ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1684/2003

S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta-pârâtă C.F.împotriva deciziei nr.128/A din 11 martie 2002 a Curții de Apel București – Secția a III-a civilă. La apelul nominal s-au prezentat: recurenta reclamantă-pârâtă C.F.și intimata pârâtă - reclamantă M.N.personal și asistată de avocat I.C.. Procedura completă. Curtea, din oficiu, pune în discuție excepția necompetenței materiale a tribunalului, de a soluționa, ca instanță de fond, cauza, al cărei obiect este un partaj succesoral. Recurenta reclamantă-pârâtă C.F.cere admiterea recursului său, astfel cum a fost formulat. Avocat I.C., cu privire la excepția invocată, lasă soluția la aprecierea instanței și solicită respingerea recursului.

C U R T E A Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 18 noiembrie 1997 pe rolul Judecătoriei sectorului 1, astfel cum a fost precizată la data de 30 iunie 1998, reclamanta C.F.a chemat în judecată pe pârâta M.N.solicitând instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța: - să dispună ieșirea din indiviziune cu privire la imobilul din str.Glastrei nr.5, sector 1; - să constate dreptul său de creanță asupra garajului construit. Solicită să se stabilească masa partajabilă, cotele, încetarea stării de indiviziune și predarea loturilor ce vor rezulta. În motivarea acțiunii sale reclamanta arată că pârâta a fost căsătorită cu C.I.până la data de 20 mai 1961 când s-a pronunțat divorțul și că în timpul concubinajului și a căsătoriei aceștia au cumpărat un teren în suprafață de 174 mp.

printr-un act autentic și 87 mp. teren în continuarea acestuia pe str.Glastrei nr.5, printr-un act sub semnătură privată pe care au construit o casă de pământ. Mai arată reclamanta că la data de 10 decembrie 1965 s-a căsătorit cu C.I.și în timpul căsătoriei, în perioada 1970-1974, cu acordul coproprietarei, pârâta M. N., a construit un garaj. La data de 13 februarie 1981, arată reclamanta, C.I.a decedat și reclamanta, în calitate de soție supraviețuitoare a rămas unica succesoare și în consecință, se mai susține de către reclamantă, a devenit coproprietară alături de pârâtă în ceea ce privește imobilul din str.Glastrei nr.5 în cotă de ½ pentru terenul în suprafață de 261 mp. și construcția edificată pe el.

Referitor la garaj, care a fost construit fără contribuția pârâtei, reclamanta arată că are un drept de creanță. Pârâta a formulat o întâmpinare-cerere reconvențională (pe care a precizat-o) prin care solicită respingerea acțiunii principale și constatarea că în ceea ce privește cota de ½ din teren a intervenit prescripția achizitivă de 30 ani, întrucât a stăpânit terenul netulburată de nimeni, exercitând o posesie utilă, iar construcția de pe teren a devenit proprietatea sa exclusivă prin accesiune imobiliară. Judecătoria sectorului 1, prin sentința civilă nr.18.104 din 2 noiembrie 1999, a admis excepția de necompetență materială și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București.

Prin sentința civilă nr.756 din 6 noiembrie 2000, Tribunalul București secția V-a a respins excepția autorității de lucru judecat cu privire la cererea reconvențională - precizată – ca neîntemeiată. A respins de asemenea și acțiunea principală precizată și cererea reconvențională precizată ca neîntemeiată. Instanța a reținut, în ceea ce privește excepția, că nu există tripla identitate prevăzută de art.1201 C.civ. și deci nu există autoritate de lucru judecat. Referitor la acțiunea principală a constatat că nu au fost depuse acte de proprietate valabile decât pentru suprafața de 174 mp. teren, iar pentru restul suprafețelor de teren nu există titlu, iar garajul este construit pe un teren al unei alte persoane care nu este parte în proces și deci nu se poate constata existența unui drept de creanță asupra acestuia.

Cu privire la cererea reconvențională a apreciat de asemenea că este nefondată pentru că nu se poate uzucapa o suprafață de teren neindividualizată, iar pentru suprafața de teren de 87 mp. a considerat că nu poate fi inclusă în masa partajabilă, neexistând un titlu de proprietate. Curtea de Apel București – secția III-a, prin decizia civilă nr.128 A din 11 martie 2002, a respins ca nefondate apelurile formulate de către reclamantă și pârâtă împotriva sentinței pronunțată de către instanța de fond, reținând că instanța de fond a pronunțat o hotărâre legală și temeinică. A mai reținut instanța de apel că nu se poate admite ieșire din indiviziune asupra unui teren în condițiile în care o parte din acest teren aparține unei persoane care nu este parte în proces, iar părțile nu și-au reconsiderat poziția procesuală și nu și-au micșorat pretențiile cu solicitarea corespunzătoare a unei expertize cu noi lotizări și valori.

Împotriva acestei decizii a declarat, în termen legal, recurs, reclamanta C.F., invocând motive de nelegalitate și netemeinicie susținând în esență că există acte de proprietate pentru întreg terenul în litigiu, și că instanța, deși ambele părți au arătat că vor să facă o înțelegere pentru partajarea în natură, nu a consemnat această cerere. La termenul din 22 aprilie 2003 Curtea, din oficiu, a invocat excepția de necompetență materială a soluționării în prima insntanță de către tribunal a acțiunii de partaj, care este urmare a unei succesiuni. Cu privire la această excepție urmează a reține în primul rând că ea este de ordine publică conform prevederilor art.159 C.proc.civilă, și, în consecință, poate fi invocată și direct în recurs din oficiu de către instanță, în baza art.306 al.2 C. proc.civilă.

Este de reținut de asemenea că inițial acțiunea a fost înregistrată de către reclamanți pe rolul Judecătoriei sectorului 1 la data de 18 noiembrie 1997 și această instanță și-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, reținând că valoarea masei partajabile este de peste 150.000.000 lei și având în vedere dispozițiile art.2 pct.1 lit.b C.proc.civ. Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului București – secția V-a care a soluționat greșit cauza ca instanță de fond, neavînd în vedere faptul că obiectul partajului din această cauză provine dintr-o succesiune, situație în care urmează a se reține următoarele: Competența materială a instanțelor judecătorești este reglementată prin prevederile cuprinse în C.proc.civ.

– cartea I. Titlul 1 art.1-16, care constituie legea generală în privința competenței materiale. De la această normă generală există însă și derogări în care competența materială este dată de lege, în cazul anumitor acțiuni și cereri, altor instanțe decât celor care în mod normal judecă asemenea acțiuni. O asemenea derogare, în care competența materială revine judecătoriei în primă instanță este cea prevăzută de art.657 din C.proc.civ.conform căruia „împărțirea de succesiuni între mai multe persoane se va face prin judecătorie”, această prevedere fiind menționată și după modificarea C.proc.civ. prin Legea nr.59/1993, dovadă în acest sens fiind că prin O.U.G. nr.138 din 2 octombrie 2000 s-a dispus abrogarea acestui text (evident la data intrării în vigoare a ordonanței).

Această derogare de la dreptul comun în materie, are la bază natura acțiunilor și cererilor și nu valoarea obiectului lor. Cum norma specială derogă de la norma generală potrivit principiului „Specialis generalibus derogat”, se constată că regulile aplicabile acțiunilor de partaj succesoral, în privința competenței, la data înregistrării acțiunii, erau cele prevăzute în art.657 C.proc.civ. și nu cele de la art.2 pct.1 lit.b din același cod. Astfel fiind, având în verdere considerentele mai înainte arătate, urmează a admite excepția de necompetență materi, și admițînd recursul declarat de către reclamantă împotriva deciziei Curții de apel, să o caseze atât pe aceasta cât și sentința pronunțată de către Tribunalul București, trimițând cauza spre competentă soluționare Judecătoriei sectorului 1 București.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Admite excepția de necompetență materială. Admite recursul declarat de C.F.împotriva deciziei nr.128/A din 11 martie 2002 a Curții de Apel București – Secția a III-a civilă, pe care o casează, precum și sentința nr.756 din 6.11.2000 a Tribunalului București – secția a V-a civilă și de contencios administrativ și trimite cauza la Judecătoria Sectorului 1 București, spre competentă soluționare. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 22 aprilie 2003.