ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4203/2003

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: La 15 septembrie 1999 G.V.S. a chemat în judecată pe surorile sale G.D., Z.D.D. și G.A. solicitând ieșirea din indiviziune cu privire la bunurile rămase de la defuncții lor părinți A. și P.G. prin formare și atribuire de loturi. Judecătoria Rădăuți, prin sentința civilă nr. 1856/25 mai 2000, în temeiul art. 2 pct. 1 lit. b) din C. proc. civ. a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Suceava motivat de faptul că valoarea masei partajabile depășea 150.000.000 lei. Tribunalul Suceava, secția civilă, prin sentința nr. 382/6 decembrie 2001 a admis acțiunea, a constatat că de pe urma autorului G.A.

decedat la 23 iulie 1991 a rămas ca unică moștenitoare soția acestuia G.P. care a cules întreaga masă succesorală. La rândul ei G.P. a decedat la 31 martie 1997, masa partajabilă compunându-se din bunurile specificate în dispozitiv în valoare de 307.071.500 lei iar ca moștenitori reclamantul și pârâtele în calitate de descendenți cu cote de câte ¼ fiecare. S-a dispus ieșirea din indiviziune prin formare și atribuire de loturi. Curtea de Apel Suceava, secția civilă, prin decizia nr. 52/30 octombrie 2002 a admis apelul declarat de G.A. împotriva sentinței nr. 382/6 decembrie 2001 a Tribunalului Suceava pe care a schimbat-o în parte în sensul că a modificat atribuirea bunurilor conform celor specificate în dispozitiv.

În contra acestei decizii a declarat recurs reclamantul G.V.S. invocând motivul de casare prevăzut de art. 304 pct. 10 C. proc. civ. și susținând în esență că lotizarea a fost inechitabilă și de natură a le favoriza pe cele două pârâte G.D. și G.A. La termenul din 22 octombrie 2003 instanța a pus în discuția părților incidența în cauză a dispozițiilor art. 657 C. civ. în vigoare la data promovării acțiunii. Recursul este fondat pentru motivele ce succed. Astfel, este exact că la data introducerii cererii de chemare în judecată potrivit art. 2 pct. 1 lit. b) din C. proc. civ. tribunalele judecau în primă instanță cererile privind drepturi și obligații rezultând din raporturile juridice civile al căror obiect avea o valoare mai mare de 150.000.000 lei și că în speță valoarea masei succesorale a fost apreciată la 307.071.500 lei motiv pentru care judecătoria și-a declinat competența de soluționare a litigiului în favoarea tribunalului.

De la această normă generală vizând competența după materie exista însă o derogare, în care competența materială revenea judecătoriei în primă instanța și anume cea prevăzută de art. 657 C. proc. civ., conform căreia „împărțirea de succesiuni între mai multe persoane se va face prin judecătorie dacă ele nu o pot face prin bună înțelegere” această prevedere fiind în vigoare la data promovării acțiunii, abrogarea ei având loc prin art. I pct. 221 din O.U.G. nr. 138/2000 intrată în vigoare pe acest aspect la 2 mai 2001. Menționata derogare de la dreptul comun, operantă în speță, avea la bază natura acțiunilor și cererilor și nu valoarea obiectului lor. Prin urmare, întrucât la data introducerii acțiunii de partaj succesoral – 15 septembrie 1999 – competența de soluționare a pricinii revenea judecătoriei, având în vedere și dispozițiile art. 725 alin. (2) C. proc.

civ., această din urmă instanță urmează să judece litigiul pe fond. Drept urmare, față de cele ce preced, recursul declarat de reclamantul G.V.S. urmează a fi admis, a se casa hotărârile pronunțate în cauză și a trimite dosarul Judecătoriei Rădăuți pentru soluționare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Admite recursul declarat de reclamantul G.V.S. împotriva deciziei nr. 52 din 30 octombrie 2002 a Curții de Apel Suceava, secția civilă. Casează decizia atacată, sentința civilă nr. 382 din 6 februarie 2001 a Tribunalului Suceava, precum și sentința civilă nr. 1856 din 25 mai 2000 a Judecătoriei Rădăuți și trimite cauza la această din urmă instanță pentru soluționarea pe fond. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 22 octombrie 2003.