ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 831/2003

S-a luat în examinare recursul decarat de Z.V. și P.V. împotriva deciziei nr.106 din 28 martie 2002 a Curții de Conturi a României – Secția jurisdicțională. La apelul nominal au lipsit recurenții Z.V. și P.V. și intimații K.G., Consiliul Județean Harghita și Curtea de Conturi a României. Procedura completă. S-a referit că recurenții nu au timbrat recursul deși au fost citați cu mențiunea achitării taxei de timbru (filele 9 și 11 recurs) și că prin cererea depusă la dosar au solicitat judecarea în lipsă. C U R T E A Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Colegiul jurisdicțional Harghita, prin sentința nr.1 din 16 ianuarie 2001, a admis actul de sesizare al Compartimentului de Control Financiar al Camerei de Conturi județene Harghita în totalitatea sa.

Prin decizia nr.204 din 26 aprilie 2001, Secția jurisdicțională, a admis recursurile jurisdicționale declarate de Z.V., P.V. și K.G., a casat sentința și a trimis spre rejudecare, cu recomandarea că, trebuie verificat din ce surse s-a completat prima rată și la ce dată, pentru a se reține că, Consiliul județean ar fi devenit proprietar, pe cota sa potrivit contractului. În fond, după casare, Colegiul jurisdicțional Harghita, prin sentința nr.19 din 6 noiembrie 2001, a admis în parte încheierea de sesizare nr.34 din 11 octombrie 2000 a Compartimentului de Control Financiar al Camerei de Conturi Harghita, a admis pct.3 și a obligat pârâții Z.V. și P.V.

la plata în solidar Consiliului județean Harghita, cu titlu de despăgubiri civile suma de 40 milioane lei, plătită nelegal , împreună cu dobânzile legale aferente de 34,50% calculate pe perioada 27 octombrie 1999 – 6 noiembrie 2001, în sumă de 28.053.692 lei, precum și cu începere de la 7 noiembrie 2001 și până la plata integrală a sumei de 40 milioane lei către pârâți. S-a respins pct.1 din actul de sesizare referitor la stabilirea răspunderii civile delictuale în sarcina pârâtului K.G. pentru recuperarea sumei de 23.065.148 lei, împreună cu foloasele nerealizate, aferente și punctul 2 al actului de sesizare referitor la stabilirea răspunderii civile delictuale în sarcina aceluiași pârât pentru recuperarea sumei de 33.606.730 lei împreună cu foloasele nerealizate aferente.

Secția jurisdicțională, prin decizia nr.106 din 28 martie 2002, a respins recursurile declarate de Z.V. și P.V. Considerând hotărârile netemeinice și nelegale, Z.V. și P.V., au declarat recurs pentru motivele scrise depuse la dosar, recurs pe care nu l-au timbrat. Recursul va fi anulat. Potrivit dispozițiilor Legii nr.146/1997 privind taxele judiciare de timbru și ale Ordonanței Guvernului nr.32/1997 privind timbrul judiciar, astfel cum au fost modificate prin Legea nr.123/1997, recursul trebuia să fie timbrat cu câte 1500 lei timbru judiciar și 150.000 lei taxă judiciară de timbru. În cazul nerespectării dispozițiilor legale mai sus arătate, potrivit art.20 alin.3 din Legea nr.146/1997, art.30 alin.5 din Norme, coroborate cu art.9 alin.2 din Ordonanța Guvernului nr.32/1995, neîndeplinirea obligațiilor legale până la termenul stabilit, se sancționează cu anularea cererii.

În cauză, se constată că, deși recurenții au fost citați cu mențiunea de a timbra cererea (filele 9 și 11), nu au dat curs obligației legale ce le incumba, astfel că, recursul se va anula ca netimbrat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Anulează recursul decarat de Z.V. și P.V. împotriva deciziei nr.106 din 28 martie 2002 a Curții de Conturi a României – Secția jurisdicțională., ca netimbrat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 28 februarie 2003.