ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1808/2003

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor dosarului,

constată următoarele:

Prin actul de sesizare nr. 9027/1 D

din 5 februarie 2002 întocmit în temeiul art. 37 alin. (1), art. 97 alin. (1)

și art. 71 din Legea nr. 94/1992 privind organizarea și funcționarea Curții de

Conturi, procurorul financiar de pe lângă Camera de Conturi a județului Harghita

a solicitat Colegiului jurisdicțional al aceleiași camere de conturi, obligarea

pârâților B.G., A.L. și D.A. la plata în solidar a sumei de 27.118.000 lei, ca

urmare a prejudiciului produs prin utilizarea nelegală a fondurilor primite din

bugetele locale de către Asociația C.B. Băile Tușnad.

În motivarea actului de sesizare,

procurorul financiar a arătat următoarele:

- în luna ianuarie 2002,

compartimentul de control al Camerei de Conturi a județului Harghita a efectuat

un control la Asociația C.B. Băile Tușnad în legătură cu utilizarea, conform

destinațiilor, a fondurilor primite de la bugetele locale, precum și în

legătură cu administrarea pe bază de contract de concesiune sau închiriere a

bunurilor aparținând domeniului public sau privat al statului, rezultatul

controlului fiind consemnat în procesul verbal nr. 3028 din 31 ianuarie 2002;

- verificând legalitatea plăților

efectuate de asociația controlată din veniturile obținute în anul 2001, s-a

constatat că plata în numerar a sumei de 27.118.000 lei reprezentând cheltuieli

de protocol cu prilejul organizării unei tabere în localitatea Lăzărești, s-a

făcut fără a avea la bază documente justificative care să ateste că bunurile

aprovizionate aparțin asociației controlate, iar înscrisurile prezentate pentru

justificarea plăților nu conțin elementele necesare care să definească plata ca

fiind în conformitate cu prevederile legale;

- prin efectuarea plăților în

condițiile prezentate mai sus, au fost încălcate prevederile Legii nr. 82/1991,

H.G. nr. 831/1997 și ale Ordinului nr. 215 din 10 februarie 2000 ale

Ministerului Finanțelor, iar vinovăția aparține persoanelor care au confirmat

efectuarea plății și anume, B.G., A.L. și D.A., care urmează să fie obligați la

plata sumei sus-menționate la care se adaugă dobânda practicată de Banca

Națională a României, aceasta însumând până la data controlului 4.742.100 lei.

Prin întâmpinarea formulată de

pârâtul D.A. s-a susținut că suma consemnată în actul de control nu a fost

folosită în scopuri personale și nici pentru a favoriza anumite activități

comerciale în sistem de alimentație publică, iar în ceea ce privește actele

justificative prezentate, acestea reflectă realitatea și scopul plăților

efectuate și anume acela de reînnoire a microstațiunii Lăzărești.

Colegiul jurisdicțional al Camerei

de Conturi a județului Harghita, prin sentința nr. 2 din 9 aprilie 2002, a

admis actul de sesizare al procurorului financiar și i-a obligat pe pârâți la

plata în solidar a sumei de 27.118.000 lei și a dobânzii de 34,1% practicată de

Banca Națională a României la data pronunțării hotărârii, calculată de la data

de 4 august 2001 până la data recuperării integrale a pagubei, cu titlu de

despăgubiri civile.

Pentru a pronunța astfel, instanța

jurisdicțională a reținut următoarele:

- borderourile de achiziții pe baza

cărora s-a făcut plata în numerar din casieria Asociației C.B. a sumei de

27.118.000 lei reprezentând cheltuieli de protocol, nu întrunesc condițiile de

documente justificative pentru decontarea sumelor plătite, întrucât acestea

poartă ștampila Asociației A.T. în calitate de achizitor;

- prejudiciul produs prin decontarea

sumei de 27.118.000 lei reprezentând cheltuieli de protocol, este un prejudiciu

real și cert, probat cu registrul de casă din august 2001 și centralizatorul de

cheltuieli semnat de pârâți prin care aceștia au aprobat decontarea sumei;

- prejudiciul este rezultatul

abaterii financiare săvârșite de pârâți prin încălcarea prevederilor Legii nr.

82/1991, H..G. nr. 831/1997 și Ordinului Ministerului Finanțelor nr. 215/2000,

iar în cauză operează răspunderea civilă delictuală a acestora pentru fapta

proprie, în conformitate cu prevederile art. 998 și urm. C. civ. coroborate cu

prevederile art. 71 alin. (2) din Legea nr. 94/1992, republicată.

Împotriva acestei sentințe au

declarat recurs jurisdicțional pârâții D.A. și A.L. care, prin motivele de

recurs formulate au susținut următoarele:

- actele prin care s-au achiziționat

produsele conțin atât datele de identificare a persoanelor, cât și semnătura de

primire, astfel că, în mod greșit, instanța de fond a apreciat că acestea nu

pot fi considerate ca documente justificative;

- borderourile de achiziție au fost

întocmite în conformitate cu prevederile Legii nr. 82/1991 și nici nu au fost

încălcate prevederile art. 16 alin. (3) din Decretul Consiliului de Stat nr.

209/1976, suma fiind folosită pentru organizarea taberei de la Lăzărești, iar

nu pentru nevoile altei asociații;

- registrul de casă al Asociației

A.T. pe care ei recurenții, îl depun ca act nou în recurs, face dovada că

această asociație nu a avut nici o încasare sau plată, astfel că suma de

27.118.000 lei nu a intrat în patrimoniul acestei asociații, chiar dacă la

achiziționarea bunurilor s-a folosit ștampila sa.

Secția jurisdicțională a Curții de

Conturi, prin decizia nr. 489 din 4 octombrie 2002, a respins recursurile ca

nefondate.

Pentru a pronunța astfel, instanța

de recurs jurisdicțional a reținut că:

- susținerile recurenților, în

sensul că documentele prezentate posedă datele de identificare a persoanelor și

semnătura de primire a sumelor nu pot fi acceptate, întrucât aceștia nu au

justificat plățile efectuate din casieria asociației cu documente justificative

întocmite conform cerințelor legale;

- constatările organului de control

potrivit cărora, borderourile de achiziție purtând ștampila Asociației A.T. duc

la concluzia că s-au folosit bani din casieria asociației, controlate pentru

nevoile unei altei asociații, sunt justificate întrucât, în cauză, au fost

încălcate prevederile legale în materie, respectiv – Legea nr. 82/1991, H.G.

nr. 831/1997, Ordinul Ministerului Finanțelor Publice nr. 215/2000 și Decretul

Consiliului de Stat nr. 209/1976.

Împotriva acestei decizii, pârâții

D.A. și A.L. au declarat recurs în temeiul art. 82 alin. (1) din Legea nr.

94/1992, republicată în 1999, invocând motivele de recurs prevăzute la art. 304

pct. 9 și 10 C. proc. civ.

Prin motivele de recurs formulate în

scris, recurenții au susținut că a fost stabilită răspunderea civilă delictuală

în sarcina lor, deși nu sunt întrunite elementele acestei răspunderi, în sensul

că nu există legătură de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu și nu

există nici prejudiciu. În opinia recurenților, faptul că pentru plata

efectuată de asociație nu s-au folosit documente justificative conform

exigențelor legii nu este de natură să ducă la concluzia că fapta în sine a

produs un prejudiciu întrucât, chiar și în situația în care fapta ar fi

apreciată ca ilicită, aceasta nu a avut drept consecință producerea vreunui

prejudiciu.

Recurenții au mai susținut că

inexistența prejudiciului este determinată de faptul că suma nu a fost folosită

în interes personal, ci a fost folosită în realizarea scopului stabilit de

organul de conducere al asociației.

Examinând decizia atacată în raport

cu criticile formulate, cu probele administrate și cu dispozițiile legale

incidente cauzei, inclusiv cele ale art. 304

1

C. proc. civ., această

instanță constată că recursul nu este fondat, după cum se va arăta în

continuare.

Din Nota de control nr. 3027 din 31

ianuarie 2002 și procesul verbal de control nr. 3028 din aceeași dată, rezultă

că primul obiectiv al controlului efectuat de organul de control al Camerei de

Conturi a județului Harghita la Asociația C.B. l-a constituit utilizarea

fondurilor primite din bugetele locale, conform destinațiilor aprobate.

În urma verificării, organul de

control a constatat că în cursul anului 2001, asociația controlată a primit de

la bugetele locale și bugetul Consiliului Județean Harghita suma de 90.325.000

lei reprezentând sprijin financiar sub formă de cotizație, necesar funcționării

asociației, suma primită de la bugetul Consiliului Județean Harghita fiind de

40.000.000 lei.

La data de 25 iulie 2001, consiliul

de administrație al asociației a hotărât ca suma de 50.000.000 lei din totalul

sumei primite să fie utilizată pentru organizarea unei tabere în localitatea

Lăzărești.

Organul de control a constatat că

pentru organizarea taberei, asociația a cheltuit suma de 44.243.25lei din care

suma de 27.118.000 lei reprezintă, conform susținerilor asociației

contravaloarea unor produse alimentare achiziționate pentru protocolul impus de

organizarea taberei respective, plata fiind făcută în numerar prin scoaterea

unor sume din casieria asociației.

În legătură cu utilizarea de către

asociația controlată a sumei de 27.118.000 lei se cere a fi clarificat

următorul aspect: dacă plata în sine a sumei este o plată legală sau nu.

Justificarea plății în numerar a

sumei s-a făcut cu registrul de casă fără număr din luna august 2001 căruia îi

corespund un număr de 17 borderouri de achiziție din aceeași dată.

Analizând conținutul borderourilor

de achiziție rezultă că acestea au fost întocmite în altă localitate decât cea

a sediului asociației controlate, iar achizitorul este o altă asociație și

anume, Asociația A.T. Băile Tușnad.

Prin urmare, bunurile achiziționate

aparțin unei alte asociații, iar prin plata făcută, asociația controlată a

favorizat de fapt unele activități comerciale desfășurate în sistem de

alimentație publică.

Asociația controlată a efectuat

plata produselor alimentare și le-a înregistrat în evidența sa, deși acestea nu

au intrat în patrimoniul său, încălcând astfel atât dispozițiile Legii nr.

82/1991 a contabilității, cât și dispozițiile Decretului Consiliului de Stat

nr. 209/1976.

Potrivit art. 16 alin. (3) din

Decretul Consiliului de Stat nr. 209/1976 este interzisă folosirea numerarului

din încasările unei unități pentru nevoile altei unități, cu excepția cazurilor

prevăzute de lege. Art. 42, alin. (1) al aceluiași act normativ prevede că

plățile în numerar care nu au la bază documente justificative legale, deși sunt

prevăzute cu semnătura primitorului, nu se iau în considerare pentru

justificarea soldului în numerar existent în casă, iar sumele corespunzătoare

se consideră lipsă de casă.

Cei trei pârâți în calitate de

membri ai comisiei care a întocmit documentul cumulativ centralizator privind

cheltuielile efectuate de asociație în luna august 2001, au atestat aceste

cheltuieli ca fiind ale asociației, deși o parte din produsele alimentare

înscrise în acest document nu au intrat în patrimoniul acesteia.

Prin urmare, între fapta ilicită a

pârâților, așa cum aceasta a fost prezentată mai sus și prejudiciul cert și

real produs, există o legătură de cauzalitate directă, astfel că în mod corect

a fost stabilită răspunderea civilă delictuală pe seama acestora, aceasta fiind

conformă cu art. 998 și urm. C. civ., coroborat cu art. 71 alin. (1) din Legea

nr. 94/1992, republicată.

Susținerile recurenților, potrivit

cărora, în cauza de față, nu ar exista prejudiciu întrucât suma a fost folosită

pentru realizarea scopului stabilit de organul de conducere al asociației, nu

pot fi acceptate atâta timp cât plata în numerar efectuată nu este justificată

cu documente legale care să ateste intrarea produselor achiziționate în

patrimoniul asociației. De altfel, din cele susținute de recurenți prin

recursurile jurisdicționale soluționate de secția jurisdicțională a Curții de

Conturi, rezultă că aceste produse nu se regăsesc nici în evidența Asociației

A.T. care a întocmit și semnat borderourile de achiziție în calitate de

achizitor, această asociație neavând în anul 2001 nici o încasare sau plată,

așa cum rezultă din registrul de casă depus de recurenți ca act nou în recurs.

Față de motivarea prezentată și în

raport cu prevederile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul declarat

urmează a fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge recursul declarat de D.A.

și A.L. împotriva deciziei nr. 489 din 4 octombrie 2002 a Curții de Conturi,

secția jurisdicțională, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 14 mai 2003.