată ulterior, reclamanta R.A.S.C. Făgăraș, devenită S.C.

A.S. S.A. Făgăraș, a chemat în judecată pe pârâtul M.I., solicitând instanței

ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să-l oblige pe acesta să-i plătească

suma de 2.621.858 lei, reprezentând chirie și penalități și să dispună,

totodată, rezilierea contractului de închiriere și evacuarea pârâtului din

locuință, cu cheltuieli de judecată.

Prin sentința civilă nr. 614 din 23

aprilie 2002, Judecătoria Făgăraș a admis excepția de necompetență, invocată

din oficiu și, în consecință, a declinat competența de soluționare a acțiunii

în favoarea Tribunalului Brașov.

În fundamentarea acestei soluții,

instanța a reținut, în esență, că, în raport de obiectul de activitate, reclamanta

este un comerciant și, ca atare, chiar dacă contractul de închiriere al unei

locuințe este de natură civilă, el va dobândi, în temeiul art. 56 C. com.,

caracter comercial pentru ambele părți, dacă locațiunea este făcută de un

comerciant, cazul în speță, astfel că, în raport de aceste considerente și

ținând cont de dispozițiile art. 1 lit. a) C. proc. civ., competența

soluționării litigiului, în primă instanță, revine Tribunalului Brașov, căruia

i-a trimis dosarul.

Prin sentința civilă nr. 2861/ C din

30 septembrie 2002, Tribunalul Brașov a admis, la rândul său, excepția de

necompetență materială a cauzei în primă instanță și, în consecință, a declinat

competența soluționării litigiului în favoarea Judecătoriei Făgăraș, sesizând,

totodată, Curtea de Apel Brașov pentru a se pronunța cu privire la conflictul

negativ de competență ivit între cele două instanțe.

Pentru a hotărî astfel, Tribunalul

Brașov a reținut, în esență, că, chiar dacă reclamanta este un comerciant,

această împrejurare nu poate atrage aplicarea legii comerciale pentru ambele

părți, atâta timp cât actul juridic încheiat privește închirierea unei locuințe

și, deci, este de natură esențialmente civilă și nu se referă la transmiterea

unui fond de comerț pentru a deveni incidente, în cauză, reglementările din

codul comercial.

Prin sentința civilă nr. 25/ F din 5

noiembrie 2002, Curtea de Apel Brașov a stabilit, în baza art. 22 C. proc.

civ., competența de soluționare a litigiului, în primă instanță, în favoarea

Tribunalului Brașov, instanța reținând, în esență, soluționarea conflictului

negativ de competență.

Că, din examinarea actelor

constitutive ale locatarului și a obiectului său de activitate, constând în

administrarea și închirierea unor locuințe, rezultă, fără nici o îndoială,

calitatea de comerciant a acestuia, astfel că, plecând de la acest aspect,

intervine și prezumția de comercialitate cu privire la toate faptele săvârșite

de reclamantă în îndeplinirea obiectului său de activitate, situație care,

chiar dacă, în principiu, contractele încheiate în scopul închirierii unor

locuințe au caracter civil, această împrejurare este lipsită de relevanță, din

moment ce operațiunile respective au privit un fond de comerț, element

caracteristic activității comerciale.

Împotriva acestei ultime hotărâri, a

declarat recurs reclamanta S.C. A.S. S.A. Făgăraș, susținând, în esență, că,

numai printr-o greșită interpretare a dispozițiilor legale, incidente în cauză,

curtea de apel a reținut că litigiul ar fi de natură comercială, atâta timp cât

locuințele pe care le administrează, potrivit obiectului său de activitate,

sunt proprietatea municipiului Făgăraș și, ca atare, nu constituie fondul său

de comerț, nefiind destinate unor activități comerciale, care să fie

concretizate în atragerea clientelei, în vederea realizării de profit.

În dezvoltarea susținerilor sale,

recurenta mai arată că atribuirea locuințelor în folosință se face în baza unei

legislații speciale, derogatorie de la normele din dreptul comun, potrivit

căreia, beneficiarul contractului de închiriere îl stabilește Primăria

Municipiului Făgăraș, fără ca reclamanta să poată să-și exprime vreo opțiune în

acest sens.

De asemenea, recurenta mai

precizează că, și în ceea ce privește nivelul chiriei, această legislație

conține prevederi speciale, în sensul că, la stabilirea cuantumului acesteia,

se are în vedere măsuri de protecție socială pentru chiriaș, fără a se ține

seama de prețurile practicate pe piața liberă.

Recursul reclamantei este fondat.

Din examinarea actelor de la dosar,

rezultă că, în baza contractului de închiriere din 19 septembrie 1994, încheiat

între reclamanta R.A.S.C. Făgăraș, în calitate de proprietar și pârâtul M.I. în

calitate de chiriaș, acestuia i-a fost atribuită în folosință, pentru el și

membrii familiei sale, o locuință pe termen de 5 ani, cu plata chiriei

aferentă, care nu a fost achitată la termen și în cuantumul stabilit.

Cum din fișa locativă rezultă, fără

nici un dubiu, că spațiul are destinația de locuință și, deci, că scopul

închirierii a fost străin de orice activitate comercială, în mod greșit curtea

de apel a reținut că acesta ar constitui fondul de comerț al reclamantei și a

considerat, plecând de la acest aspect, că litigiului i-ar fi aplicabile

dispozițiile legislației comerciale, ignorând astfel principiul potrivit căruia,

locațiunea este un accesoriu al unui act prin natura sa civilă, respectiv, a

contractului de închiriere).

Pe de altă parte, caracterul

necomercial al pricinii este demonstrat, așa cum bine arată recurenta în

cererea sa, atât de modalitatea în care este stabilit beneficiarul contractului

de închiriere, cât și de nivelul chiriei care, ambele, sunt reglementate

printr-o legislație specială, care exclude aplicarea principiului libertății de

voință a părților contractante, element esențial al dreptului comercial.

Așa fiind, urmează a se admite

recursul declarat în cauză și a se modifica sentința atacată, în sensul că

stabilește competența de soluționare a litigiului dintre reclamanta S.C. A.S.

S.A. Făgăraș și pârâtul M.I., în favoarea Judecătoriei Făgăraș.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite recursul declarat de

reclamanta S.C. A.S. S.A. Făgăraș, succesoare a R.A.S.C. Făgăraș, modifică

sentința civilă nr. 25/ F din 5 noiembrie 2002 a Curții de Apel Brașov, Secția

Comercială și de contencios administrativ, în sensul că stabilește competența

soluționării litigiului în favoarea Judecătoriei Făgăraș.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică, azi

26 februarie 2003.