ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3747/2003

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 67 din 14 februarie

2002 Tribunalul Suceava, secția civilă, a admis acțiunea formulată de

reclamantul H.C. împotriva pârâtelor H.A. și I.G.E. și a dispus ieșirea din

indiviziune asupra averii lăsate de defuncții H.V., H.P. și H.G.

Apelurile declarate de pârâtele H.A. și I.G.E. au

fost admise de Curtea de Apel Suceava, secția civilă, care, prin decizia nr. 5

din 31 ianuarie 2003, a anulat sentința tribunalului și a trimis cauza spre

competentă soluționare la Judecătoria Suceava.

Pentru a decide astfel instanța de apel a

motivat că acțiunea de partaj succesoral a fost promovată la data de 3

decembrie 1996, când erau în vigoare prevederile art. 657 C. proc. civ. care

stabileau competența judecătoriei, ca instanță de fond, pentru soluționarea

unor atari litigii.

Împotriva deciziei dată de Curtea de Apel

Suceava în termen legal a declarat recurs pârâta H.A. care a susținut în esență

că instanța de apel a dat o greșită interpretare prvederilor art. 657 C. proc.

civ.

Recursul nu este fondat.

Competența materială a instanțelor judecătorești

este reglementată prin prevederile cuprinse în Codul de procedură civilă –

Cartea I, titlul 1, art. 1-16, care constituie legea generală în privința

competenței materiale.

De la aceste norme generale există însă și

derogări în care competența materială este dată de lege, în cazul unor anumite

acțiuni sau cereri, altor instanțe decât celor care în mod normal judecă

asemenea acțiuni. O atare derogare, în care competența materială revenea

judecătoriei în primă instanță  era și aceea prevăzută de art. 657 C. proc.

civ., conform căreia „împărțirea de succesiuni între mai multe persoane se va

face prin judecătorie”.

Acest text a fost în vigoare până la data de 2

mai 2001 când a intrat în vigoare O.U.G. nr. 138/2000. Împrejurarea că acest

text de lege a fost abrogat expres, demonstrează, fără dubii, că până la

apariția O.U.G. – art. 657 C. proc. civ. era în vigoare.

Pe cale de consecință, cum acțiunea de partaj

succesoral a fost introdusă la 3 decembrie 1996, întrucât art. 657 C. proc.

civ. instituia la acea dată o normă derogatorie de la dreptul comun în materia

competenței de soluționare a cauzelor privind partajul succesoral și potrivit

principiului „specialia generalibus derogant”, Judecătoria Suceava este

competentă să soluționeze în fond cauza, iar nu Tribunalul Suceava.

O atare interpretare este compatibilă cu norma

tranzitorie prevăzută de art. 725 alin. (2), teza I-a C. proc. civ., potrivit

cu care procesele în curs de judecată la data schimbării competențelor legal

învestite, vor continua să fie judecate de acele instanțe.

Față de cele ce preced, recursul pârâtei se

privește ca nefondat și va fi respins în consecință.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul declarat de H.A. împotriva

deciziei nr. 5 din 31 ianuarie 2003 a Curții de Apel Suceava, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 1 octombrie  2003.