ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1026/2003

S-a

luat în examinare recursul declarat de Societatea comercială „K” SRL   împotriva

deciziei nr.557 din 30 octombrie 2001 a Curții de Conturi a României – Secția

jurisdicțională.

La

apelul nominal au lipsit recurenta Societatea comercială „K” SRL și intimații

Consiliul local Miercurea Ciuc și Curtea de Conturi a României.

Procedura

completă.

S-a

referit că recurenta prin cerere a solicitat suspendarea executării silite a

sentinței nr.18 din 9 noiembrie 1999 pronunțată de Colegiul Jurisdicțional

Harghita până la soluționarea recursului, iar prin întâmpinare Consiliul local

al municipiului Harghita a solicitat obligarea  recurentei la plata unei cauțiuni.

Instanța

având în vedere că nu a fost indicat temeiul legal al cererii pentru a se

dispune în consecință, respinge cererea, considerând că dacă temeiul era art.9

din Legea nr.29/1990, acesta se referă la suspendarea executării actului

administrativ până la soluționarea acțiunii deci la instanța de fond ceea ce nu

este în speță iar dacă temeiul era art.300 Cod procedură civilă trebuia depusă

cauțiunea, lucru de asemeni nerealizat în cauză.

C

U R T E A

Asupra

recursului de față;

Din

examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Colegiul

Jurisdicțional Harghita a Curții de Conturi, prin sentința nr.11 din 14 august

2001, a respins contestația la executare nr.2054 din 25 mai 2001 formulată de

Societatea comercială „K” SRL împotriva ordinului de executare nr.9 din 3 mai

2001 și împotriva somației de plată nr.8147 din 21.05.2001 pentru lămurirea

înțelesului, întinderii și aplicării titlului executoriu emis în baza sentinței

nr.18 din 9.11.1999 a Colegiului Jurisdicțional Harghita.

A

constatat că suma 1042,39 USD nu este inclusă în suma de 3063,98 USD ci se

datorează în afara acestei sume.

Suma

de 3063,98 USD reprezintă impozit pe venit datorat prin  echivalentul în lei la

cursul oficial de la data plății, iar suma de 1042,39 USD reprezintă majorări

de întârziere datorate pentru întârzierea la plata sumei de 3063,98 USD

calculate până la 27 februarie 1997 inclusiv și în continuare. Societatea

datorează majorările de întârziere aferente sumei de 3063,98 USD calculate în

procentele legale prevăzute în Hotărârile Guvernului 8/1997, 251/1997, 21/1998,

354/1999 și 564/2000, la cursul oficial leu-dolar de la data plății.

Pentru

a hotărî astfel, s-a avut în vedere că Hotărârea Guvernului nr.564/2000 nu

exista la momentul pronunțării sentinței nr.18 din 9 noiembrie 1999, în

rejudecarea cauzei după casare, fiind legiferat ulterior motiv pentru care

Colegiul jurisdicțional, la emiterea ordinul de executare nr.9 din 3 mai 2001,

la sfărșitul ordinului a indicat ca organul de executare să aibă în vedere la

calcularea majorărilor de întrârziere pentru perioada de după 1 august 2000,

prevederile acestuia, adică 0,15% pentru fiecare zi de întârziere.

Nu

se poate reține că în suma de 3063,98 USD este inclusă suma de 1042,39 USD cum

pretinde societatea, dimpotrivă rezultă că suma de   1042,39 USD nu este

inclusă în suma de 3063,98 USD ci se datorează separat de aceasta, suma de

3063,98 USD reprezentând impozit pe venit iar 1042,39 USD reprezintă majorări

de întârziere aferente.

Din

cele de mai sus a rezultat faptul că nu s-a aplicat procentul de 0,15% pe zi de

întârziere întregii perioade de întârziere de după data de 27 februarie 1997,

că numai pentru perioada de după 1 august 2000, iar perioadei supuse între 25

februarie 1997 și 1 august 2000 i-au fost aplicabile procentele de 0,16%,

0,25%, 0,30% prevăzute de Hotărârile  Guvernului 8/1997, 251/1997, 21/1998 și

354/1999.

Secția

jurisdicțională a Curții de Conturi, prin decizia nr.557 din 30 octombrie 2001

a respins recursul jurisdicțional declarat de societatea comercială „K”SRL.

Considerând

hotărârile netemeinice și nelegale, societatea a declarat recurs și a solicitat

admiterea lui, modificarea deciziei nr.557/30.10.2001 în sensul admiterii

contestației la executare în ce privește  întinderea dispozitivului sentinței

nr.18 din 9.11.1999 a Colegiului Jurisdicțional Harghita, în sensul că datoria

bugetară cu titlu de impozit pe venit este în sumă de 84.411.146 lei calculată

asupra sumei de 3063,98 USD la cursul de schimb din data de 25 februarie 1997

(data scadenței datoriei bugetare), reprezentând suma de 28.782.749 lei plus

penalitățile de întârziere de 0,15% până la data de 1 decembrie 2001.

Se

arată că moneda națională a României este leul românesc care circulă în

economia românească și totodată este și moneda în care sunt stabilite

obligațiile financiare ale contribuabililor, indifirent de veniturile pe care

le realizează.

In

speță, conform legii, inclusiv redevențele în cadrul în care acestea se

datorează, se plătesc ca și obligații la sursă, în lei și nu în dolari SUA.

Pentru

acest considerent și majorările de întârziere, în cazul calculării acestora

trebuie să țină cont de moneda în care se face plata, deci tot în lei și nu în

dolari SUA, obligația de plată a majorărilor de întârziere este o obligație

subscrisă a obligației de plată a impozitelor ori redevențelor și astfel

trebuie să fie calculată și plătită în aceeași monedă, deci în lei.

Prin

aplicarea penalităților de întârzere de 0,15% asupra sumelor calculate în

valută, se ajunge la o dobândă de peste 54% pe fiecare an, în situația în care

dobânda anuală la depozitele în valută variază între 2,5 și cel mult 4%.

In

situația în care s-ar avea în vedere suma în dolari la care să se calculeze

majorările de întârziere ar trebui să se aplice un procent de 6% cât este

dobânda băncii.

Recursul

este nefondat.

Prin

sentința nr.11/14.08.2001 Colegiul jurisdicțional Harghita, în mod corect a

respins contestația la executare formulată de scietate împotriva ordinului de

executare nr.9/2001 și somației de plată 8147/2001.

Din

dispozitivul sentinței 18/1999 a Colegiului jurisdicțional, rezultă clar că

suma datorată cu titlu de impozit pe  venit este de 3063,98 USD, echivalent în

lei la cursul oficial de la data plății, iar suma de 1042,39 USD reprezentând

penalitățile de întârziere nu este inclusă în suma datorată cu titlu de impozit

pe venit.

Majorările

de întârziere se aplică în procentele prevăzute de lege Hotărârile Guvernului

8/1997, 251/1997, 21/1998 și 354/1999.

Dobânda

de 6% se aplică numai în cazul în care în discuție este o sumă împrumutată.

In

speță, suntem în prezența unor raporturi financiar fiscale, iar societatea

recurentă are obligația să achite majorările de întârziere pentru debitele

datorate consiliului local, majorări de întârziere al căror procent este expres

prevăzut de lege.

In

consecință, recursul se privește nefondat și în baza art.312 Cod procedură

civilă, urmează a fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge

recursul declarat de Societatea comercială „K” SRL împotriva deciziei nr.557

din 30 octombrie 2001 a Curții de Conturi a României – Secția jurisdicțională,

ca nefondat.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 14 martie 2003.