ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1684/2003

S-a

luat în examinare recursul declarat de reclamanta-pârâtă C.F.împotriva deciziei

nr.128/A din 11 martie 2002 a Curții de Apel București – Secția a III-a civilă.

La

apelul nominal s-au prezentat: recurenta reclamantă-pârâtă C.F.și intimata

pârâtă - reclamantă M.N.personal și asistată de avocat I.C..

Procedura

completă.

Curtea,

din oficiu, pune în discuție excepția necompetenței materiale a tribunalului,

de a soluționa, ca instanță de fond, cauza, al cărei obiect  este un partaj

succesoral.

Recurenta

reclamantă-pârâtă C.F.cere admiterea recursului său, astfel cum a fost

formulat.

Avocat

I.C., cu privire la excepția invocată, lasă soluția la aprecierea instanței și

solicită respingerea recursului.

C U R T E A

Asupra

recursului de față;

Din

examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 18

noiembrie 1997 pe rolul Judecătoriei sectorului 1, astfel cum a fost precizată

la data de 30 iunie 1998, reclamanta C.F.a chemat în judecată pe pârâta

M.N.solicitând instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța:

-

să dispună ieșirea din indiviziune cu privire la imobilul din str.Glastrei

nr.5, sector 1;

-

să constate dreptul său de creanță asupra garajului construit.

Solicită

să se stabilească masa partajabilă, cotele, încetarea stării de indiviziune și

predarea loturilor ce vor rezulta.

În

motivarea acțiunii sale reclamanta arată că pârâta a fost căsătorită cu

C.I.până la data de 20 mai 1961 când s-a pronunțat divorțul și că în timpul

concubinajului și a căsătoriei aceștia au cumpărat un teren în suprafață de 174

mp. printr-un act autentic și 87 mp. teren în continuarea acestuia pe

str.Glastrei nr.5, printr-un act sub semnătură privată pe care au construit o

casă de pământ.

Mai

arată reclamanta că la data de 10 decembrie 1965 s-a căsătorit cu C.I.și în

timpul căsătoriei, în perioada 1970-1974, cu acordul coproprietarei, pârâta M.

N., a construit un garaj.

La

data de 13 februarie 1981, arată reclamanta, C.I.a decedat și reclamanta, în

calitate de soție supraviețuitoare a rămas unica succesoare și în consecință,

se mai susține de către reclamantă, a devenit coproprietară alături de pârâtă

în ceea ce privește imobilul din str.Glastrei nr.5 în cotă de ½ pentru

terenul în suprafață de 261 mp. și construcția edificată pe el.

Referitor

la garaj, care a fost construit fără contribuția pârâtei, reclamanta arată că

are un drept de creanță.

Pârâta

a formulat o întâmpinare-cerere reconvențională (pe care a precizat-o) prin

care solicită respingerea acțiunii principale și constatarea că în ceea ce

privește cota de ½ din teren a intervenit prescripția achizitivă de 30

ani, întrucât a stăpânit terenul netulburată de nimeni, exercitând o posesie

utilă, iar construcția de pe teren a devenit proprietatea sa exclusivă prin

accesiune imobiliară.

Judecătoria

sectorului 1, prin sentința civilă nr.18.104 din 2 noiembrie 1999, a admis

excepția de necompetență materială și a declinat competența de soluționare a

cauzei în favoarea Tribunalului București.

Prin

sentința civilă nr.756 din 6 noiembrie 2000, Tribunalul București secția V-a a

respins excepția autorității de lucru judecat cu privire la cererea

reconvențională - precizată – ca neîntemeiată.

A

respins de asemenea și acțiunea principală precizată și cererea

reconvențională  precizată  ca neîntemeiată.

Instanța a reținut, în ceea ce privește excepția, că nu există

tripla identitate prevăzută de art.1201 C.civ. și deci nu există autoritate de

lucru judecat.

Referitor

la acțiunea principală a constatat că nu au fost depuse acte de proprietate

valabile decât pentru suprafața de 174 mp. teren, iar pentru restul suprafețelor

de teren nu există titlu, iar garajul este construit pe un teren al unei alte

persoane care nu este parte în proces și deci nu  se poate constata existența

unui drept de creanță asupra acestuia.

Cu

privire la cererea reconvențională a apreciat de asemenea că este nefondată

pentru că nu se poate uzucapa o suprafață de teren neindividualizată, iar

pentru suprafața de teren de 87 mp. a considerat că nu poate fi inclusă în masa

partajabilă, neexistând un titlu de proprietate.

Curtea

de Apel București – secția III-a, prin decizia civilă nr.128 A din 11 martie

2002, a respins ca nefondate apelurile formulate de către reclamantă și pârâtă

împotriva sentinței pronunțată de către instanța de fond, reținând că instanța

de fond a pronunțat o hotărâre legală și temeinică.

A

mai reținut instanța de apel că nu se poate admite ieșire din indiviziune

asupra unui  teren în condițiile în care o parte din acest teren aparține unei

persoane care nu este parte în proces, iar părțile nu și-au reconsiderat

poziția procesuală și nu și-au micșorat pretențiile cu solicitarea

corespunzătoare a unei expertize cu noi lotizări și valori.

Împotriva

acestei decizii a declarat, în termen legal, recurs, reclamanta C.F., invocând

motive de nelegalitate și netemeinicie susținând în esență  că  există  acte

de proprietate pentru întreg terenul în litigiu, și că instanța, deși ambele

părți au arătat că vor să facă o înțelegere pentru partajarea în natură, nu a

consemnat această cerere.

La

termenul din 22 aprilie 2003 Curtea, din oficiu, a invocat excepția de

necompetență materială a soluționării în prima insntanță de către tribunal a

acțiunii de partaj, care este urmare a unei succesiuni.

Cu

privire la această excepție urmează a reține în primul rând că ea este de

ordine publică conform prevederilor art.159  C.proc.civilă, și, în consecință,

poate fi invocată și direct în recurs din oficiu de către instanță, în baza

art.306 al.2 C. proc.civilă.

Este

de reținut de asemenea că inițial acțiunea a fost înregistrată de către

reclamanți pe rolul Judecătoriei sectorului 1 la data de 18 noiembrie 1997 și

această instanță și-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea

Tribunalului București, reținând că valoarea masei partajabile este de peste

150.000.000 lei și având în vedere dispozițiile art.2 pct.1 lit.b C.proc.civ.

Cauza

a fost înregistrată pe rolul Tribunalului București – secția V-a care a

soluționat greșit cauza ca instanță de fond, neavînd în vedere faptul că

obiectul partajului din această cauză provine dintr-o succesiune, situație în

care urmează a se reține următoarele:

Competența

materială a instanțelor judecătorești este reglementată prin prevederile

cuprinse în C.proc.civ. – cartea I. Titlul 1 art.1-16, care constituie legea

generală în privința competenței materiale.

De

la această normă generală există însă și derogări în care competența materială

este dată de lege, în cazul anumitor acțiuni și cereri, altor instanțe decât

celor care în mod normal judecă asemenea acțiuni.

O

asemenea derogare, în care competența materială revine judecătoriei în primă

instanță este cea prevăzută  de art.657 din C.proc.civ.conform căruia

„împărțirea de succesiuni între mai multe persoane se va face prin

judecătorie”, această prevedere fiind menționată și după modificarea

C.proc.civ. prin Legea nr.59/1993, dovadă în acest sens fiind că prin O.U.G.

nr.138 din 2 octombrie 2000 s-a dispus abrogarea acestui text (evident la data

intrării în vigoare a ordonanței).

Această derogare de la dreptul comun în materie, are la bază

natura acțiunilor și cererilor și nu valoarea obiectului lor.

Cum

norma specială derogă de la norma generală potrivit principiului „Specialis

generalibus derogat”, se constată că  regulile aplicabile acțiunilor de partaj

succesoral, în privința competenței, la data înregistrării acțiunii, erau cele

prevăzute în art.657 C.proc.civ. și nu cele de la art.2 pct.1 lit.b din același

cod.

Astfel fiind, având în verdere

considerentele mai înainte arătate, urmează a admite excepția de necompetență

materi, și admițînd recursul declarat de către reclamantă împotriva deciziei

Curții de apel, să o caseze atât pe aceasta cât și sentința pronunțată de către

Tribunalul București, trimițând cauza spre competentă soluționare Judecătoriei

sectorului 1 București.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite

excepția de necompetență materială.

Admite

recursul declarat de C.F.împotriva deciziei nr.128/A din 11 martie 2002 a

Curții de Apel București – Secția a III-a civilă, pe care o casează, precum și

sentința nr.756 din 6.11.2000 a Tribunalului București – secția a V-a civilă și

de contencios administrativ și trimite cauza la Judecătoria Sectorului 1

București, spre competentă soluționare.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 22 aprilie 2003.