ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3513/2003

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Reclamantul, Consiliul Local al

municipiului Cluj-Napoca, a chemat în judecată pe pârâtul Z.A., asociat unic al

SC P.D.A. SRL, și a solicitat rezilierea contractului de închiriere, obligarea

la plata sumei de 135.242.943 lei cu titlu de chirie restantă, evacuarea din

spațiu și obligarea la cheltuieli de judecată.

Tribunalul Cluj, prin încheierea nr.

4807/C din 17 octombrie 2002, a declinat competența de soluționare a cauzei în

favoarea Judecătoriei Cluj-Napoca, apreciind asupra naturii civile a litigiului

rezultat din calitatea părților și obiectul procesului.

Judecătoria, prin sentința civilă nr.

159 din 15 ianuarie 2003, a admis excepția de necompetență materială și a

declinat, în favoarea Tribunalului Cluj, competența de soluționare, creând astfel

conflict negativ de competență.

În soluționarea acestuia, Curtea de

Apel Cluj a pronunțat încheierea 190 din 25 februarie 2003, stabilind competența

în favoarea tribunalului.

Instanța a reținut că raporturile

juridice de locațiune s-au încheiat între Consiliul Local municipal și administratorul

SC P.D.A. SRL, administrator ce are calitatea de comerciant și care stabilește astfel,

natura comercială a litigiului.

Împotriva încheierii astfel pronunțată,

pârâtul a declarat recurs, la data de 21 martie 2003, susținând că, între Consiliul

Local și acesta, în calitate de persoană fizică, a fost încheiat contractul de locațiune,

nici una dintre părți neavând calitatea de comerciant.

Recursul este considerat ca nefiind fondat

și va fi respins, pentru considerentele ce se vor expune.

Prin contractul de închiriere nr. 2075

din 30 mai 2000, Consiliul Local al municipiului Cluj Napoca, în calitate de

locator, a închiriat pârâtului Z.A., asociat unic al SC P.D.A. SRL, în calitate

de locatar, 10 încăperi, în suprafață totală de 195,47 mp, pentru alimentație

publică.

Aceste mențiuni înscrise în

convenția părților sunt suficiente pentru a caracteriza natura actului juridic

încheiat: calitatea pârâtului este de asociat unic al SC P.D.A. SRL, iar spațiul

închiriat are destinația de alimentație publică.

Actele și faptele de comerț sunt enunțiativ

prevăzute de art. 3 C. com., iar calitatea de comerciant este conferită de

încheierea acestora cu titlu de îndeletnicire (art. 4 C. com.). Codul comercial

definește noțiunea de comerciant prin operațiunile pe care le săvârșește, având

caracter un profesional, fără importanță asupra apartenenței la un grup social

calificat.

Declinându-și calitatea de asociat

unic al unei societăți comerciale la momentul încheierii acordului de voință,

pârâtul a înțeles să caracterizeze natura comercială a actului încheiat. De

altfel și obiectul contractului, respectiv, un spațiu cu destinația alimentație

publică, conduce la concluzia efectuării unor acte obiective de comerț, atrăgând

competența materială a tribunalului în soluționarea litigiului, potrivit art. 2

pct. 1 lit. a) C. proc. civ.

Așa fiind, Curtea, în temeiul

dispozițiilor art. 312 C. proc. civ., va respinge, ca nefondat, recursul

declarat împotriva încheierii nr. 190 din 25 februarie 2003, pronunțată de Curtea

de Apel Cluj.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de pârâtul Z.A., împotriva încheierii nr. 190 din 25 februarie 2003 a

Curții de Apel Cluj.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică,

astăzi, 16 septembrie 2003.