Decizia nr. 1592/2003 — ÎCCJ, Secția I civilă — recurs împotriva sentinței nr. 407/1999 a Judecătoriei Pogoanele

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la data de 9 august 1999 la Judecătoria Pogoanele reclamanții D.D. și A. au chemat în judecată pe pârâții B.R.D., sucursala Galați, și I.V.M. solicitând obligarea acestora în solidar la plata a 70.000.000 lei despăgubiri civile (reprezentând avarierea autoturismului). În motivare au arătat că în seara zilei de 2 august 1999 în timp ce circulau cu autoturismul proprietate personală marca TOYOTA au fost accidentați de autoturismul marca Dacia Break condus de I.V.M., autoturism proprietatea pârâtei, accidentul producându-se din vina exclusivă a pârâtului. La termenul de judecată din 20 septembrie 1999 reclamanții și-au majorat obiectul cererii solicitând obligarea pârâților la plata sumei de 288 milioane lei, despăgubiri pentru avarierea autoturismului.

Prin sentința civilă nr. 407 din 20 septembrie 1999 Judecătoria Pogoanele și a declinat competența în favoarea Tribunalului Buzău. Tribunalul București, secția a V-a civilă și de contencios administrativ, investit prin strămutarea cauzei de la Tribunalul Buzău a admis acțiunea prin sentința civilă nr.736/F din 27 octombrie 2000 și a obligat pârâții să plătească reclamanților suma de 251.000.000 lei reprezentând despăgubiri din care suma de 110.000.000 lei va fi plătită de asiguratorul S.A.R.G.U. S.A. A obligat pârâții I.V.M. și B.R.D. G.S.G., sucursala Galați, la 515.000 lei cheltuieli de judecată către reclamanți. A dat în debit reclamanții cu suma de 15.615.000 lei taxă judiciară de timbru și 50.000 lei timbru judiciar.

Pentru a hotărî astfel instanța a reținut că fapta ilicită a pârâtului I.V. rezultă din conținutul procesului verbal de contravenție seria Z din 2525353 din 2 august 1999, iar valoarea despăgubirilor a fost stabilită prin raportul de expertiză efectuat de expertul E.I. Împotriva acestei hotărâri, pârâții B.R.D.G.S.G., sucursala județeană Galați, și U. S.A. S.A.R.G. au declarat apel. B.R.D. G.S.G., sucursala județeană Galați, a criticat în esență hotărârea pentru că nu au fost avute în vedere de către instanță susținerile expertului cu privire la starea tehnică a autoturismului și există o discrepanță foarte mare între valoarea despăgubirii stabilite de expert și cea a societății de asigurare U. Apelanta U. S.A.

S.A.R.G. criticat hotărârea în esență pentru că instanța nu a avut în vedere că s-a plătit reclamanților suma de 17.268.750 lei prin mandat poștal și că la data producerii accidentului autoturismul avea o vechime de 13 ani și un grad de uzură de 85%. Prin decizia civilă nr. 140 A din 15 martie 2002 Curtea de Apel București, secția a III-a civilă, a admis apelurile și a modificat în parte sentința în sensul că a obligat în solidar pe pârâții I.V.M., B.R.D. G.S.G., sucursala județeană Galați, să plătească reclamanților suma de 27.489.564 lei reprezentând despăgubiri, din care suma de 17.268.750 lei a fost achitată de S.A. U. S.A. și acceptată prin asigurator, S.A.R.G.U. S.A. și a sumei de 10.220.814 lei.

A obligat intimații la 6.842.500 lei cheltuieli de judecată către B.R.D. G.S.G., sucursala județeană Galați, și 2.105.250 lei către S.C. U. S.A. Pentru a hotărî astfel instanța a reținut că la stabilirea pagubei s-a avut în vedere contravaloarea pieselor de schimb și a manoperei, fără a se respecta dispozițiile H.G. nr. 906/1968 potrivit cărora cuantumul prejudiciului se determină de către instanța de judecată pe baza unei expertize judiciare, cu respectarea prevederilor art. 8 și art. 9 din anexa 2 a H.G. nr. 906/1998, despăgubirea calculându-se în funcție de valoarea autovehicolului la data producerii accidentului. De asemenea, instanța a mai reținut că suma de 17.268.750 lei a fost deja achitată de societatea de asigurări.

Împotriva acestei hotărâri reclamanții D.D. și D.A. au declarat recurs întemeindu-se pe motivele de casare prevăzute de art. 304 pct. 9 și 10 C. proc. civ. Hotărârea instanței de apel este criticată pentru că a reținut greșit valoarea prejudiciului de 27.489.564 lei bazându-se pe o expertiză dispusă în apel și efectuată de expert I.N., criticabilă, făcută cu încălcarea normelor procedurale imperative și a legislației în domeniu. În mod eronat instanța de apel a înlăturat expertiza efectuată de expert E.I. Această expertiză este întocmită cu respectarea dispozițiilor legale. Recursul este fondat și urmează a fi admis. Instanța de apel nu a manifestat rolul activ în vederea stabilirii corecte a prejudiciului, aspect care era obligatoriu în raport de împrejurarea că prejudiciul este o chestiune de drept și nu un fapt.

Astfel, în expertiza efectuată la instanța de fond expertul E.I. reține în concluzii că valoarea actuală a autoturismului neavariat este de circa 179.104.000 lei. Valoarea estimativă a reparațiilor autoturismului avariat este de circa 251.176.200 lei. În apel expertul I.N. arată că a stabilit valoarea autoturismului în baza reglementărilor în vigoare la data producerii evenimentului rutier. Valoarea autoturismului la momentul producerii accidentului a fost de 3132 D.M. Uzura de 65% stabilită de expertul E.I. nu se justifică prin reglementările valabile la momentul producerii accidentului rutier. În scopul aplicării corecte a art. 999 C. civ. și principiului de drept a reparării integrale a pagubei instanța de apel fiind confruntată cu două expertize ale căror concluzii nu se pot concilia era obligată să suplimenteze probele inclusiv cu o nouă expertiză prin care să stabilească valoarea reală a prejudiciului suferit de reclamanți.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Admite recursul declarat de reclamanții D.D. și D.A. împotriva deciziei numărul 140/A din 15 martie 2002 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă, pe care o casează și trimite cauza pentru rejudecarea apelurilor la aceeași instanță. Irevocabilă. Pronunțată în ședința publică, astăzi 16 aprilie 2003.