ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5494/2004

Asupra recursului civil de față: Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Reclamanții V.V. și V.D. au chemat în judecată pe pârâții B.M., V.V., V.P. și P.E. și au solicitat efectuarea unui partaj suplimentar cu privire la bunurile imobile rămase de pe urma defunctei V.G. ai cărei moștenitori sunt urmând a se ține seama și de înzestrările făcute de autorul comun. Judecătoria Suceava, prin sentința civilă nr. 3108 din 16 octombrie 2003 a admis în parte acțiunea a constatat masa partajabilă rămasă de pe urma defunctei V.G., a stabilit moștenitorii, cotele ce revin fiecăruia și a dispus sistarea stării de indiviziune prin atribuire, conform dispozitivului sentinței. Apelurile declarate de reclamanți și pârâtele B.M.

și P.E. au fost admise de Curtea de Apel Suceava prin decizia civilă nr. 982 din 14 aprilie 2004. A fost schimbată în parte sentința instanței de fond în sensul că a redimensionat masa bunurilor partajabile, a stabilit valoarea acesteia, cotele fiecărui moștenitor, a dispus ieșirea din indiviziune prin atribuire în natură precum și valoarea sultelor ce urmează a fi plătite, potrivit dispozitivului deciziei. Împotriva acestei decizii au declarat recurs pârâții V.V. și V.P., invocând motivele de casare prevăzute de art. 304 pct. 9 și 10 C. proc. civ. Se susține, în esență, că instanța nu s-a pronunțat asupra tuturor dovezilor administrate în apel, în ceea ce privește natura juridică a terenurilor din litigiu prin care a dovedit că imobilele menționate în titlul de proprietate nr. 448/1994 emis pe numele V.N.

și V., respectiv pentru 0,97 ha teren este bun propriu care nu face parte din patrimoniul defunctei V.G.; greșit a fost respinsă excepția prescripției dreptului la acțiune în raportarea înzestrărilor precum și excepția inadmisibilității acțiunii în partaj succesoral suplimentar părțile neaflându-se în stare de indiviziune cu privire la terenul sus menționat, pentru care nu dețin titlu de proprietate propriu; greșit au fost apreciate probele administrate reținându-se că din suprafața de 950 mp situată în punctul “Autovervice” numai 3,5 ari este bun propriu restul fiind “zestre” împrejurare ce rezultă numai din cele afirmate de reclamanți; partajarea suprafeței de 600 mp teren situat în punctul “Autovervice” s-a făcut ținând seama de o valoare mult exagerată.

Recursul se privește ca nefondat. Conform art. 304 alin. (1) C. proc. civ., modificarea sau casarea unei hotărâri se poate cere numai pentru motive de nelegalitate. Recurenții au invocat motivele prevăzute la pct. 9 și 10 ale textului citat potrivit cărora hotărârea poate fi modificată sau casată dacă aceasta este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii (pct. 9) sau dacă instanța nu s-a pronunțat asupra unui mijloc de apărare sau asupra unei dovezi administrate, care erau hotărâtoare pentru dezlegarea pricinii (pct. 10). Instanța de apel, pe baza probelor administrate, a stabilit o situație de fapt în concordanță cu aceste probe.

Este corectă constatarea instanței de apel că suprafața de 600 mp punct “Autoservice” menționată în titlul de proprietate nr. 2689/2001 trebuie cuprinsă în masa partajabilă, deoarece acest teren este cuprins în titlul de proprietate menționat ce a fost emis pe numele tuturor moștenitorilor și nimeni nu a cerut anularea parțială a acestuia. Titlul de proprietate nr. 448/1994 emis numai pe numele V.N. și V. menționează în punctul “Autovervice” o suprafață de 950 mp, dar instanța nu a introdus în masa partajabilă decât suprafața de 600 mp menționată din titlul de proprietate comun, titlu nedesființat nici total nici parțial, astfel cum s-a arătat. În ce privește valoarea terenurilor, acestea au fost stabilite pe baza raportului de expertiză întocmit, iar sultele au fost calculate în raport de suprafețele de teren atribuite, valoarea acestora în scopul egalizării drepturilor tuturor în raport de cota ce se cuvine fiecăruia.

În ce privește excepția prescripției dreptului la care se referă recurenții în motivele de recurs se constată că aceasta a fost ridicată de pârâta B.M. în fața instanței de fond, și a fost corect rezolvată prin respingere de către Judecătoria Suceava prin încheierea din 9 aprilie 2003, deoarece, în adevăr, terenurile supuse partajului nu au ieșit niciodată din patrimoniul defunctului astfel că includerea în masa partajabilă nu este supusă prescripției. În consecință, se constată că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 304 pct. 9 și 10 C. proc. civ. pentru casarea hotărârii recurate. Astfel fiind, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge, ca nefondat, recursul declarat de V.V. și V.P. împotriva deciziei nr. 982 din 14 aprilie 2004 a Curții de Apel Suceava. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 7 octombrie 2004.