ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4102/2003

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea introdusă la data de 15 martie 2000 la Judecătoria sectorului 1 reclamanții G.A., G.M., G.E. și E.V. au chemat în judecată Primăria Municipiului București – Consiliul General solicitând constatarea calității de moștenitori față de tatăl lor G.I. și mama M.G. și restituirea imobilului de la parter cu un apartament și 348 m.p. teren situat în București. În motivare s-a arătat că imobilul a fost cumpărat de tatăl lor și a fost naționalizat cu încălcarea art. II din Decretul nr. 92/1950. Prin sentința civilă nr. 9311 din 22 mai 2000 Judecătoria sector 1 București și-a declinat competența în favoarea Tribunalului București.

La data de 29 septembrie 2000 reclamanții și-au completat acțiunea cerând anularea contractelor de vânzare-cumpărare încheiate în baza Legii nr. 112/1995. Prin sentința civilă nr. 1283 din 30 noiembrie 2000 Tribunalul București, secția a III – a civilă, a respins ca neîntemeiată acțiunea cu motivarea că reclamanții s-au adresat din anul 1996 Comisiei pentru aplicarea Legii nr. 112/1995 în vederea obținerii de despăgubiri pentru imobilul naționalizat, cererea fiind aprobată. Prin acest demers reclamanții au recunoscut că imobilul revendicat a trecut în proprietatea statului cu titlu. Instanța a mai reținut că nu s-au administrat dovezi clare cu privire la situația juridică actuală a terenului revendicat, cu privire la temeiul juridic al trecerii în proprietatea statului (lista anexă la Decretul nr. 92/1950) și nici cu privire la cererea de constatare a nulității contractelor de vânzare-cumpărare.

Împotriva acestei hotărâri reclamantul G.A. în nume propriu și în numele celor trei frați ai săi a formulat apel susținând că hotărârea a fost dată cu aplicarea greșită a legii, este netemeinică și se întemeiază pe o greșeală gravă de fapt decurgând din aprecierea eronată a probelor administrate. Reclamantul arată că imobilul a fost preluat fără titlu și că a notificat Comisiile de aplicare a Legii nr. 112/1995 pentru a nu înstrăina proprietatea. Reclamantul mai arată că instanța nu a obligat pârâtul să depună probe în vederea clarificării situației de fapt și de drept. Prin decizia nr. 198 A din 13 aprilie 2001 Curtea de Apel București, secția a III – a civilă, a respins ca nefondat apelul confirmând soluția instanței de fond, în esență cu aceeași motivare.

Astfel, instanța a reținut că reclamanții s-au adresat din anul 1996 Comisiei pentru aplicarea Legii nr. 112/1995 în vederea obținerii de despăgubiri, cerere care le-a fost și aprobată, retrocedarea în natură nu mai poate avea loc, imobilul revendicat trecând în proprietatea statului. Nu s-au administrat dovezi clare cu privire la situația juridică a imobilului, a temeiului de drept al trecerii în proprietatea statului. Împotriva acestei hotărâri reclamantul G.A. în nume propriu și în numele celor trei frați a formulat recurs invocând motivele de casare prevăzute în art. 304 pct. 7, 8, 9, 10 și 11 C. proc. civ. reluând criticile formulate în apel. Recursul este fondat și urmează a fi admis pentru considerentele ce vor urma.

Instanțele au clarificat situația juridică a imobilului revendicat. Din fila 16 a dosarului de apel (Dosar nr. 1166/2001 al Curții de Apel București, secția a III – a civilă,) reiese că lui G.I. i s-au naționalizat în baza Decretului nr. 92/1950 mai multe imobile dintre care și în București. Această probă este însă insuficientă pentru ca să se poată verifica pretinsa injustețe a titlului statului în raport de celelalte probe aflate la dosarul de fond. Materialul probator evidențiază că reclamantul s-a adresat în baza Legii nr. 112/1995 Comisiei locale de pe lângă Primăria sectorului 1, dosarul fiind înaintat comisiei municipale cu propunerea de acordare de despăgubiri. Procedurile administrative au fost suspendate fiind promovată acțiunea în revendicare.

În același timp reiese că imobilul revendicat a fost vândut de S.C. H.N. S.A. către P.F.E. În raport de cele expuse se impune casarea ambelor hotărâri și trimiterea cauzei la instanța de fond pentru rejudecare. În rejudecare se va avea în vedere suplimentarea materialului probator, eventual efectuarea unei expertize care să identifice imobilul revendicat. În baza completării materialului probator se va clarifica situația de fapt și legalitatea aplicării Decretului nr. 92/1950 respectiv se va stabili cu certitudine proprietarul imobilului revendicat, faptul că acest imobil a fost moștenit de reclamanți, că la data naționalizării imobilul se afla în proprietatea autorilor lor, iar aceștia erau exceptați de la măsura naționalizării.

Se impune introducerea în cauză a S.C. H.N. S.A. și a lui P.F.E. și depunerea la dosar a contractului de vânzare-cumpărare al imobilului revendicat în scopul clarificării aspectelor privind respectarea dispozițiilor Legii nr. 112/1995, dacă dobânditoarea este de bună credință sau nu. În rejudecare vor fi avute în vedere și celelalte critici ce formează obiectul prezentului recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Admite recursul declarat de reclamantul G.A. împotriva deciziei nr. 198 A din 13 aprilie 2001 a Curții de Apel București, secția a III- a civilă. Casează decizia precum și sentința civilă nr. 1283 din 30 noiembrie 2000 a Tribunalului București, secția a III – a civilă, și trimite cauza pentru rejudecare acestei instanțe. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 octombrie 2003.