ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1592/2003
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1592/2003 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2003)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată
următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 9 august
1999 la Judecătoria Pogoanele reclamanții D.D. și A. au chemat în judecată pe
pârâții B.R.D., sucursala Galați, și I.V.M. solicitând obligarea acestora în
solidar la plata a 70.000.000 lei despăgubiri civile (reprezentând avarierea
autoturismului).
În motivare au arătat că în seara zilei de 2
august 1999 în timp ce circulau cu autoturismul proprietate personală marca
TOYOTA au fost accidentați de autoturismul marca Dacia Break condus de I.V.M.,
autoturism proprietatea pârâtei, accidentul producându-se din vina exclusivă a
pârâtului.
La termenul de judecată din 20 septembrie 1999
reclamanții și-au majorat obiectul cererii solicitând obligarea pârâților la
plata sumei de 288 milioane lei, despăgubiri pentru avarierea autoturismului.
Prin sentința civilă nr. 407 din 20 septembrie
1999 Judecătoria Pogoanele și a declinat competența în favoarea Tribunalului
Buzău.
Tribunalul București, secția a V-a civilă și de
contencios administrativ, investit prin strămutarea cauzei de la Tribunalul
Buzău a admis acțiunea prin sentința civilă nr.736/F din 27 octombrie 2000 și
a obligat pârâții să plătească reclamanților suma de 251.000.000 lei
reprezentând despăgubiri din care suma de 110.000.000 lei va fi plătită de asiguratorul
S.A.R.G.U. S.A.
A obligat pârâții I.V.M. și B.R.D. G.S.G., sucursala
Galați, la 515.000 lei cheltuieli de judecată către reclamanți.
A dat în debit reclamanții cu suma de
15.615.000 lei taxă judiciară de timbru și 50.000 lei timbru judiciar.
Pentru a hotărî astfel instanța a reținut că
fapta ilicită a pârâtului I.V. rezultă din conținutul procesului verbal de
contravenție seria Z din 2525353 din 2 august 1999, iar valoarea despăgubirilor
a fost stabilită prin raportul de expertiză efectuat de expertul E.I.
Împotriva acestei hotărâri, pârâții B.R.D.G.S.G.,
sucursala județeană Galați, și U. S.A. S.A.R.G. au declarat apel.
B.R.D. G.S.G., sucursala județeană
Galați, a criticat în esență hotărârea pentru că nu au fost avute în vedere de
către instanță susținerile expertului cu privire la starea tehnică a
autoturismului și există o discrepanță foarte mare între valoarea despăgubirii
stabilite de expert și cea a societății de asigurare U.
Apelanta U. S.A. S.A.R.G. criticat
hotărârea în esență pentru că instanța nu a avut în vedere că s-a plătit
reclamanților suma de 17.268.750 lei prin mandat poștal și că la data
producerii accidentului autoturismul avea o vechime de 13 ani și un grad de
uzură de 85%.
Prin decizia civilă nr. 140 A din 15 martie 2002
Curtea de Apel București, secția a III-a civilă, a admis apelurile și a
modificat în parte sentința în sensul că a obligat în solidar pe pârâții I.V.M.,
B.R.D. G.S.G., sucursala județeană Galați, să plătească reclamanților suma de
27.489.564 lei reprezentând despăgubiri, din care suma de 17.268.750 lei a fost
achitată de S.A. U. S.A. și acceptată prin asigurator, S.A.R.G.U. S.A. și a
sumei de 10.220.814 lei.
A obligat intimații la 6.842.500 lei cheltuieli
de judecată către B.R.D. G.S.G., sucursala județeană Galați, și 2.105.250 lei
către S.C. U. S.A.
Pentru a hotărî astfel instanța a reținut că la
stabilirea pagubei s-a avut în vedere contravaloarea pieselor de schimb și a
manoperei, fără a se respecta dispozițiile H.G. nr. 906/1968 potrivit cărora
cuantumul prejudiciului se determină de către instanța de judecată pe baza
unei expertize judiciare, cu respectarea prevederilor art. 8 și art. 9 din
anexa 2 a H.G. nr. 906/1998, despăgubirea calculându-se în funcție de valoarea
autovehicolului la data producerii accidentului.
De asemenea, instanța a mai reținut că suma de
17.268.750 lei a fost deja achitată de societatea de asigurări.
Împotriva acestei hotărâri
reclamanții D.D. și D.A. au declarat recurs întemeindu-se pe motivele de casare
prevăzute de art. 304 pct. 9 și 10 C. proc. civ.
Hotărârea instanței de apel este criticată
pentru că a reținut greșit valoarea prejudiciului de 27.489.564 lei bazându-se
pe o expertiză dispusă în apel și efectuată de expert I.N., criticabilă, făcută
cu încălcarea normelor procedurale imperative și a legislației în domeniu.
În mod eronat instanța de apel a înlăturat
expertiza efectuată de expert E.I. Această expertiză este întocmită cu
respectarea dispozițiilor legale.
Recursul este fondat și urmează a fi admis.
Instanța de apel nu a manifestat rolul activ în
vederea stabilirii corecte a prejudiciului, aspect care era obligatoriu în
raport de împrejurarea că prejudiciul este o chestiune de drept și nu un fapt.
Astfel, în expertiza efectuată la instanța de
fond expertul E.I. reține în concluzii că valoarea actuală a autoturismului
neavariat este de circa 179.104.000 lei. Valoarea estimativă a reparațiilor
autoturismului avariat este de circa 251.176.200 lei.
În apel expertul I.N. arată că a stabilit
valoarea autoturismului în baza reglementărilor în vigoare la data producerii
evenimentului rutier.
Valoarea autoturismului la momentul producerii
accidentului a fost de 3132 D.M.
Uzura de 65% stabilită de expertul E.I. nu se
justifică prin reglementările valabile la momentul producerii accidentului
rutier.
În scopul aplicării corecte a art. 999 C. civ.
și principiului de drept a reparării integrale a pagubei instanța de apel
fiind confruntată cu două expertize ale căror concluzii nu se pot concilia era
obligată să suplimenteze probele inclusiv cu o nouă expertiză prin care să
stabilească valoarea reală a prejudiciului suferit de reclamanți.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de
reclamanții D.D. și D.A. împotriva deciziei numărul 140/A din 15 martie 2002 a
Curții de Apel București, secția a III-a civilă, pe care o casează și trimite
cauza pentru rejudecarea apelurilor la aceeași instanță.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, astăzi 16 aprilie
2003.