ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2826/2003
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2826/2003 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2003)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar,
constată următoarele:
Ț.C., în contradictoriu cu
Ministerul Finanțelor Publice, Comisia Centrală pentru Aplicarea Legii nr.
9/1998, privind despăgubirile din Cadrilater, Prefectura municipiului
București, Comisia Municipală a Prefecturii municipiului București, pentru
aplicarea Legii nr. 9/1998 privind despăgubirile moștenitorilor strămutați din
Cadrilater, a solicitat a se constata refuzul nejustificat al pârâților de a-i
soluționa cererile privind dreptul de a primi despăgubiri, actualizate în baza
Legii nr. 9/1998 și obligarea pârâților la plata a un miliard lei, daune
morale.
Curtea de Apel București, secția de
contencios administrativ, prin sentința nr. 952 din 17 octombrie 2002, a
respins excepția inadmisibilității acțiunii și a respins acțiunea, ca
neîntemeiată.
Instanța a reținut că acțiunea
reclamantului este admisibilă în baza art. 1 din Legea nr. 29/1990, dar că nu
există un refuz nejustificat de soluționare. Aceasta, deoarece, în cauză,
pârâții au răspuns reclamantului la cererile formulate, arătând că soluționarea
cererilor formulate în baza Legii nr. 9/1998 privind despăgubirile, se
soluționează în funcție de înregistrarea lor și în raport de complexitatea
actelor depuse.
S-a mai reținut că reclamantul nu a
contestat în baza art. 1 din Legea nr. 29/1990, hotărârea nr. 1574/2002,
aceasta fiind contestabilă conform art. 4 din cuprinsul hotărârii, la Comisia
Centrală de Aplicare a Legii nr. 9/1998 din cadrul Ministerului Finanțelor și
în condițiile speciale revăzute de Legea nr. 9/1998.
Considerând hotărârea netemeinică și
nelegală, reclamantul a declarat recurs și a solicitat admiterea lui, casarea
sentinței și trimiterea spre rejudecare la instanța competentă.
Se arată că fiind bolnav, a fost în
imposibilitate să-și facă apărările, că hotărârea nr. 1574/2002 a atacat-o, dar
nu cunoaște modul de soluționare, susține necompetența curții de apel în
soluționarea cauzei și precizează că, în mod greșit, instanța a respins cererea
de conexare cu dosarul nr. 27/1999 a Curții de Apel București.
Recursul este nefondat.
Prin acțiunea formulată împotriva
pârâților, Ț.C. a solicitat a se constata refuzul nejustificat al acestora, de
a-i soluționa cererile privind dreptul de a primi despăgubiri, actualizate în
baza Legii nr. 9/1998 și obligarea lor la plata daunelor morale de un miliard de
lei.
La dosar, reclamantul a depus și
hotărârea nr. 1574/2002, prin care i s-au fixat compensații bănești conform
Legii nr. 9/1998, de 190.339.661 lei și a arătat că a contestat-o la Ministerul
Finanțelor, dar nu a primit recurs.
Instanța i-a pus în vedere
reclamantului să-și precizeze acțiunea și să indice care este actul
administrativ contestat sau actul pe care îl consideră refuz nejustificat de
rezolvare a unei cereri privind un drept recunoscut de lege, dar reclamantul nu
s-a prezentat.
În situația dată, legal, s-a pornit
de la refuzul nejustificat al pârâților de a-i soluționa cererile de
despăgubiri, întemeiate pe Legea nr. 9/1998.
Față de obiectul acțiunii,
competența revenea curții de apel, pentru că era vorba de un refuz din partea
unui organ administrativ central (art. 3 pct. 1 C. proc. civ.) și nu de
plângerea împotriva unei hotărâri a unei instituții sau autorități locale (art.
2 pct. c C. proc. civ.).
Cum s-a constatat că nu este un
refuz nejustificat, pârâții au comunicat că soluționarea cererilor formulate în
baza Legii nr. 9/1998 privind despăgubirile, se soluționează în funcție de
înregistrarea lor și în raport de complexitatea actelor depuse, în mod temeinic
și legal, instanța a reținut că sunt întrunite cerințele art. 1 din Legea nr. 29/1990
și a respins acțiunea.
Cererea de conexare cu dosarul nr.
27/1999 a curții de apel nu era relevantă pentru soluționarea cauzei, astfel
că, justificat, a fost respinsă de instanță.
Având în vedere inexistența unor
motive de casare, de ordine publică, care ar putea fi invocate din oficiu
conform art. 306 alin. (2) C. proc. civ., recursul va fi respins ca nefondat în
baza art. 312 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de Ț.C.
împotriva sentinței civile nr. 952 din 17 octombrie 2002 a Curții de Apel
București, secția de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunțată în ședință publică,
astăzi 26 septembrie 2003.