ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 831/2003

S-a

luat în examinare recursul decarat de Z.V. și P.V. împotriva deciziei

nr.106 din 28 martie 2002 a Curții de Conturi a României – Secția

jurisdicțională.

La

apelul nominal au lipsit recurenții Z.V. și P.V. și

intimații K.G., Consiliul Județean Harghita și Curtea de Conturi

a României.

Procedura

completă.

S-a

referit că recurenții nu au timbrat recursul deși au fost

citați cu mențiunea achitării taxei de timbru (filele 9 și

11 recurs) și că prin cererea depusă la dosar au solicitat

judecarea în lipsă.

C

U R T E A

Asupra

recursului de față;

Din

examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Colegiul

jurisdicțional Harghita, prin sentința nr.1 din 16 ianuarie 2001, a

admis actul de sesizare al Compartimentului de Control Financiar al Camerei de

Conturi județene Harghita în totalitatea sa.

Prin

decizia nr.204 din 26 aprilie 2001, Secția jurisdicțională, a

admis recursurile jurisdicționale declarate de Z.V., P.V. și K.G., a

casat sentința și a trimis spre rejudecare, cu recomandarea că,

trebuie verificat din ce surse s-a completat prima rată și la ce

dată, pentru a se reține că, Consiliul județean ar fi

devenit proprietar, pe cota sa potrivit contractului.

În

fond, după casare, Colegiul jurisdicțional Harghita, prin

sentința nr.19 din 6 noiembrie 2001, a admis în parte încheierea de

sesizare nr.34 din 11 octombrie 2000 a Compartimentului de Control Financiar al

Camerei de Conturi Harghita, a admis pct.3 și a obligat pârâții Z.V.

și P.V. la plata în solidar Consiliului județean Harghita, cu titlu

de despăgubiri civile suma de 40 milioane lei, plătită nelegal ,

împreună cu dobânzile legale aferente de 34,50% calculate pe perioada 27

octombrie 1999 – 6 noiembrie 2001, în sumă de 28.053.692 lei, precum

și cu începere de la 7 noiembrie 2001 și până la plata

integrală a sumei de 40 milioane lei către pârâți.

S-a respins pct.1 din actul de sesizare referitor la stabilirea

răspunderii civile delictuale în sarcina pârâtului K.G. pentru recuperarea

sumei de 23.065.148 lei, împreună cu foloasele nerealizate, aferente

și punctul 2 al actului de sesizare referitor la stabilirea

răspunderii civile delictuale în sarcina aceluiași pârât pentru

recuperarea sumei de 33.606.730 lei împreună cu foloasele nerealizate

aferente.

Secția

jurisdicțională, prin decizia nr.106 din 28 martie 2002, a respins

recursurile declarate de Z.V. și P.V.

Considerând

hotărârile netemeinice și nelegale, Z.V. și P.V., au declarat

recurs pentru motivele scrise depuse la dosar, recurs pe care nu l-au timbrat.

Recursul

va fi anulat.

Potrivit

dispozițiilor Legii nr.146/1997 privind taxele judiciare de timbru și

ale Ordonanței Guvernului nr.32/1997 privind timbrul judiciar, astfel cum

au fost modificate prin Legea nr.123/1997, recursul trebuia să fie timbrat

cu câte 1500 lei timbru judiciar și 150.000 lei taxă judiciară

de timbru.

În

cazul nerespectării dispozițiilor legale mai sus arătate,

potrivit art.20 alin.3 din Legea nr.146/1997, art.30 alin.5 din Norme,

coroborate cu art.9 alin.2 din Ordonanța Guvernului nr.32/1995,

neîndeplinirea obligațiilor legale până la termenul stabilit, se

sancționează cu anularea cererii.

În

cauză, se constată că, deși recurenții au fost

citați cu mențiunea de a timbra cererea (filele 9 și 11), nu au

dat curs obligației legale ce le incumba, astfel că, recursul se va

anula ca netimbrat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Anulează

recursul decarat de Z.V. și P.V. împotriva deciziei nr.106 din 28 martie

2002 a Curții de Conturi a României – Secția

jurisdicțională., ca netimbrat.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 28 februarie 2003.