ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5494/2004

Asupra recursului civil de față:

Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Reclamanții V.V. și V.D. au chemat

în judecată pe pârâții B.M., V.V., V.P. și P.E. și au solicitat efectuarea unui

partaj suplimentar cu privire la bunurile imobile rămase de pe urma defunctei V.G.

ai cărei moștenitori sunt urmând a se ține seama și de înzestrările făcute de

autorul comun.

Judecătoria Suceava, prin sentința

civilă nr. 3108 din 16 octombrie 2003 a admis în parte acțiunea a constatat

masa partajabilă rămasă de pe urma defunctei V.G., a stabilit moștenitorii,

cotele ce revin fiecăruia și a dispus sistarea stării de indiviziune prin

atribuire, conform dispozitivului sentinței.

Apelurile declarate de reclamanți și

pârâtele B.M. și P.E. au fost admise de Curtea de Apel Suceava prin decizia

civilă nr. 982 din 14 aprilie 2004. A fost schimbată în parte sentința

instanței de fond în sensul că a redimensionat masa bunurilor partajabile, a

stabilit valoarea acesteia, cotele fiecărui moștenitor, a dispus ieșirea din

indiviziune prin atribuire în natură precum și valoarea sultelor ce urmează a

fi plătite, potrivit dispozitivului deciziei.

Împotriva acestei decizii au

declarat recurs pârâții V.V. și V.P., invocând motivele de casare prevăzute de

art. 304 pct. 9 și 10 C. proc. civ.

Se susține, în esență, că instanța

nu s-a pronunțat asupra tuturor dovezilor administrate în apel, în ceea ce

privește natura juridică a terenurilor din litigiu prin care a dovedit că

imobilele menționate în titlul de proprietate nr. 448/1994 emis pe numele V.N. și

V., respectiv pentru 0,97 ha teren este bun propriu care nu face parte din

patrimoniul defunctei V.G.; greșit a fost respinsă excepția prescripției

dreptului la acțiune în raportarea înzestrărilor precum și excepția

inadmisibilității acțiunii în partaj succesoral suplimentar părțile neaflându-se

în stare de indiviziune cu privire la terenul sus menționat, pentru care nu

dețin titlu de proprietate propriu; greșit au fost apreciate probele

administrate reținându-se că din suprafața de 950 mp situată în punctul

“Autovervice” numai 3,5 ari este bun propriu restul fiind “zestre” împrejurare

ce rezultă numai din cele afirmate de reclamanți; partajarea suprafeței de 600

mp teren situat în punctul “Autovervice” s-a făcut ținând seama de o valoare

mult exagerată.

Recursul se privește ca nefondat.

Conform art. 304 alin. (1) C. proc.

civ., modificarea sau casarea unei hotărâri se poate cere numai pentru motive

de nelegalitate.

Recurenții au invocat motivele

prevăzute la pct. 9 și 10 ale textului citat potrivit cărora hotărârea poate fi

modificată sau casată dacă aceasta este lipsită de temei legal ori a fost dată

cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii (pct. 9) sau dacă instanța nu s-a

pronunțat asupra unui mijloc de apărare sau asupra unei dovezi administrate,

care erau hotărâtoare pentru dezlegarea pricinii (pct. 10).

Instanța de apel, pe baza probelor

administrate, a stabilit o situație de fapt în concordanță cu aceste probe.

Este corectă constatarea instanței

de apel că suprafața de 600 mp punct “Autoservice” menționată în titlul de

proprietate nr. 2689/2001 trebuie cuprinsă în masa partajabilă, deoarece acest

teren este cuprins în titlul de proprietate menționat ce a fost emis pe numele

tuturor moștenitorilor și nimeni nu a cerut anularea parțială a acestuia.

Titlul de proprietate nr. 448/1994

emis numai pe numele V.N. și V. menționează în punctul “Autovervice” o

suprafață de 950 mp, dar instanța nu a introdus în masa partajabilă decât

suprafața de 600 mp menționată din titlul de proprietate comun, titlu

nedesființat nici total nici parțial, astfel cum s-a arătat.

În ce privește valoarea terenurilor,

acestea au fost stabilite pe baza raportului de expertiză întocmit, iar sultele

au fost calculate în raport de suprafețele de teren atribuite, valoarea

acestora în scopul egalizării drepturilor tuturor în raport de cota ce se

cuvine fiecăruia.

În ce privește excepția prescripției

dreptului la care se referă recurenții în motivele de recurs se constată că

aceasta a fost ridicată de pârâta B.M. în fața instanței de fond, și a fost

corect rezolvată prin respingere de către Judecătoria Suceava prin încheierea

din 9 aprilie 2003, deoarece, în adevăr, terenurile supuse partajului nu au

ieșit niciodată din patrimoniul defunctului astfel că includerea în masa

partajabilă nu este supusă prescripției.

În consecință, se constată că nu

sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 304 pct. 9 și 10 C. proc. civ.

pentru casarea hotărârii recurate.

Astfel fiind, în temeiul art. 312

alin. (1) C. proc. civ., recursul va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge, ca nefondat, recursul declarat

de V.V. și V.P. împotriva deciziei nr. 982 din 14 aprilie 2004 a Curții de Apel

Suceava.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 7 octombrie 2004.