ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1204/2003

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 28 februarie 2002, precizată ulterior, reclamanta R.A.S.C. Făgăraș, devenită S.C. A.S. S.A. Făgăraș, a chemat în judecată pe pârâtul M.I., solicitând instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să-l oblige pe acesta să-i plătească suma de 2.621.858 lei, reprezentând chirie și penalități și să dispună, totodată, rezilierea contractului de închiriere și evacuarea pârâtului din locuință, cu cheltuieli de judecată. Prin sentința civilă nr. 614 din 23 aprilie 2002, Judecătoria Făgăraș a admis excepția de necompetență, invocată din oficiu și, în consecință, a declinat competența de soluționare a acțiunii în favoarea Tribunalului Brașov.

În fundamentarea acestei soluții, instanța a reținut, în esență, că, în raport de obiectul de activitate, reclamanta este un comerciant și, ca atare, chiar dacă contractul de închiriere al unei locuințe este de natură civilă, el va dobândi, în temeiul art. 56 C. com., caracter comercial pentru ambele părți, dacă locațiunea este făcută de un comerciant, cazul în speță, astfel că, în raport de aceste considerente și ținând cont de dispozițiile art. 1 lit. a) C. proc. civ., competența soluționării litigiului, în primă instanță, revine Tribunalului Brașov, căruia i-a trimis dosarul.

Prin sentința civilă nr. 2861/ C din 30 septembrie 2002, Tribunalul Brașov a admis, la rândul său, excepția de necompetență materială a cauzei în primă instanță și, în consecință, a declinat competența soluționării litigiului în favoarea Judecătoriei Făgăraș, sesizând, totodată, Curtea de Apel Brașov pentru a se pronunța cu privire la conflictul negativ de competență ivit între cele două instanțe. Pentru a hotărî astfel, Tribunalul Brașov a reținut, în esență, că, chiar dacă reclamanta este un comerciant, această împrejurare nu poate atrage aplicarea legii comerciale pentru ambele părți, atâta timp cât actul juridic încheiat privește închirierea unei locuințe și, deci, este de natură esențialmente civilă și nu se referă la transmiterea unui fond de comerț pentru a deveni incidente, în cauză, reglementările din codul comercial.

Prin sentința civilă nr. 25/ F din 5 noiembrie 2002, Curtea de Apel Brașov a stabilit, în baza art. 22 C. proc. civ., competența de soluționare a litigiului, în primă instanță, în favoarea Tribunalului Brașov, instanța reținând, în esență, soluționarea conflictului negativ de competență. Că, din examinarea actelor constitutive ale locatarului și a obiectului său de activitate, constând în administrarea și închirierea unor locuințe, rezultă, fără nici o îndoială, calitatea de comerciant a acestuia, astfel că, plecând de la acest aspect, intervine și prezumția de comercialitate cu privire la toate faptele săvârșite de reclamantă în îndeplinirea obiectului său de activitate, situație care, chiar dacă, în principiu, contractele încheiate în scopul închirierii unor locuințe au caracter civil, această împrejurare este lipsită de relevanță, din moment ce operațiunile respective au privit un fond de comerț, element caracteristic activității comerciale.

Împotriva acestei ultime hotărâri, a declarat recurs reclamanta S.C. A.S. S.A. Făgăraș, susținând, în esență, că, numai printr-o greșită interpretare a dispozițiilor legale, incidente în cauză, curtea de apel a reținut că litigiul ar fi de natură comercială, atâta timp cât locuințele pe care le administrează, potrivit obiectului său de activitate, sunt proprietatea municipiului Făgăraș și, ca atare, nu constituie fondul său de comerț, nefiind destinate unor activități comerciale, care să fie concretizate în atragerea clientelei, în vederea realizării de profit. În dezvoltarea susținerilor sale, recurenta mai arată că atribuirea locuințelor în folosință se face în baza unei legislații speciale, derogatorie de la normele din dreptul comun, potrivit căreia, beneficiarul contractului de închiriere îl stabilește Primăria Municipiului Făgăraș, fără ca reclamanta să poată să-și exprime vreo opțiune în acest sens.

De asemenea, recurenta mai precizează că, și în ceea ce privește nivelul chiriei, această legislație conține prevederi speciale, în sensul că, la stabilirea cuantumului acesteia, se are în vedere măsuri de protecție socială pentru chiriaș, fără a se ține seama de prețurile practicate pe piața liberă. Recursul reclamantei este fondat. Din examinarea actelor de la dosar, rezultă că, în baza contractului de închiriere din 19 septembrie 1994, încheiat între reclamanta R.A.S.C. Făgăraș, în calitate de proprietar și pârâtul M.I. în calitate de chiriaș, acestuia i-a fost atribuită în folosință, pentru el și membrii familiei sale, o locuință pe termen de 5 ani, cu plata chiriei aferentă, care nu a fost achitată la termen și în cuantumul stabilit.

Cum din fișa locativă rezultă, fără nici un dubiu, că spațiul are destinația de locuință și, deci, că scopul închirierii a fost străin de orice activitate comercială, în mod greșit curtea de apel a reținut că acesta ar constitui fondul de comerț al reclamantei și a considerat, plecând de la acest aspect, că litigiului i-ar fi aplicabile dispozițiile legislației comerciale, ignorând astfel principiul potrivit căruia, locațiunea este un accesoriu al unui act prin natura sa civilă, respectiv, a contractului de închiriere). Pe de altă parte, caracterul necomercial al pricinii este demonstrat, așa cum bine arată recurenta în cererea sa, atât de modalitatea în care este stabilit beneficiarul contractului de închiriere, cât și de nivelul chiriei care, ambele, sunt reglementate printr-o legislație specială, care exclude aplicarea principiului libertății de voință a părților contractante, element esențial al dreptului comercial.

Așa fiind, urmează a se admite recursul declarat în cauză și a se modifica sentința atacată, în sensul că stabilește competența de soluționare a litigiului dintre reclamanta S.C. A.S. S.A. Făgăraș și pârâtul M.I., în favoarea Judecătoriei Făgăraș.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Admite recursul declarat de reclamanta S.C. A.S. S.A. Făgăraș, succesoare a R.A.S.C. Făgăraș, modifică sentința civilă nr. 25/ F din 5 noiembrie 2002 a Curții de Apel Brașov, Secția Comercială și de contencios administrativ, în sensul că stabilește competența soluționării litigiului în favoarea Judecătoriei Făgăraș. Irevocabilă. Pronunțată în ședința publică, azi 26 februarie 2003.