ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 820/2003

S-a luat în examinare

recursul în anulare declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă

Curtea Supremă de Justiție împotriva sentinței civile nr.8705 din 11 decembrie

1995 a Judecătoriei Suceava deciziei civile nr.1583 din 25 aprilie 2000 a

Tribunalului Suceava precum și decizia nr.2073 din 4 septembrie 2001 a Curții

de Apel Suceava.

La apelul

nominal s-au prezentat intimații pârâți U.N., U.V.și U.R.toți personal lipsind

intimatul pârât D.N..

Procedura

completă.

Reprezentanta

Ministerului Public solicită admiterea recursului în anulare așa cum a fost

formulat, casarea hotărârilor judecătorești criticate și pe fond respingerea

acțiunii.

Intimații

pârâți U.V., U.R.și U.N., având pe rând cuvântul, arată că sunt de acord cu

admiterea recursului în anulare.

C U R T E A

Asupra

recursului în anulare de față:

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința

civilă nr.8705 din 11 decembrie 1995, pronunțată de Judecătoria Suceava a fost

admisă, în parte, acțiunea formulată de reclamantul H.I., împotriva pârâților

U.V., U.R., U.N. și D.N., s-a constatat că reclamantul a cumpărat de la pârâții

U.V., U.R.și U.N., în anul 1980, cu prețul de 9.000 lei, achitat integral,

imobilul compus din casă de locuit, anexe gospodărești și teren în suprafață de

300 mp, aferent construcțiilor, situat în vatra satului Sf. Ilie, comuna

Scheia, județul Suceava, cu vecinătățile menționate în dispozitivul sentinței,

a fost dispusă radierea dreptului de proprietate asupra acestui imobil din CF

4646 a comunei cadastrale Sf. Ilie de pe numele pârâtului U.V.și intabularea

dreptului de proprietate, dobândit prin cumpărare, pe numele reclamantului, a

fost respins capătul de cerere privind constatarea dreptului de proprietate al

reclamantului asupra terenului în suprafață de 200 mp, aferent construcțiilor

dobândite prin donație de la pârâtul D.N. și au fost obligați primii trei

pârâți la plata cheltuielilor de judecată, în cuantum de 11.234 lei.

Pentru a hotărî

astfel, instanța de fond a reținut că vânzarea-cumpărarea a fost dovedită cu

martorii audiați, deoarece înscrisul sub semnătură privată a fost pierdut.

Apelul declarat

de pârâții U.N., U.V.și U.R.împotriva sentinței a fost respins, ca nefondat,

prin decizia nr.1585 din 25 aprilie 2000, pronunțată de Tribunalul Suceava –

secția civilă.

Prin decizia

nr.2073 din 4 septembrie 2001, pronunțată de Curtea de Apel Suceava – secția

civilă a fost respins, ca nefondat, recursul declarat de aceeași pârâți

împotriva deciziei tribunalului.

Procurorul

General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție a declarat recurs

în anulare împotriva hotărârilor judecătorești susmenționate, în temeiul

art.330 pct.2 din C.proc.civ., susținând în esență că acestea au fost

pronunțate cu încălcarea esențială a legii, ceea ce a determinat a soluționare

greșită a cauzei pe fond și că sunt vădit netemeinice, deoarece din probele

administrate în cauză nu rezultă că ar fi fost încheiat un antecontract de

vânzare-cumpărare privind imobilul ce formează obiectul litigiului, ci faptul

că reclamantul a fost doar tolerat să locuiască în acest imobil, care era în

stare avansată de degradare și urma să fie demolat.

Prin recursul

în anulare s-a mai susținut că instanțele au încălcat prevederile art.1191

alin.1 din C.civ., bazându-și soluțiile doar pe depoziții de martori și

prezumții, deși pârâții nu și-au exprimat acordul cu privire la administrarea

probei testimoniale, în lipsa unui înscris și că declarația martorei P.M.,

singura care a pretins că a asistat la întocmirea înscrisului urma să fie

înlăturată, deoarece s-a făcut dovada că în locul acesteia s-a prezentat în

instanță o altă persoană, faptă pentru care a fost condamnată pentru fals

privind identitatea, sancțiune luată și împotriva reclamantului.

Recursul în

anulare este fondat, pentru considerentele ce vor urma.

Conform

art.1191 alin.1 din C.civ., dovada actelor juridice al căror obiect are o

valoare ce depășește suma de 250 lei, nu se poate face decât prin act autentic

sau prin act sub semnătură privată, iar potrivit alin.3 al aceluiași articol,

părțile pot conveni să poată fi făcută dovada cu martori, dacă aceasta privește

drepturi de care ele pot să dispună.

Cum reclamantul

nu a fost în măsură să depună la dosar înscrisul sub semnătură privată ce a

pretins că a fost încheiat cu ocazia vânzării-cumpărării, neexistând opunerea

pârâților la administrarea probei cu martori, instanța de fond a făcut o

corectă aplicare a prevederilor legale susmenționate, încuviințând această

probă.

Instanțele

însă, au făcut o netemeinică apreciere a depozițiilor martorilor audiați în

cauză, din care nu rezultă că ar fi fost încheiat un antecontract de

vânzare-cumpărare, la o anumită dată, cu stabilirea și achitarea prețului,

martorii cunoscând diverse împrejurări din relatările altor persoane.

Din proba

testimonială rezultă că pârâții l-au tolerat pe reclamant și pe copiii acestuia

să locuiască în imobilul care era în stare avansată de degradare și urma să fie

demolat.

Soluțiile

instanțelor s-au băgat în principal pe depoziția martorei P.M. (fila 39 din

dosarul instanței de fond), singura care a declarat că a asistat la încheierea

convenției între părți, la plata prețului de 9.000 lei și la redactarea

înscrisului, pe care l-a semnat în calitate de martor.

În realitate,

în locul acestei martore s-a prezentat în instanță numita C. S., care a fost

condamnată pentru comiterea infracțiunii de fals privind identitatea, prin

sentința penală nr.754 din 18 mai 1999 a Judecătoriei Suceava, rămasă

definitivă prin decizia nr.1419 din 15 decembrie 1999 a Tribunalului Suceava –

secția penală, reținându-se că la data de 30 martie 1995, aceasta a declarat ca

martoră în locul numitei P.M., legitimându-se cu actul de identitate al

acesteia.

La rândul său,

pentru săvârșirea aceleiași fapte penale, a fost condamnat și reclamantul, prin

sentința penală nr.1025/14 mai 1998, pronunțată de Judecătoria Suceava.

În aceste

condiții, se constată că instanțele au făcut o netemeinică apreciere a probei

testimoniale atunci când au ajuns la concluzia că reclamantul și-a dovedit

acțiunea, chiar și în lipsa înscrisului sub semnătură privată.

În consecință,

recursul în anulare urmează a fi admis, a fi casate hotărârile pronunțate în

cauză și, în fond, a fi respinsă acțiunea.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul

în anulare declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea

Supremă de Justiție.

Casează decizia

civilă 2073 din 4 septembrie 2001 a Curții de Apel Suceava, decizia civilă 1585

din 25 aprilie 2000 a Tribunalului Suceava și sentința civilă 8705 din 11

decembrie 1995 a Judecătoriei Suceava.

În fond

respinge acțiunea formulată de reclamantul  H.I. împotriva pârâților U.V.,

U.R., U.N. și D.N..

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 4 martie 2003.