ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2368/2003

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 127,

pronunțată la data de 28 mai 2002 în dosarul nr. 7169/CA/2001 a Curții de Apel

Timișoara, secția comercială și de contencios administrativ, a admis acțiunea

formulată de Consiliul Local Timișoara în contradictoriu cu Ministerul Finanțelor

Publice și Direcția Generală a Finanțelor Publice Timiș și a anulat actele

administrative emise de autoritățile administrative pârâte, cu consecința

exonerării de la plata sumei de 20.972.100.613 lei reprezentând T.V.A. și

majorări de întârziere.

Totodată, autoritățile

administrative pârâte au fost obligate să plătească suma de 162.500.000 lei cu

titlu de cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această soluție,

Curtea de apel a reținut, în esență, că procesul-verbal de constatare, încheiat

la 17 iulie 2001 de Direcția Generală a Finanțelor Publice Timiș și decizia

nr.1049 din 20 septembrie 2001 emisă de Ministerul Finanțelor Publice, prin

care s-au stabilit și, respectiv, menținut în sarcina Consiliului Local

Timișoara, obligații bugetare de 20.972.100.614 lei pentru perioada 1 mai 1998

– 31 mai 2001, sunt nelegale, deoarece potrivit prevederilor generale ale O.G.

nr. 3/1992 și O.U.G. nr. 17/2000, consiliile locale nu au calitatea de

plătitori de T.V.A., activitățile respective vizate de actul de control neavând

caracter economic.

Împotriva acestei soluții a formulat

recurs Direcția Generală a Finanțelor Publice Timiș, în nume propriu și în

numele Ministerului Finanțelor Publice susținând, în esență, că instanța de

fond a interpretat și aplicat în mod greșit prevederile legale în materie,

activitățile vizate de actul de control, de închiriere și, respectiv, de

vânzare a spațiilor cu altă destinație decât aceea de locuință, sunt purtătoare

de T.V.A.

La termenul de astăzi, Direcția

Generală a Finanțelor Publice Timiș a precizat în scris că, în raport de

prevederile art. 169 din O.G. nr. 61/2002, privind colectarea creanțelor

bugetare, restrânge recursul formulat la critica vizând exonerarea nelegală a

Consiliului Local Timișoara de la plata T.V.A. și majorărilor de întârziere

aferente pentru activitatea de vânzare a spațiilor cu altă destinație decât

aceea de locuință.

Recursul este întemeiat așa cum a

fost modificat.

Așa cum s-a arătat, prin

procesul-verbal din 17 iulie 2001, organele de control din cadrul Direcției

Generale a Finanțelor Publice Timiș au constatat că, pentru perioada 1 mai 1998

– 31 mai 2001, Consiliul Local Timișoara datorează bugetului de stat suma

totală de 20.972.100.613 lei, reprezentând T.V.A. și majorări de întârziere

pentru activități de închiriere a unor spații cu alte destinații decât aceea de

locuință (8.850.719.496 lei plus majorările de întârziere aferente) și,

respectiv, de vânzare a unor spații cu altă destinație decât aceea de locuință

(2.849.119.387 lei plus majorările de întârziere aferente).

Prin decizia nr. 1409 din 20

septembrie 2001 emisă de Ministerul Finanțelor Publice, obligațiile bugetare au

fost menținute, iar contestația formulată de Consiliul Local Timișoara a fost

respinsă.

Admițând acțiunea și anulând actele

administrative de mai sus, instanța a pus temei pe concluziile expertizei

contabile, deși dezlegarea cauzei depindea exclusiv de interpretarea

prevederilor legale în materie, ceea ce depășea domeniul de competență al

exportului.

Având în vedere precizările depuse

de către Direcția Generală a Finanțelor Publice Timiș în sensul menținerii

recursului doar cu privire la T.V.A. aferentă veniturilor realizate din

vânzarea spațiilor cu altă destinație decât aceea de locuință, în sumă de

2.849.119.387 lei, plus majorările de întârziere aferente, soluția instanței de

fond va fi analizată doar prin prisma acestui motiv de recurs.

Într-adevăr, potrivit prevederilor

art. 169 din O.G. nr. 61/2002 privind colectarea creanțelor bugetare, sumele

reprezentând T.V.A. datorate de către autoritățile administrației publice

locale pentru prestări de servicii constând în închirieri și/sau concesiuni de

bunuri imobile care, până la data de 31 mai 2002 nu au fost facturate

beneficiarilor și nu au fost achitate la bugetul de stat, se anulează, inclusiv

majorările de întârziere și penalitățile de întârziere aferente.

Coroborând aceste prevederi cu

dispozițiile legale în materie de T.V.A, art. 2 lit. a), art. 3 alin. (1) lit.

d) și alin. (3) din O.G. nr. 3/2002, art. 2 alin. (1) lit. b) din O.U.G. nr.

17/2000, rezultă că autoritățile administrației publice locale au datorat și

datorează T.V.A. pentru veniturile realizate din activități nespecifice, precum

sunt și acelea de închiriere/concesionare sau vânzare a unor spații cu altă

destinație decât aceea de locuință.

Dar, așa cum s-a arătat, în cazul

sumelor reprezentând T.V.A. pentru prestări de servicii constând în închirieri

și/sau concesionări de bunuri imobile, neachitate la bugetul statului și

nefacturate până la 31 mai 2002, voința legiuitorului a fost aceea de a le

anula.

Astfel fiind, recursul precizat este

întemeiat, iar sentința atacată va fi modificată în sensul că acțiunea

Consiliului Local Timișoara va fi admisă în parte și, în concret, în temeiul

art. 169 din O.G. nr. 61/2002, va fi anulată datoria de 8.850.719.496 lei,

reprezentând T.V.A. pentru veniturile realizate din închirierea spațiilor cu

altă destinație decât aceea de locuință, precum și majorările de întârziere

aferente acestei sume.

Totodată, va fi menținută creanța

bugetară în sumă de 2.849.119.387 lei reprezentând T.V.A. pentru veniturile

realizate din vânzarea spațiilor cu altă destinație decât aceea de locuință,

plus majorările de întârziere aferente acestei sume.

PENTRU ACESTE MOTIVE

İN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de Direcția

Generală a Finanțelor Publice a județului Timiș în nume propriu și în numele

Ministerului Finanțelor Publice, împotriva sentinței civile nr. 127 din 28 mai

2002 a Curții de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios

administrativ.

Modifică sentința atacată și în fond

admite în parte acțiunea formulată de Consiliul Local Timișoara.

Anulează datoria în sumă de

8.850.719.496 lei reprezentând T.V.A. aferentă închirierii spațiilor și

majorările de întârziere aferente acestei sume.

Menține creanța bugetară de

2.849.119.387 lei reprezentând T.V.A. aferentă vânzării bunurilor imobile cu

majorările de întârziere aferente.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 18 iunie 2003.