ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1189/2003

S-a

luat în examinare recursul declarat de B.A. și G.F. împotriva deciziei nr.679

din 6 decembrie 2001 a Curții de Conturi – Secția Jurisdicțională.

La

apelul nominal s-a prezentat recurentul B.A. reprezentat de avocatul D.F.

lipsind recurentul G.F. și intimații SC ”A” SA, și Curtea de Conturi a

României.

Procedura

completă.

După

prezentarea referatului cauzei Curtea a constatat pricina în stare de judecată

și a acordat cuvântul în fond părții prezente.

Avocatul

D.F. a solicitat admiterea recursului astfel cum a fost formulat detaliind

motivele de casare expuse  în scris și a depus la dosar, în acest sens,

concluzii scrise, conform art.146 din Codul de procedură civilă.

C

U R T E A

Asupra

recursului de față;

Din

examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

sentința nr.6 din 19 iunie 2001 Colegiul Jurisdicțional Harghita din cadrul

Camerei de Conturi Harghita a admis în parte actul de sesizare al procurorului

financiar de pe lângă Camera de Conturi Hraghita cu nr.9045/23.02.2001 și în

ceea ce privește pe B.A., director și G.F. contabil șef au fost obligați în

solidar la plata sumelor de 86.730.661 lei majorări de întârziere la plata

fondului de șomaj și fond de sănătate și la 11.794.865,4 lei penalizări de 10%

pentru suemele reținute la sursă și nevărsate, mai mult de 30 zile (impozit pe

salarii, fond șomaj, fond sănătate către SC ”A” SA, iar societatea la rândul ei

a fost obligată către bugetul de stat, Agenția Județeană pentru Ocuparea și

Formarea Profesională Harghita, Casa de Asigurări de Sănătate Harghita, la

plata unor sume reprezentând impozit pe salarii, fond șomaj, cote de asigurări

sociale, penalități pentru diverse sume reținute la sursă și nevărsate.

Impotriva

acestei sentințe s-a declarat recurs jurisdicțional de către B.A. și G.F.,

criticând soluția Colegiului Jurisdicțional Harghita că a aplicat greșit legea,

ei nefăcându-se vinovați de neplata obligațiilor la termen. In acest sens au

motivat că nu aveau disponibil bani, societatea nu a apelat la credite bancare

și nici nu a beneficiat de subvenții, că s-a aflat în caz de forță majoră în

perioada 1997 – 2000 ce a generat această situație economică negativă.

Prin

decizia nr.679 din 6 decembrie 2001, Secția Jurisdicțională a Curții de Conturi

a respins recursul jurisdicțional și a menținut sentința nr.6/2001 ca fiind

legală și temeinică.

Pentru

a pronunța această decizie, Secția jurisdicțională a constatat că motivele

invocate de cei doi recurenți pârâți nu îi pot exonera de plata sumelor la care

au fost obligați, ei răspunzând pentru prejudiciul cauzat din culpa SC ”A” SA, în

calitate de director și respectiv contabil șef.

S-a

constatat că sentința a fost dată cu analiza temeinică și legală a probelor

dosarului, răspunderea civilă delictuală a recurenților fiind corect reținută

și motivată.

Pârâții

au declarat recurs împotriva Deciziei nr.679 din 6 decembrie 2001, pronunțată

de Secția Jurisdicțională a Curții de Conturi, susținând și neluând motivele de

recursul jurisdicțional și anume nu au vinovăție în neplata la termen a celor

două contribuții, că diponibilul în conturi era foarte mic și ținut ca să nu se

închidă contul, nu au recurs la credite bancare și nici nu au beneficiat de

subvenții, a fost o perioadă grea pentru agricultură, că nu a fost aprobată

efectuarea unei expertize contabile care demonstra și unele erori în stabilirea

sumelor la care au fost obligați dar și situația fiscală.

Analizând

recursul sub aspectul motivelor invocate și raportat la prevederile art.304 Cod

procedură civilă, se constată că acesta este nefondat pentru considerentele ce

se expun.

In

cauză recurenții pârâți îndeplinesc funcția de director și respectiv contabil

șef la SC ”A” SA, și în sarcina lor s-a reținut că se află culpa pentru

producerea prejudiciului de 98.525.526,4 lei reprezentând 86.730.661 lei majorări

de întârziere la plata fondului de șomaj și fond de sănătate, respectiv

11.794.865 lei penalități de 10% pentru sumele reținute la sursă și nevărsate,

mai mult de 30 zile.

Cu

actele aflate la filele 27-50 din dosarul Colegiului Jurisdicțional Harghita,

care sunt extrase de cont, se face dovada că în perioada 30.04.1997 –

30.06.2000, perioada în care s-au înregistrat obligațiile financiare datorate

societatea comercială condusă de cei doi recurenți a avut disponibilul necesar

pentru a se achita la termen obligațiile respective, dar au fost făcute alte

plăți, adică nu au plătit la termen impozitul pe salarii, fondul de șomaj și

fondul de sănătate.

Pentru

aceste întârzieri SC ”A” SA, a fost obligată la penalizări de 98.525.526,4 lei,

din vina celor doi recurenți care și-au asumat prin efectuarea

necorespunzătoare a activității – au refuzat să plătească la termen –

răspunderea civilă delictuală în conformitate cu prevederile art.998 și

următoarele Cod civil, fiind întrunite cumulativ elementele răspunderi civile

delictuale. Atât timp cât fondurile de slarii au existat evident că reținerile

pentru fondul de șomaj și sănătate trebuiau reținute și virate la instituțiile

de specialitate, și nu se mai impunea, față de documentele contabile de la

dosar o constatare făcută de un expert. Restul motivelor invocate constituie

apărări rezolvate în mod legal în situațiile date de către Camera de Conturi.

Față

de aceste considerente, Curtea constată că decizia 679/6.12.2001 a Secției

Jurisdicționale a Curții de Conturi a României este legală și judicios

motivată, iar pe cale de consecință recursul este nefondat și urmează a fi

respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge

recursul declarat de B.A. și G.F. împotriva deciziei nr.679 din 6 decembrie 2001

a Curții de Conturi – Secția Jurisdicțională, ca nefondat.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 25 martie 2003.