ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3747/2003

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 67 din 14 februarie 2002 Tribunalul Suceava, secția civilă, a admis acțiunea formulată de reclamantul H.C. împotriva pârâtelor H.A. și I.G.E. și a dispus ieșirea din indiviziune asupra averii lăsate de defuncții H.V., H.P. și H.G. Apelurile declarate de pârâtele H.A. și I.G.E. au fost admise de Curtea de Apel Suceava, secția civilă, care, prin decizia nr. 5 din 31 ianuarie 2003, a anulat sentința tribunalului și a trimis cauza spre competentă soluționare la Judecătoria Suceava. Pentru a decide astfel instanța de apel a motivat că acțiunea de partaj succesoral a fost promovată la data de 3 decembrie 1996, când erau în vigoare prevederile art. 657 C. proc.

civ. care stabileau competența judecătoriei, ca instanță de fond, pentru soluționarea unor atari litigii. Împotriva deciziei dată de Curtea de Apel Suceava în termen legal a declarat recurs pârâta H.A. care a susținut în esență că instanța de apel a dat o greșită interpretare prvederilor art. 657 C. proc. civ. Recursul nu este fondat. Competența materială a instanțelor judecătorești este reglementată prin prevederile cuprinse în Codul de procedură civilă – Cartea I, titlul 1, art. 1-16, care constituie legea generală în privința competenței materiale. De la aceste norme generale există însă și derogări în care competența materială este dată de lege, în cazul unor anumite acțiuni sau cereri, altor instanțe decât celor care în mod normal judecă asemenea acțiuni.

O atare derogare, în care competența materială revenea judecătoriei în primă instanță era și aceea prevăzută de art. 657 C. proc. civ., conform căreia „împărțirea de succesiuni între mai multe persoane se va face prin judecătorie”. Acest text a fost în vigoare până la data de 2 mai 2001 când a intrat în vigoare O.U.G. nr. 138/2000. Împrejurarea că acest text de lege a fost abrogat expres, demonstrează, fără dubii, că până la apariția O.U.G. – art. 657 C. proc. civ. era în vigoare. Pe cale de consecință, cum acțiunea de partaj succesoral a fost introdusă la 3 decembrie 1996, întrucât art. 657 C. proc. civ. instituia la acea dată o normă derogatorie de la dreptul comun în materia competenței de soluționare a cauzelor privind partajul succesoral și potrivit principiului „specialia generalibus derogant”, Judecătoria Suceava este competentă să soluționeze în fond cauza, iar nu Tribunalul Suceava.

O atare interpretare este compatibilă cu norma tranzitorie prevăzută de art. 725 alin. (2), teza I-a C. proc. civ., potrivit cu care procesele în curs de judecată la data schimbării competențelor legal învestite, vor continua să fie judecate de acele instanțe. Față de cele ce preced, recursul pârâtei se privește ca nefondat și va fi respins în consecință.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge ca nefondat recursul declarat de H.A. împotriva deciziei nr. 5 din 31 ianuarie 2003 a Curții de Apel Suceava, secția civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 1 octombrie 2003.