ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 76/2005

Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Fundația Județeană T. Timiș, în contradictoriu cu Administrația Financiară Timiș, Direcția Generală a Finanțelor Publice Timiș și Ministerul Finanțelor Publice, a solicitat anularea procesului-verbal nr. 197/P din 24 februarie 2000, încheiat de prima pârâtă, a hotărârii nr. 3 din 27 martie 2000, a dispoziției nr. 51 din 24 aprilie 2000, emise de cea de-a doua pârâtă și a deciziei nr. 886 din 12 iunie 2000, emisă de ultimul pârât, prin care a fost obligată la plata către stat, a sumei de 368.094.252 lei, cu titlu de T.V.A. și majorări aferente, în sumă de 283.258.430 lei și obligată la înregistrarea în contabilitate, a sumei de 394.662.575 lei, cu titlu de venituri din asociere în participațiune.

Reclamanta arată că este o societate nonprofit, și nu agent economic, astfel că veniturile realizate din închirieri de spații nu sunt supuse T.V.A. Privitor la veniturile din asocierea în participațiune cu SC C.C. SRL Timișoara și D.F., arată că nu le-a primit niciodată, pentru că respectivul contract a fost realizat, astfel că înregistrarea unor venituri nereale nu are suport legal. Curtea de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 39/PI din 11 februarie 2003, a admis în parte acțiunea și a anulat actele contestate cu privire la obligația reclamantei de a înregistra în contabilitate, suma de 394.662.575 lei, cu titlu de venituri din asociere în participațiune și a respins celelalte capete de acțiune.

Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut concluziile expertizei, din verificări rezultând că reclamanta nu a încasat nici o sumă privind contractul de asociere în participațiune. Cât privește T.V.A. - ul, este datorat, întrucât operațiunile de închiriere au avut caracter sistematic și profitabil. Considerând hotărârea nelegală, reclamanta și pârâtele au declarat recurs. Fundația Județeană T. Timiș susține că acțiunea trebuia admisă în totalitate, iar pârâții arată că actele contestate sunt legale, astfel că se impunea respingerea acțiunii. În mod greșit au fost obligate la plata cheltuielilor de judecată, întrucât soluția pentru cea mai mare parte a acțiunii a fost de respingere. Recursurile sunt nefondate.

În urma unui control efectuat la reclamantă, pentru perioada 1 ianuarie 1997 - 31 decembrie 1999, organul de control a obligat-o să înregistreze în contabilitate, suma de 394.662.575 lei cu titlu de venituri din asociere în participațiune, conform contractului cu SC C.C. SRL Timișoara, în temeiul art. 4 alin. (1) din O.G. nr. 70/1994, iar pentru veniturile realizate din închirierea unor spații (septembrie 1996 - decembrie 1999), a impus-o la plata sumei de 368.074.252 lei T.V.A. și 283.258.430 lei majorări T.V.A., conform art. 25 alin. (1) lit. a) și b) din H.G. nr. 512/1998 și art. 25 lit. a), b), c) și d) din O.G. nr. 3/1992. Prin dispoziția nr. 51/2000, pârâții au admis în parte contestația reclamantei și au menținut obligația de plată a 336.606.693 lei T.V.A.

și 279.819.695 lei majorări, precum și obligația de a înregistra veniturile din asocierea în participațiune, integral, soluție menținută și în celelalte căi de atac din procedura prealabilă. O.G. nr. 3/1992, republicată, în art. 2 lit. a), stabilește că în sfera de aplicare a acesteia, intră și prestările de servicii efectuate în cadrul exercitării activității profesionale, iar în art. 3 lit. b), prevede că nu se supun T.V.A., operațiunile sau prestările de servicii rezultate din activitatea autorizată, efectuată de organizațiile care desfășoară activități de natură religioasă, politică sau civică. Alineatul ultim al art. 3 prevede, însă, că persoanele juridice indicate la lit. a) - c) din ordonanță, sunt supuse T.V.A., pentru operațiunile efectuate în mod sistematic, direct sau prin unități subordonate, pentru obținerea de profit.

Închirierea de bunuri este enumerată printre prestările de servicii impozabile în art. 1.4 din H.G. nr. 512/1998, pentru aprobarea Normelor de aplicare a O.G. nr. 3/1992. Coroborând această dispoziție, cu art. 3 alin. ultim din O.G. nr. 3/1992, în mod justificat instanța a reținut că reclamanta are calitatea de plătitor T.V.A. pentru veniturile realizate din închiriere, întrucât aceasta a făcut aceste operațiuni, sistematic, în scopul obținerii de profit, calitatea reclamantei, de asociație nonprofit, fiind lipsită de relevanță. În condițiile date, recursul declarat de reclamantă este nefondat și urmează a fi respins conform art. 312 C. proc. civ.. Privitor la obligația reclamantei de a înregistra în contabilitate, suma de 394.662.575 lei din asocierea în participațiune cu SC C.C.

SRL Timiș, soluția instanței de a anula această obligație, este legală. Reclamanta a susținut constant că nu a încasat nici o sumă și drept urmare, contractul de asociere în participațiune s-a reziliat conform art. 12. Verificările expertului au confirmat această situație, astfel că legal, neexistând documente justificative și operațiile neexistând, nu există nici obligația de înregistrare în contabilitate potrivit Legii nr. 82/1991. Cheltuielile de judecată acordate de instanță, sunt justificate față de soluția de admitere în parte a acțiunii. A fost în total suma de 31.742.791 lei cheltuieli și s-au acordat doar 17 milioane lei. În consecință, și recursul declarat de pârâți este nefondat și urmează a fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursurile declarate de Direcția Generală a Finanțelor Publice Timiș, în nume propriu și pentru Ministerul Finanțelor Publice - Agenția Națională de Administrare Fiscală și de Fundația Județeană T. Timiș, împotriva sentinței civile nr. 39/PI din 11 februarie 2003, a Curții de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondată. Pronunțată în ședință publică, astăzi 12 ianuarie 2005.